Omagiu frontieristilor

Memoriei romanilor morti in Dunare, in drumul lor spre Occident, i s-a inchinat un monument. La intrarea in Orsova, pe malul Dunarii, "Danubia" este dovada ca sacrificiul lor nu a fost dat uitarii.

DANUBIA. Monumentul dedicat frontieristilor, ridicat de Patriciu Mateescu la Orsova

Recapitulare: acum trei saptamani publicam un articol despre un sarb care vrea reparatie morala pentru romanii morti in timp ce incercau sa treaca Dunarea spre iugoslavi, pentru a ajunge in Occident, in lumea libera. Aveam un nume si cateva dintre demersurile sale pe langa autoritatile locale, in vederea stabilirii numarului exact al romanilor ingropati in pamant sarbesc si a ridicarii unui monument in memoria acestora.

DOAR INCEPUTUL. Nu-i o bagatela sa pornesti pe firul unei astfel de istorii, date uitarii de 15 ani incoace. Intr-o tara a carei limba nu o vorbesti si cautand detalii despre niste neidentificati. Demersul nostru jurnalistic poate parea infim, dar este un inceput, care se constituie intr-un semnal de alarma pentru autoritatile statului, care au datoria morala de a scoate la iveala adevarul.

SACRIFICII. Daca exista persoane in Romania lui 2005 care cred cu tarie ca evenimentele de la frontiera cu Iugoslavia din anii comunismului romanesc sunt doar un produs al imaginarului colectiv, iata ca, dincolo, pe malul celalalt al Dunarii, oamenii sunt de alta parere. Si daca un sarb se gandeste ca e cazul ca acestor oameni care si-au sacrificat viata doar pentru a trai in libertate sa le fie ridicat un monument, iata ca si un roman s-a gandit la acelasi lucru. Un roman care traieste in Statele Unite, dar care revine deseori in tara, unde a creat numeroase opere de arta.

Patriciu (Patrick) Mateescu, de formatie sculptor, s-a afirmat mai mult drept ceramist, fiind considerat de multi creatorul scolii romanesti de ceramica. El este autorul unei impozante statui, intitulata "Danubia", inchinata memoriei acestor romani. "Danubia" m-a intampinat, la revenirea in tara, parca asteptand adevarul. Din 1996 sta marturie la Orsova ca acele povesti sunt adevarate si ca memoria vietilor sacrificate in acei ani nu poate fi aruncata la cos.

PARASTAS. In 1996, cand a fost instalata la intrarea in Orsova, s-a organizat si o ceremonie religioasa, in memoria acestor victime. Au venit rude si cunoscuti de-ai lor, sa-i pomeneasca. Nici o placuta comemorativa nu explica insa semnificatia acestui monument. De aici, poate, si faptul ca, daca nu esti de-al locului, nu ai de unde sti ca, dupa Revolutie, cineva s-a gandit si la acei oameni, chiar daca despre moartea lor nu s-a scris mai nimic.

VIZAVI. Pe malul celalalt al Dunarii, un sarb propune ridicarea unui monument similar. Toate incercarile sale de a convinge autoritatile locale, date publicitatii de noi, i-au sensibilizat pe cei de la Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc (INMER). Cand au aflat de Ranko Jakovljevic, m-au rugat sa-l asigur de toata consideratia si de dorinta lor de a-i sprijini demersurile. Un document ce poarta antetul si stampila institutului i-a fost transmis lui Ranko. Un altul a parvenit redactiei Jurnalul National. Si ne asigura ca "institutul saluta si isi face o datorie de onoare din dorinta de a sprijini, inclusiv material, in limitele bugetului, proiectul domnului Ranko Jakovljevic, de ridicare a unui monument reprezentativ pe malul ex-iugoslav al Dunarii, in zona Portile de Fier, in amintirea acestor imense, dar prea putin cunoscute drame, pe chiar locul simbolic in care cele mai multe dintre acestea s-au petrecut".

REACTII. Mesaje, marturii, documente au ajuns la redactie, ca urmare a publicarii primei serii de articole inchinate acestor oameni care n-au asteptat sa moara comunismul de la sine, ci s-au descotorosit de el din timp. Dovada ca semnalul de alarma a fost lansat, Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni al Guvernului Romaniei a contactat ieri Jurnalul National, pentru a afla ce poate face pentru a ajuta la continuarea investigatiilor pe marginea acestui dosar.

OPINIA AUTORULUI: "AR MERITA TRASI LA RASPUNDERE!"

