In Miercurea-Ciuc, in locul unde obisnuia sa fie pana in 1990 Institutul de Prospectiuni Geologice, e acum un atelier in care lutul adus din bazinul Casinului se transforma in oalele, ulcelele si urcioarele pe care le gasesti in toata tara pe la tarabele de suveniruri de pe marginea drumurilor si chiar prin hipermarketuri.

In Miercurea-Ciuc, in locul unde obisnuia sa fie pana in 1990 Institutul de Prospectiuni Geologice, e acum un atelier in care lutul adus din bazinul Casinului se transforma in oalele, ulcelele si urcioarele pe care le gasesti in toata tara pe la tarabele de suveniruri de pe marginea drumurilor si chiar prin hipermarketuri.

Doua bucati de pamant se transforma sub ochii nostri in doua urcioare rotofeie, cu gatul stramt si pantecul mare, care sunt puse pe o etajera la uscat. Olarul taie din calupul de lut o noua bucata care va ajunge curand pe masa cuiva plina cu vreo licoare placuta gustului. Lutul se asaza pe discul care asteapta sa inceapa invarteala. Mainile de culoarea pamantului fac in bucata de tarana o gaura care se largeste, si se largeste... "Asta e cea mai grea parte, stabilizarea lutului pe disc", ne spune olarul cu mainile concentrate in dansul creatiei. Un cilidru se inalta brusc din discul invartitor si se lateste, si se bombeaza... parca danseaza cu figuri impuse, schimbandu-si forma intr-o ameteala continua... S-a rotunjit, s-a subtiat, s-a buzat... si gata! Vasul ajunge langa fratii lui pe etajera in asteptarea fierbintelii cuptorului.

DRUMUL LUTULUI IN ATELIER. Inainte de a ajunge pe mana olarului, argila suporta mai multe operatii. E macinata si "spalata" intr-o moara cu bile. Noroiul astfel rezultat se trece printr-o sita deasa si e pompat intr-o presa ce-l scoate in calupuri. Apoi se lasa la uscat. "Cu cat sta mai mult, cu atat e mai de calitate", ne spune Janosi Csaba, geologul care a investit in atelierul Keramica. "Chinezii au scos acum 1.000 de ani din pamant caolinul pe care-l prelucreaza acum." Se pricepe, ca doar e geolog si iubeste pamantul, rocile si apele lui. "Dupa ce se usuca, argila intra intr-o presa, care scoate aerul din ea pentru a nu se obtine o ceramica gaunoasa."

ATELIERUL DE CREATIE. Dupa aceasta ultima prelucrare, pamantul devine oala sub insistentele olarului. Pentru o anume serie de produse destinate incantarii ochiului, vasele zamislite suporta si interventii chirurgicale sau de plastie in atelierul de creatie. Procedura? Se ia oala, se asaza pe masa pe un disc la fel de rotitor ca si cel de pe care tocmai a coborat, se taie cu un bisturiu niste buzunarele, care apoi se largesc sau i se croiesc ochi, gura, urechi si chiar cercei... in functie de imaginatia artistului sau de comanda clientului. Oala se lasa la uscat, apoi este slefuita, in cele din urma fiind varata in cuptorul incins la 950 de grade, unde fierbinteala ii intareste carnea pe ea.

Unele vase pornesc catre case asa cum au iesit din cuptor. Altele intra la smaltuire si pictare. Glazurarea se face intr-o camera separata, in care sunt mai multe cazane, fiecare cu un fel de galus in ele. "Aici sunt oxizi naturali - de fier, cobalt si cupru - in care se baga vasele, dupa care se lasa la uscat si sunt bagate din nou in cuptor, unde glazura se topeste partial, capatand astfel aspectul sticlos. Pictarea vaselor se face cu aceiasi oxizi, doar locul difera - fiind mai pretentioase, iau drumul atelierului de creatie, unde vor capata o haina decorata in culori la moda - naturale. "Am avut din familie pasiunea pentru sculptura. Eu am sculptat mai intai in lemn, apoi in piatra... si in ’90 m-am apucat de olarit", si-a incheiat povestea geologul, care a devenit din ’90 si ceramist.

OCUPATIE "Am avut din familie pasiunea pentru sculptura. Eu am sculptat mai intai in lemn, apoi in piatra... si in ’90 m-am apucat de olarit" ETAPE "Partea cea mai grea e stabilizarea lutului pe disc, apoi incepe invarteala. Mainile, si ele de culoarea pamantului, fac in bucata de tarana o gaura care se largeste si se largeste..., apoi se lasa la uscat in cuptor" Janosi Csaba - ceramist

---

Hamuri made in Sandominic

LA MODA. Mai toti calaretii din zona Ciucului au trecut pe la atelierul de hamuri din Sandominic

In Sandominic mai toata suflarea traieste din lucrul pamantului. N-au ei utilaje prea iscusite, asa ca tot calul si caruta le raman la indemana. Vreo 800 de cai activi sunt in toata localitatea. Samuel Atila, un tanar de 30 de ani, si-a deschis in sat un atelier de pielarie si poate spune ca are un business de succes.

