Cum a înălţat Daniel Bălan Merţanul

Daniel Bălan, Cristian Pulhac, Lucian Burdujan, trei nume "glorioase" ale fotbalului românesc. Aceşti flăcăi, toţi provenind de pe plaiuri moldave, s-au dat în spectacol la impactul cu Capitala şi cu fotbalul mare. Şi-au trăit momentele de glorie din maşini decapotabile, rezultatele sportive nefiind niciodată importante pentru ei.

Ce sunt de fapt fotbaliştii, aceste biete fiinţe puse să alerge prin vânt şi ploaie după o băşică ce se încăpăţânează să nu intre în plasă? Ţinând cont că sunt îmbrăcaţi doar pe jumătate, la fel ca piţipoancele din tabloide, am putea spune că fotbaliştii sunt nişte cocalari. Dar ar fi nedrept. Şi la maraton sau la box, sportivii sunt îmbrăcaţi la fel de sumar. Iar să consideri drept chiloţar un atlet precum Samuel Wanjiru, care la 21 de ani a câştigat titlul olimpic la maraton, este jignitor pentru întreaga mişcare sportivă!

AXA BAMBOO-FRATELLI-BELLAGIO
Fotbaliştii sunt, de fapt, nişte tractorişti cu muşchi. Altfel nu se explică de ce fiecare dintre ei este mai preocupat de caii-putere din parcare decât de adversarul pe care îl va avea în meciul următor. Ce contează dacă omul tău direct îţi rupe coloana pe teren, îţi dă mingea printre picioare ca pe sub Arcul de Triumf şi te îmbolnăveşte de otită de la alergările pe care le face pe lângă tine? Important este ca, atunci când ieşi de la meci, tu să te duci acasă cu o maşină nemţească, dar niciodată un Opel sau Volkswagen.

Dacă n-ai BMW, Mercedes sau Audi, degeaba joci la Steaua, Dinamo, Rapid, Timişoara sau CFR Cluj. Purtătorii de crampoane care au în posesie automobile marca Dacia Logan nici nu îndrăznesc să intre cu maşina pe poarta stadionului. Şi tot degeaba eşti primul la sprint dacă la şpriţ ceri schimbare după numai două pahare. Când porneşti pe axa Bamboo-Fratelli-Bellagio trebuie să dai dovadă de o pregătire fizică exemplară, să te retragi către casă abia după ce s-a luminat de ziuă.

Dacă te predai înainte de ieşirea tramvaielor din depou, nu ai nici o şansă ca să prinzi primul "11", iar la antrenament colegii îţi vor da mingea numai la gât, ca să-ţi faci papion cu ea. Asta e! Viaţa e grea în zona verde.

"ZMEUL" LUI DANIEL
De-a lungul timpul, fotbalul a dat ţării nu doar bucurii nemărginite, ci şi momente comice. La Steaua, a existat cândva un fotbalist pe nume Daniel Bălan. A jucat atât de puţin pentru "campioana eternă", încât ai putea crede că a făcut parte din generaţia lui Voinescu. Nu! El a venit în Ghencea în 2001 şi a intrat în inimile suporterilor după ce, înaintea unui derby cu Dinamo, a călcat cu maşina, un Mercedes decapotabil, o potaie din parcarea stadionului. În rest, nimic notabil. A reuşit "performanţa" să nu înscrie nici un gol pentru Steaua, lucru cu care nu se pot mândri decât portarii.

Bălan este genul de fotbalist care cu stângul nu dă, cu dreptul nu ştie, iar cu capul nu poate. După ce s-au convins că plătesc un jucător care nu este în stare nici măcar să dea o centrare, lucru care nu s-a mai pomenit în fotbal decât în cazul lui Frăsineanu, pe vremea când acesta juca la Dinamo, conducătorii Stelei l-au trimis pe fundaş la FC Vaslui. Aceeaşi maşină care l-a făcut celebru în Ghencea i-a adus notorietate şi la echipa finanţată de Adrian Porumboiu.

Cum a reuşit asta? În timp ce se deplasa pe una dintre şoselele moldave, lui Bălan i-a venit geniala idee să decapoteze maşina! Din mers!! La o viteză de 120 km/h!!! Evident, au urmat clipe de groază pentru fotbalist, care a fost foarte aproape de a se răsturna! Din cauza curenţilor de vânt, maşina s-a transformat în zmeu şi s-a ridicat pentru câteva momente de pe asfalt. Incidentul a ajuns imediat la urechile lui Mircea Rednic, antrenorul de atunci al moldovenilor, care i-a interzis să se mai dea în spectacol cu Mercedesul decapotabil.

PULHAC, METROSEXUAL DE BUCUREŞTI
E clar, maşinile decapotabile au lipici la fotbalişti. E vorba despre o chimie puternică, identică cu cea dintre jucători şi "gonflabilele" din revistele colorate. De fapt, este un "menaje à trios", un adevărat triunghi al Bermudelor din care nimeni nu poate să lipsească. Unul dintre jucătorii preocupaţi mai mult de felul în care arată decât de piciorul cu care preiau mingea colegii săi din atac este Cristian Pulhac, fundaş stânga la Dinamo Bucureşti. Acest "moldoveano vero", transformat acum în metrosexual de Dâmboviţa (sexist de asfalt), a plecat de jos şi a fost întotdeauna un băiat darnic.




