Rotesc usor robinetul si apa calda incepe sa curga. Imi spal lenes mainile si nu realizez ce mare inventie e incalzirea apei de la robinet. Apas butonul de la instalatia termica si in numai 10 minute in camera se face cald de zici ca-i vara. Ce inventie incalzirea centrala! Sunt lucrurile banale pe care cei mai multi dintre noi le facem zilnic, din reflex, fara sa le dam importanta. Pentru cei care au avut ghinionul sa se nasca la Zimnicea sunt definitia luxului. Un lux pe care nu l-au descoperit nici "bogatii" din Zimnicea.
Zimnicea. Un oras cu aproape 20.000 de suflete. In scripte. In realitate, spun localnicii, mai mult de jumatate dintre zimniceni au plecat la munca, in Spania. E putin trecut de pranz si pe strazi e totusi mult prea multa lume... Ce sa faca? De muncit nu prea mai au pe unde sa munceasca. Pasesc plina de uimire pe strazile inguste, pe care localnicii le numesc magistrale, strajuite de blocuri gri, cu patru etaje. Pe peretii coscoviti, ca niste dinti mancati de carii, stau lipite burlane afumate. Nu inteleg! Opresc o doamna, trecuta de 30 de ani, destul de bine imbracata, si o rog sa-mi dezlege misterul coltilor de elefant lipiti pe blocuri. Zambeste si imi explica: "Toata lumea are soba in casa. Numai asa ne incalzim! E jale ce e aici, la noi. Eu stau la etajul patru si la mine nu ajunge apa, car cu galeata! Apa calda n-am avut niciodata!". Cu un zambet amar continua sa-mi spuna ca lucreaza la o fabrica de confectii, ia doua milioane si ceva pe luna, ca sotul a plecat la Bucuresti sa munceasca, ca se vad rar, ca asta nu e viata...
PACIENTI IN WEEK-END
|
La capatul unui rand de blocuri ramase in paragina - o cladire inalta: spitalul orasenesc. Intram. Un miros greu, un amestec de mancare, detergent si praf imi umple narile. Directorul ne conduce la sectia de nou-nascuti. "Doar aici si la pediatrie mai avem pacienti, restul au plecat acasa... e week-end", ne explica o asistenta. Intram intr-un salon unde o tanara cu pielea cafenie, putin trecuta de 14 ani, sta intinsa. La capul patului, un cos de panza. In el, un pui de om care nu scoate nici un sunet. E copilul pe care adolescenta l-a nascut dimineata. Nu pare fericita, habar nu are ce nume va da micutului si nici nu pare sa o intereseze prea tare. In saloanele de pediatrie, alte adolescente internate cu pruncii lor. Isi leagana micutii pe picioare si sorb cu mare interes o telenovela. "Am primit niste bani si am luat doua televizoare in spital, sa-si mai umple si ele timpul...", ne spune directorul.
|