x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Descoperirea Romaniei '06 Destin - Despre Valcele, la trecut

Destin - Despre Valcele, la trecut

de Sidonia Silian    |    29 Iun 2006   •   00:00
Destin - Despre Valcele, la trecut

Il izbeste o baltoaca vascoasa, putreda, plina de gunoaie, prea mare ca sa nu-i intoarca matele pe dos. Smecheria e sa n-o priveasca. Langa ea: un izvor de apa minerala. "Ma doare inima daca va povestesc cum era odata!"

Isi aseaza molcom pe bicicleta sticlele umplute cu apa "medicinala" - sa tot fie egale la numar cu spitele rotilor - doar vine taman din Sfantu Gheorghe ca sa-si faca proviziile, ca el "numai apa d-asta" bea si se uita la asa-numitul Complex Valcele. Peste tot stricaciuni, ziduri, bucati din ziduri sfaramicioase ca niste coji uscate de paine, miros de urina si trecatori placizi, zici ca statiunea tocmai a trecut prin coltii unui puhoi de termite. "Era plin de lume! Aici era casa culturala, acolo berarie, acolo un taraf cantand, veselie, ingramadeala, viata, copii veniti in tabara… Si uitati-va cum a ajuns!", se arunca intr-o critica suculenta, usor orgiaca, Guzvany Ferencz, un cunoscator al locului. Niste ruine aflate in stadiu terminal. "Pacat de loc!". Deseuri "acolo pe unde urcau copiii sa se joace in padure", deseuri "aici unde oamenii mancau mici si chefuiau pana hat, dupa miezul noptii", deseuri imprejmuind izvoarele "pentru care se bateau mii de kilometri in speranta vindecarii", deseuri crescute in urma principiului "imi bag picioarele", deseuri invadand iarba si aleea pe care "turistii" isi faceau siesta… ce de deseuri! Ii e "efectiv scarba" sa vina sa-si ia portia saptamanala de apa. "Dupa revolutie a inceput degradarea si, colac peste pupaza, acu’ cativa ani a cumparat OJT Valcele patronu’ ala de la F.C. Brasov, Ioan Niculae, si s-a ales praful de tot, nimic n-a facut. Iar tiganii au furat ce-a ramas!", isi spune covasneanul oful.

SATENII. "Cu totu" sunt vreo treispe-paispe izvoare in sat, noi numai apa d-asta bem, iar lumea de prin alte parti vine cu masina sau caruta ca sa-si ia apa. Atat a mai ramas din ce-a fost!", isi spune parerea o femeie usor grabita, aflata in drum "spre serviciu". Pe strada, copii de rromi, copii de romani, carute tarsaindu-se intr-o tacere, parca ostentativa spre ulite, un izvor termal scurgandu-se benevol in canal, soare, furci si coase in spatele a doi barbati, voci anemice insiruite la posta pentru "alocatie"… un copil: "Hotelul e inchis demult. Aici, despre orice, se vorbeste la trecut!", vuuum-vuum: un motor, apoi tipenie de om. Soare. Apoi iarasi furci si coase pas-pas spre casa, doi copii inaltandu-si capul: "Sarm’na parinte! Sa traiti, sa traiti!" Si invartindu-se mai abitir in jurul unui canal fara capac. Prea multe canale fara capac: hop! Rromi epuizati in placeri lumesti, razand si impleticindu-se printre pahare de bere platite cu banii "din alocatie" acolo unde odata triumfa complexul, farseala, umbre, copaci si-un gal-gal langa ei! Soare, furci si coase, si apa "buna pentru boli". O caruta. Un afis abia perceptibil: "Berarie!"", un altul: "Pericol de prabusire!", deseuri invadand iarba. Dincolo de ele: canci! Cata verdeata, cate pasari… ssssssst!

PARINTELE. Si un bust istoric intr-o statiune devenita istorie

PARINTELE. "Avem opt sute de rromi in sat, acolo, pe strada-n sus, care nu muncesc, nu fac nimic si inca vreo mie doua sute in satul vecin", spune preotul valcelenilor, Ioan Tamas. "E-he-he! Cum era odata!". Amintirea atinge intensitati furibunde, ii zornaie nostalgic, ca melodia unei iubiri trecute: "Prin o mie opt sute si ceva printul Serbiei, Obremovici, a venit aici, la bai si i-a placut atat de mult locul incat a lasat bani pentru construirea unei biserici, asta pe care o vezi. Nicolae Balcescu a stat aici o perioada, a si scris aici, un capitol dintr-o carte… de aia i-am inaltat un bust langa biserica. Pe vremuri, Valcele era recunoscuta pentru oamenii de calitate care veneau si se intalneau aici. Acum totu-i o paragina… nici macar izvoarele nu sunt ingrijite!", spune el, accentuand, din cand in cand pe silabe. "Si sunt bune pentru stomac, pentru ficat, pentru rinichi, pentru cei care sufera de boli cardio-vasculare si de tot felul." El se "tot" chinuieste sa aduca o unda de civilizatie locului: "Tocmai am terminat de construit un monument dedicat romanilor care au murit aici in primul razboi mondial". Dupa cate stie, unele dintre cladiri au fost retrocedate fostilor proprietari, iar pe celelalte le-a cumparat Ioan Niculae, patronul brasovean. Si "nu se mai poate face nimic!". "Depinde de afacerist, daca vrea sa investeasca ceva aici!". Cat despre valceleni: "Multi au plecat care-ncotro si mai tot satul e plin de rromi". Iar noaptea "se strang cu zecile in complex si nu stiu decat sa bea si sa faca sex! Pana si pustii de sapte ani beau - spirtoase! Daca va puteti imagina un copil de sapte ani care bea spirt Mona!" Cam atat. Valcele, statiunea cu dichis de alta data, a devenit izvorul nesecat din care isi adapa setea ignoranta si delasarea umana.

TRECUT
"Aici oamenii mancau mici si chefuiau pana hat, dupa miezul noptii"
PREZENT
"Dupa revolutie a inceput degradarea si, colac peste pupaza, acu’ cativa ani a cumparat OJT Valcele patronu’ ala de la F.C. Brasov, Ioan Niculae, si s-a ales praful de tot, nimic n-a facut. Iar tiganii au furat ce-a ramas!"
Guzvany Ferencz - localnic
×
Subiecte în articol: deşeuri valcele