ORIGINAL. Nu face posete sau curele localnicelor, ci hamuri si brizbizuri pentru cabaline. Dupa ce a terminat scoala de meserii, specializarea pielarie, Samuel Atila a profesat ca cizmar, insa ii mergea destul de prost cu banii. Asa ca a virat spre ceva mai profitabil. A ajuns cunoscut in toata zona Ciucului si in Ungaria pentru modele sale originale de sei din piele de bovine sau de bivol pe care le lucreaza manual. O pereche de hamuri la care munceste vreo trei zile ajunge la peste 250 de euro. Si vinde cam doua pe luna. "Viata unui ham e de 20-30 de ani, atat garantez si eu pentru lucrarile mele", spune meseterul. Mai face si service de sei, dar mai rar. Steluta, iapa lui Atila, are garderoba cea mai bogata din tinut, vreo 50 de perechi de hamuri. (Laura Toma)

---

"Prin internet, sculpturile mele au ajuns in Europa"

ARTA CA MOD DE VIATA. Familia Endre isi dedica timpul mestesugului de a sculpta pe lemn

Pe drumurile ce strabat Tinutul Secuiesc intalnesti un element arhitectural deosebit - portile secuiesti - dupa care nu te poti abtine sa nu intorci privirea. Dantela sculptata in lemn, marginita de stalpi, la randul lor dantelati, purtand ocrotitoare deasupra locase de cuibarit pentru pasaretul cerului si invelite cu acoperis semet batut cu sita.

Le gasesti in secuime deschise peste sosea, ca un "bine ati venit!" in limbaj universal. Localnicii le poarta cu mandrie la intrarea in curti, in mijlocul satului (ca monumente de arta populara) sau oriunde a fost (si a ramas) vreo poarta orfana de curte ori de casa… Le poti chiar achizitiona in varianta miniaturala, de pe la tarabele de prin Corund sau de oriunde in zona. Cautand un artist care ciopleste astfel de porti, l-am gasit in Sandominic pe sculptorul Kosza Endre. Era in curte cu sotia si cu feciorul cel mare, modeland de zor la un trunchi inalt si gras de brad, caruia ii brazdasera o fata umana. "Acesta este stalpul unei porti", ne lamureste sculptorul cu privire la destinatia statuii de lemn. "In dreapta va fi barbatul, iar femeia, in stanga. Vor sta de paza in fata unei pensiuni din Racu."

PASIUNE. Kosza Endre sculpteaza din copilarie, dar s-a pus serios pe treaba acum zece ani, cand a terminat-o cu mina in care era electrician. Si-a invatat si sotia sa manuiasca dalta (are opt ani de cand lucreaza cot la cot cu barbatul ei), iar cei doi fii i-au mostenit talentul. "Lemnul trebuie sa stea la uscat vreo doi-trei ani inainte de a ne apuca sa-l lucram", este prima lectie pe care ne-o da artistul cand ii pasim in curte. "Pana acum am sculptat doar in tei, fag si mar, dar acum am inceput sa sculptam si in brad, desi e mult mai greu." Inainte lucra numai obiecte mici de utilitate sau de decor (lampi, casetute, statuete sau aplice) si le dadea spre vanzare negustorilor de prin Corund. "Dar de un timp nu mai vor - prefera sa vanda chinezarii. Asa ca mi-am facut site pe internet si lucrarile mele au ajuns in Suedia, Franta, Italia, Germania… iar in Ungaria, ce sa spun, o gramada." Ultima poarta pe care a facut-o a plecat in Turcia.

CONTINUITATE. "Au venit cativa sculptori din Ungaria - artisti mari - care cand mi-au vazut lucrarile m-au rugat sa nu merg in nici o tabara de creatie pentru a nu-mi amesteca stilul." Printre cei ce l-au vizitat in timp pe mester s-au numarat si cativa "artisti" de prin Odorhei si Piatra-Neamt, "care au venit cu lucrari facute la masina si m-au rugat sa merg putin cu dalta pe ele ca sa para a fi lucrate manual", ne povesteste gazda noastra, cu zambetul pe buze. "Bine-nteles ca nu am fost de acord." Kosza este o familie de artisti in modelarea lemnului care lucreaza impreuna. Insa pe langa asta indemanare din care traiesc cei patru, copiii mai au o pasiune - filmul. Baiatul cel mare (Robi) monteaza documentare de prin zona, iar cel mic (Arni) - zamisleste personajele preferate, carora le da viata prin animatie pe calculator. (Paula Tudor)

---

Arnold, un Harry Potter al desenelor animate pe computer

TALENT. Baiatul de 14 ani compune el insusi melodiile ce insotesc miscarea personajelor sale

In Sandominic, loc aflat la mijlocul drumului dintre Miercurea-Ciuc si Gheorghieni, l-am cunoscut pe Arnold, un copil care la 14 ani i-a uimit pe profesionistii unguri cu desenele sale animate pe computer. El a castigat premiul intai, dintre 50 de participanti, la un concurs organizat la Budapesta.