Ba cu coechipierii de la echipa a doua a "câinilor", cărora le vindea tichetele de masă, ba cu lăutarii, în ciuda faptului că aceştia nu i-au făcut şi lui o melodie, aşa cum s-a întâmplat în cazul coechipierului său Marius Niculae, ba cu fosta sa prietenă, "topmodela" Andreea Enăchescu, o fată care trebuie să-i poarte recunoştinţă veşnică dinamovistului. Aceasta are un piept impresionant graţie lui Pulhac. În returul sezonului 2003-2004, fotbalistul a fost împrumutat de Dinamo la Sportul Studenţesc. În momentul în care a semnat contractul cu gruparea din Regie, fundaşul a primit suma de 3.000 de euro.

Bani pe care i-a investit în pieptul iubitei sale de atunci, alături de care a trăit multe nopţi de amor în cantonamentul "câinilor" de la sediul clubului din Ştefan cel Mare. Andreea e o tipă mişto, căreia i-au intrat minţile în cap până la urmă şi i-a dat "eject" fotbalistului. Dacă vrem să facem o comparaţie, putem spune că ea îşi găseşte, dacă nu cumva şi-a găsit, mult mai uşor un nou iubit decât şi-ar găsi Pulhac o altă echipă, în cazul în care Dinamo l-ar pune pe lista de transferuri. Dar acestea sunt "răutăcisme" care nu fac bine fotbalului românesc.

Dinamoviştii au câştigat ultimul titlu de campioană a României în 2007. S-au scurs numai doi ani de atunci, dar pare că s-a întâmplat pe vremea lui Tudor Vladimirescu. Sezonul acela rămâne unul de vis pentru Pulhac, care, după ce a încasat prima de obiectiv de la Cristi Borcea, şi-a cumpărat o bijuterie de Audi decapotabil. E drept, la mâna a doua! Din Germania! Şi care-i problema? La acea vreme, fotbalistul lui Dinamo nu avea permis de conducere auto. Între timp, şi-a făcut rost de unul! Sperăm că nu de la Piteşti.

O PRIMĂ = O "DECAPOTABILĂ"
Gata cu ciobănaşii din apărare! După principiul lui Halagian, acest Bobby Robson al fotbalului românesc, "focul la ei". Bubuim mingea şi o dăm în atac. Acolo unde ne aşteaptă, cu preluare pe piept, Lucian Burdujan. Şi-a trăit momentele de glorie la Rapid Bucureşti, acolo unde a jucat din 2004 până în 2008. Suficient timp pentru a intra în sufletul suporterilor şi în mintea celor care au avut "norocul" să evolueze alături de el pentru gruparea de sub Podul Grant. Atacantul a fost întotdeauna un tip timid, atât în vestiar, cât şi pe teren. Georg  Copos, patronul echipei, a spus despre Rapid că reprezintă farmecul vieţii. Nimic mai adevărat. Multe meciuri halucinante, cu evoluţii ale scorului care l-au băgat în spital până şi pe "micuţul" Rică Răducanu.

În timpul unei astfel de partide - "nerecomandate cardiacilor", ca să-i cităm pe "numărătorii de cornere" -, Burdujan a trăit clipe halucinante, care s-au transmis, mai departe, şi coechipierilor. În a doua repriză, jucătorul de atunci al giuleştenilor, ajuns între timp anonim la Vaslui, acolo unde nu mai prinde nici măcar banca de rezerve, s-a dus glonţ către unul dintre colegii săi de echipă şi l-a întrebat: "Cât e scorul?"! Venit de la Piatra Neamţ la Bucureşti, Burdujan nu a ştiut niciodată să parcurgă singur drumul de la baza Pro Rapid, situată în cartierul Străuleşti, la Stadionul "Valentin Stănescu", aflat în cartierul Giuleşti.

Unul dintre conducătorii de club care a avut "onoarea" să lucreze cu fotbalistul în vârstă de 25 de ani este Dinu Gheorghe. Acesta s-a îngrozit în momentul în care l-a văzut pe atacant venind la antrenament cu un BMW nou-nouţ, decapotabil, de culoare neagră, cu tapiţerie albă, din piele. Lui "Vamă", genul de preşedinte preocupat şi de felul în care îşi cheltuiesc jucătorii săi banii, i s-a urcat sângele în cap şi l-a băgat imediat în şedinţă pe fotbalist.

Motivaţia lui Burdujan l-a lăsat ca la dentist pe şeful de atunci al rapidiştilor, care tocmai îi vărsase în cont vreo 60.000 de euro, reprezentând toate primele pentru rezultatele din Cupa UEFA obţinute de giuleşteni în sezonul în care s-au duelat în sferturile de finală cu Steaua. "Ce rost are să îmi iau casă? Nu stau la Pro Rapid?", a fost replica atacantului în momentul în care Dinu Gheorghe i-a reproşat pe un ton grav faptul că ar fi fost mult mai bine dacă şi-ar fi cumpărat un apartament.