Jurnal de final - Tase. Fii capitanul nostru!

In aceasta pagina va asteptati sa cititi cel mai probabil un desfasurator, mila cu mila, al inaintarii noastre dinspre Sulina catre Bazias, din 7 octombrie pana in 7 noiembrie, din luna plina in luna plina. Nu o vom face. Suntem doar niste altii dusi cu jurnalismul... pardon, dusi cu pluta de acasa.

CATALIN SPRANCENATU’. Si acum, ce dracu’ mai facem? E-o intrebare pe care ne-am tot pus-o unul altuia de cand ne-am intors la birourile noastre, aici, la etajul 8 al Casei Presei, privind pe fereastra orasul prin care cat as vrea, Doamne, sa treaca, macar odata, Dunarea noastra. Alaltaieri eram gata sa plangem de dor, ieri suspinam, azi inca oftam. Nu vreau sa uit. Vreau pe Dunare! Vreau inapooooooooooi!!!

SIDONIA. In croaziera a fost bine. Ziua se umbla si se ingheta de frig, seara se scria si se radea la glumele lui Alex si ale lui Sorin. Fie dimineata cat de rea, Stefanescu se trezea si pac!: dupa subiecte ne trimitea. "Hai coborati, ca pleaca vaporul", zicea. Lenea ne cuprindea. Stefanescu mai abitir striga: "Pleaca vaporul!!!" Si uite-asa am scris si eu ceva! Caci niciodata n-am fost lasata sa fiu dusa in ispita, fiindca Stefanescu intotdeauna a stiut sa ma izbaveasca de cel rau. Hi-hi-hi.

ANCUTA A. As inventa un colind cu titlul "Primiti cu Dunarea?". Un colind estival. Pe care sa-l cant si sa-l aud an de an. As vrea sa primesc in schimb povesti, nu covrigi. Povesti ale oamenilor simpli, care incearca sa ma impresioneze cu experientele lor de viata si ale stramosilor lor. Si ale locurilor acelea pline de forfota de la varsarea fluviului in mare...

NASTASE. Croaziera este o temnita in care colegii, oameni cu vini diferite, se inchid si se urasc reciproc crezand ca au fost pedepsiti sa-si ispaseasca pe nedrept fiecare pedeapsa celuilalt. Singurii fluturi de lumina, personajele intalnite si reportajele scrise, au fost insuficienti, alaturi de valurile fluviului pentru a stinge focul orgoliilor iscate de drumul catre vest. Andreea. Nu stiu ce a insemnat aceasta croaziera pentru colegii mei, dar pentru mine a fost algocalminul de care am avut nevoie. Dincolo de munca, stres, trezit in creierii diminetii, nervi a insemnat o evadare dintr-un Bucuresti mult prea gri si obositor. Am cunoscut oameni, fapte, locuri. Si o Romanie pe care o vazusem doar in viteza masinii.

ROXANA. Croaziera, Caravana... Sunt la fel, atata vreme cat membri ai "echipajului" Jurnalul National au fost impreuna in calatoriile destinate descoperirii Romaniei. Au fost experiente pe care omul ar trebui sa le traiasca o data (cel putin) in viata lui. Noi ne-am bucurat de acest privilegiu. Cum spunea un coleg... am descoperit Romania in cele mai fastuoase si sumbre locuri, ne-am redescoperit pe noi insine.

CARMEN BEIBI. Sulina. O cherhana pustie, intr-o duminica dimineata; rasaritul, intr-o barca, cu Dunarea intr-o parte si marea in alta. Tulcea. O noapte, langa geamia musulmanilor. Pietroiu’ - meci din divizia D; vestiar in aer liber. Parjoia. Apus de soare. Spantov - un batranel din tabara de sinistrati care manca de doua zile dintr-o "painica". Zimnicea. Aveti un magnet cam asa de maaaaare? Ca am scapat cheia de la masina in Dunare! Bucuresti - o saptamana de pauza - beah! Portile de Fier 2 - carul mare-mare, mare, pe Dunare. Belgrad. Castane coapte. Vrbica Mare (Serbia) "Ce bine ca ati venit, mi-a fost dor de romani".

ANGHEL IUIUIUIU. Aici incepe sau se termina Romania? Primul peste prins! Cand ajungem la Fetesti? A doua zi dupa ce ne oprim la Stancuta. Sa nu uitam de Modelu si Pietroiu... Parjoaia, Chiciu, Oltenita, placinte cu branza, Giurgiu, Ruse, tri normalni cafeta, Zimnicea, nunta, despartire... Poiana Brasov, schi... Voi cand ajungeti la Bazias? Va trimit un brad, ca sa nu va lipseasca nimic de Sarbatori? Oricum, nu va faceti planuri pentru Revelion. Tase a promis ca petrecea va fi pe invertor.