"Vi-l prezint pe Arnold Schwarzenegger. Am sa va traduc eu, el nu prea stie romaneste, tocmai ce-a luat 5 la Capacitate", spune razand tandru tatal baietelului blond, cu ochelari pe nas, ce-si misca degetele cu rapiditate pe tastatura computerului. Pe ecran, dintr-un cerc si-un patrat, incepe sa decupeze, sa coloreze, si asa, ora dupa ora, zi dupa zi, timp de vreo luna, Arni munceste pentru un minut de desene animate. Sfios, adancit in propria poveste, de unde ies desenele, Arni isi lasa parintele sa ne vorbeasca si despre Harry Potter, micul vrajitor ce l-a fermecat, si despre magia din palmele copilului, care transforma orice bucata de lemn in personaje: flasnetari si baietei ce-i poarta numele, soldati romani, soldati americani.

VACANTA. Pentru ca-i asa tacut si cuminte, profesorii i-au prezis ca n-o sa faca nimic in viata. Cand baiatul, pasionat de fotbal, a sutat o minge intr-un geam ce s-a facut tandari, invatatoarea s-a minunat: "In sfarsit, a facut si Arni ceva!". Premiul intai, castigat la un concurs de filme de animatie, organizat la Budapesta anul acesta, le-a aratat profesorilor ca se insala in privinta lui Arni, iar parintilor le-a umplut inima de bucurie. Oameni simpli, dar deschisi, s-au gandit ca, daca ramane in sat, Arni n-ar putea face altceva decat sa lucreze la cariera de piatra. Asa ca au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a-l ajuta. Din banii scosi pe statuile de lemn pe care le cioplesc, mama si tata i-au cumparat copilului calculatoare performante, pe care sa-si poata construi desenele. "Mie imi plac filmuletele lui, dar nu stiu daca e bine sau rau ce a facut acolo. Nu are cine sa-l indrume, dar cel mai mare realizator de desene animate din Ungaria va veni special pentru a se intalni cu Arni", povesteste tatal. Baiatul nu vrea sa mearga la un liceu de arta; il intereseaza mai degraba infomatica.

"Vine acasa, invata zece minute si dupa aia numai la calculator sta. El compune si muzica pentru desenele animate." Arni n-are de gand sa stea departe de computer nici in vacanta: "Mergem trei zile la pescuit, aici in apropiere, apoi ne intoarcem la munca", spune mandru tatal. Pana in toamna, Arnold si-a propus sa traga tare si sa realizeze un film de zece minute; l-am lasat la fel de cuminte, cu personajele lui facute din linii si culori. (Irina Munteanu)

---

Olaritul

Janosi Csabae, de profesie geolog, a investit intr-un atelier de olarit destul de cunoscut in zona Ciucului, atelierul Keramica. Barbatul nu se considera un diletant, caci ca geolog iubesti si pamantul, rocile si apele lui. Olaritul i s-a conturat ca pasiune dupa ce o buna perioada a sculptat in piatra.

Istoric

Biserica romano-catolica din Sandominic a fost construita in 1795 si pastreaza multe fragmente dintr-o biserica anterioara, probabil din secolul al XIII-lea. A fost declarata monument conform registrului monumentelor judetului Harghita din 1992. Statuia Maicii Domnului, opera atelierului de sculptura de la Sumuleu, dateaza din secolul al XV-lea. In curtea bisericii este o cruce inaltata in memoria cardinalului Báthori Endre, ucis pe teritoriul satului. Peretele exterior al bisericii poarta basorelieful ce-l infatiseaza pe Márton Áron (1896-1980), episcopul romano-catolic vestit din Alba-Iulia, fiu al satului. Portretul a fost dezvelit cu ocazia centenariului nasterii, la 28 august 1996.

Amintiri de la Selimbar

Atractiile turistice in zona sunt: Biserica Romano-Catolica, Biserica Greco-Catolica, Manastirea "Szent Margit", Statuia episcopului Márton Áron. In apropierea centrului localitatii se afla doua pensiuni unde se pot caza turistii. La 5,5 kilometri de Sandominic se afla o cruce inaltata in 1816 in amintirea Cardinalului Báthori Endre (András). Acesta, dupa batalia de la Selimbar, s-a refugiat spre Polonia prin Moldova din fata armatei lui Mihai Viteazul. Pe drum a fost atacat si decapitat de localnicii Nagy Kristály András si Balázs Mihály. Capul principelui a fost dus de faptuitori lui Mihai Viteazul. Papa Clement al VII-lea, ca urmare a faptei abominabile, a pedepsit intregul sat.

Piticii

Mesterul Endre trece cu usurinta de la sculptatul lemnului la sculptatul pietrei. Piticii de gradina cenusii, iesiti dintr-o poveste ce vrea parca sa-i sperie pe cei mici, sunt sculptati in ciment. Ei pazesc intrarea in curtea mesterului, aflata in Sandominic, cea mai nordica si cea mai mare asezare rurala din Ciucul de Sus.