Curioasa sa aflu ce s-a aflat in spatele deciziei realizarii monumentului de la Orsova, la revenirea in tara l-am contactat pe sculptorul Patriciu Mateescu. Am vrut sa stiu ce l-a manat sa le ridice monument acestor oameni. Am crezut ca el insusi - fiind in SUA - a fost un "frontierist". Sau ca a avut o ruda, un prieten care sa se numere printre acestia. Domnul Mateescu a avut amabilitatea sa raspunda intrebarilor mele. Jurnalul National: Le-ati ridicat un monument "frontieristilor". Ce anume a determinat acest gest? Patriciu Mateescu: Eu m-am gandit la treaba asta cu mult inainte sa realizez monumentul. In 1994 am gasit modalitatea de a lucra la Tarnaveni, la fabrica de gresie care acum nu mai exista. Era o fabrica de tuburi de gresie, material rezistent la acizi si atunci acolo am facut primul monument din acest material: statuia lui Eminescu, de la Mangalia. Incurajat de ospitalitatea celor de la Tarnaveni, m-am gandit ca as putea sa realizez si celalalt proiect pe care il aveam, adica cel la care ne referim. L-am intitulat "Danubia", in memoria celor cazuti pentru libertate, incercand sa treaca Dunarea. Si l-am montat in Orsova in 1996. Am trait in Romania pana in ’79, deci stiu bine despre aceste fapte. Stiam, asa cum stia multa lume. Inainte de a ma decide sa fac monumentul auzisem ca in Germania fusesera pedepsiti militarii care au dat ordin sa se traga in cei care au incercat sa treaca la Zidul Berlinului, asa ca pe mine ma mira ca la noi n-a ridicat nimeni problema ca si la noi s-au intamplat lucruri la fel de groaznice si n-a fost tras nimeni la raspundere. Ar merita trasi la raspundere! Nu exista nici o placuta comemorativa la monument, nimic ce ar putea da un indiciu despre cei carora le este inchinata. Statuia cel mai bine se vede din lateral sau de pe Dunare, de catre cei care trec pe acolo. S-a promis ca se vor monta niste reflectoare, ca ea sa poata fi vazuta. Ea, dupa cum stiti, este deasupra caii ferate. Dar inca nu s-au montat. Am primit tot concursul din partea oficialitatilor locale. Eu am oferit statuia gratuit, gratuit mi-au oferit si cei de la Tarnaveni ajutorul si tot gratuit s-au oferit si cei de la Primaria din Orsova s-o instaleze. Cu acea ocazie s-a facut si o pomenire a tuturor celor morti astfel, iar cei de la Manastirea "Sfanta Ana" s-au ocupat de toata partea religioasa a momentului. Ati primit sprijin din partea autoritatilor locale? Am facut o macheta cu care m-am deplasat intai la Turnu-Severin, la Centrul de Cultura, care s-a cam spalat pe maini si n-a luat nici o decizie. Si atunci m-am dus la Orsova. L-am intalnit pe Eugen Coifan, care a fost foarte inimos si datorita lui s-a facut totul, dar si cu ajutorul oficialitatilor de la Orsova. Dupa ce am primit aprobarea lui am inceput lucrul si anul urmator, in octombrie 1996, am si instalat-o. Cine a platit pentru ea? Cum sa va spun? La Orsova se consuma foarte mult beton si n-a fost o greutate prea mare ca primarul sa mobilizeze voluntar niste oameni sa toarne beton. Lucrarea sta pe un mic soclu, are o fundatie adanc infipta in pamant si, fiind din gresie ceramica, avea nevoie de un suport solid. Asa va rezista secole. Este un experiment personal de statuie monumentala din ceramica. Ceea ce am facut eu este un experiment, ce s-a dovedit a fi pozitiv, asa incat dupa atatia ani lucrarea este in perfecta stare. Considerati oportuna ridicarea unui monument similar si pe partea cealalta a Dunarii? Asta depinde de sentimentele celorlalti. Pe partea noastra, ceea ce am facut eu cred ca este deja un simbol, daca se poate si dincolo, cu atat mai bine.

NU RATATI!

In urmatoarele zile, vom publica numeroasele marturii care ne-au parvenit, in urma publicarii articolelor din cadrul serialului "Cazanele mortii". Pe cei care au trait experiente similare sau au avut legatura directa sau indirecta cu acestea ii invitam sa ni se alature. Ne puteti contacta direct, la telefoanele redactiei sau pe e-mail, la adresele: marina.constantinoiu@jurnalul.ro si marius.tuca @jurnalul.ro .

Aruncati in anonimat Imbracati in glicerina Sute de romani, in gropi anonime din Serbia Cazanele mortii