LAVINIA. Cuvant-cheie: "A fost, este si va fi". Jurnal scurt (hmmm, greu): 18 zile pe Dunare, intr-o croaziera a experientelor. Am calatorit pe un hotel plutitor ("Domnu’ Tase, am baia inundata la camera 4". "Imediat se rezolva"), am urcat in lotca (atatia ani mi-a fost frica sa ma plimb cu barca pe lacul din Cismigiu), am taiat valurile cu salupa (urlete de bucurie), am mancat ciorba de peste (o detestam inainte), am descoperit Delta. M-a cucerit. A fost Croaziera, este si va fi.

LAURA. "2b?/nt 2b?" in croaziera intre Zimnicea si Bechet = ceata + fonduri europene lenese + 3 km/h + bomboane bulgaresti + no signal + iz de pas’opt + HBO + conserva de fasole cu carnati de peste + croitoria lui nea Armani + martori fara voie la braconajul bulgaresc + la Nikopole cazutara un subiect, se ridicatara altu’ + capricii de invertor + 7 km/h + ciulini de raia turceasca + no signal.

Gabi, "FII TU ACUM CAPITANUL NOSTRU!". O experienta pe care nu ai ocazia sa o traiesti in fiecare zi. Multi s-ar putea intreba ce ar putea fi atat de extraordinar sa vezi in fata si in spate apa, iar pe alaturi maluri? Ok, cand le vezi in fiecare zi pentru ca asta ti-e meseria nu e nimic extraordinar. Ori pentru multi dintre noi a fost prima data in viata cand le-am vazut pe viu, din mers. Si atunci am facut in asa fel incat extraordinarul, ineditul care ne-au incantat pe noi sa-i incante si pe cititorii nostri. Chiar si pe cei care navigheaza pe Dunare sau traiesc pe malurile ei de-o viata. De fapt, eu cred aceasta a fost adevarata provocare! Sa-i surprindem chiar si pe cei care si-or fi zis in barba ca vindem castraveti gradinarului.

RUXA. Croaziera: Flyere. Peste. Banner. Rummy! Mesh. "Unde suntem?". Anca & Anca A. & Anca B. Sfoara. Priviri. Danette. Ocheade. Bluze L si bluze XL. Sepci. Blog. Cutter. Iar peste! Sate. Contract? Frig. Uiuiuiui. Salupa. Telefoane. Primari. Tase. Invertor. Mitocanii. Generator. Um... Bine. Gica dansand. Canapele verzi. Scotch lat. Swingers. Pontonei. Presa locala. Frunze superbe. Afise. Aer!

VLAD PICARD. (Cuvant cheie: Traiasca Dumnezeu!) Mi-a secat inima dupa ce am lasat in urma ultimul reper al locului in care am trait cu adevarat, si am scris pe zdreanta desparitirii singurul material pe care mi-l recunosc: "F...! Am plecat din Delta". Am mai aberat ulterior, caci "soarta vrea ca eu sa inving, dar nu stiti voi ce trist e totul in inima mea... Restul e tacere" - citez obraznic un scriitor adevarat.

ANCA B. LIPISILA. Draga Croaziera, tare mi-e dor sa andocam in pustietate, sa te prezint tuturor, sa "Iu iu iu" si "Inainte Modelul", sa peste dimineata, la pranz si seara, sa ma lipisesc la remi, sa afise, flyere, un banner, sa "Vreau sa vad strutii!", sa "Nu va suparati, unde suntem?" ... La anu’ esti libera? Ca eu vin...

ALEX (ZIS NIEDEA). Ce trebuie sa luati cu voi daca ar trebui sa traiti in Bucuresti pentru tot restul vietii: toti oameni de Dunare, apa dulce, generatorul, Tase, menan zind svaine, castraveti murati, Anghel radios, iuiuiu, dansul prosoapelor, trezitul la 5 dimineata, Luminita, kafa + kafeta, balene de fluviu, mocacino cu peste, valuri, tricouri albe scrise cu carioca, Sandu, baliza, valiza.

SANDU. In cateva cuvinte, musai sa spun ce m-a impresionat cel mai mult in aceasta croaziera. De la gurile Dunarii pana la Bazias am incercat sa "fotografiem", sa "pipaim", tot ce am vazut si sa descriem ceea ce ne-a impresionat. De fiecare data, alegerea a fost grea, dar de data asta e si mai grea. Totusi, cred ca oamenii de la malul Dunarii, saracia lor crunta, blazarea si lipsa oricarei sperante m-au marcat cumplit.

IELA. A fost odata un balaur lung si serpuitor cu sira spinarii lucioasa si lina. Pe coama lui am calatorit 7 zile. Am intalnit pasari nemaivazute, maluri zimtate de orase respirand fum si ceata, capcauni plini de unsoare si de povesti, stime ale apelor atatatoare in porturi, domnite cantand in graiul meu pe taramuri straine. Dar toate basmele se termina. Am fost odata pe Dunare. StefAnescu. Mie nu mi-au mai ramas semne, Bebe! Bun. Ramane cum am stabilit: Croaziera continua... pe INVERTOR!