20 iulie 2004: Avram Iancu - Unguroaica Iancului

Bodea Ioan e mot din neamul lui Avram Iancu. I-a mostenit ura impotriva ungurilor. Dar despre singura unguroaica din sat, numai de bine, ca nu s-a intanit cu ea niciodata si nici nu-si doreste.

Bodea Ioan, veteran de razboi cu o pensie de doua milioane si 83 de ani adunati pe muchie, are casa la doua aruncaturi de bat mai sus, dupa cum ne incurajeaza satenii la urcat in varful dealului. Si cum telefonul fara fir functioneaza foarte bine in Tara Motilor, vecinii il striga sa-i dea de veste ca ii vin musafiri. Pentru Bodea nu-i bai, isi trage scaunul mai aproape, ca-i surd de ambele urechi, si incepe a desira amintiri din Caucaz, Crimeea si Muntii Tatra. Acolo a capatat cicatricile de pe fata. Spune: "La 19 ani am intrat in armata. Am trecut prin Crimeea, Muntii Caucaz - unde, in 1942, am fost lovit la picior - Ungaria, Tisa, Muntii Debretin. In Tatra m-au schilodit la fata".

OFURI. S-a intors din razboi, a luat o nevasta din sat si s-a angajat la intreprinderea de butoaie "Horia Motilor". Butoaie pentru export. "Era rau pe vremea lui Ceausescu: painea neagra de 250 de grame era de o mizerie nemaipomenita. Nu aveai salam sa cumperi. Totul era rationat. Ce puteai manca? Da’ era bine ca nu era hoti." Necazul l-a lovit acum un an si un pic. Hotii au dat iama in batatura si le-au furat carnatii din camara. Ii hotie, ca, deh, nu mai e "Craisorul Muntilor" sa-i pazeasca de cele rele. "Avram Iancu o luptat impotriva ungurilor, cei mai mari dusmani ai romanilor. Si uite ce fac cu noi acuma!"

UNGUROAICA. Numai la ultimele alegeri, Bodea a aflat ca au in sat si-o unguroaica. N-are de impartit nimic cu ea, si asa sugubat adauga, ferindu-si privirea de nevasta, ca se intelege bine cu femeia, atat numai ca n-o vazut-o niciodata si nici nu-si doreste. Potinteu Reghina ii romanca verde, isi lasa balta serialul de la televizor cand vede ca are vizitatori si se imbie la vorba.

A venit la Avram Iancu de la Campia Turzii dupa ce s-a luat cu un roman. "Stau de 26 de ani in sat. Am venit aici la recomandarea medicului. Din cauza unei sperieturi am probleme cu inima", se vaicareste Reghina. Romana a invatat-o in familie, desi parintii erau unguri. "Eu nu am scoala, ca m-o intrerupt razboiul. Am gatat doua clase in iulie si apoi a venit frontul. Tata s-a im-bolnavit, a trebuit sa las scoala si sa muncesc. Culegeam cartofi, buruieni din grau."

CINE-I "CRAISORUL"? Reghina n-a avut probleme cu oamenii de cand a venit la Avram Iancu. Despre "Craisorul Muntilor" nu stie mare lucru. Ca a urat pe unguri sau ungurii i-au facut lui necaz, nu-i prea sigura. "Are o statuie in centru, unde merg si eu de ziua lui Avram Iancu", asta-i singurul lucru sigur.

AVERE

Nascuta in Romania, unguroaica spune ca aici e pentru ea acasa, in Ungaria n-a ajuns niciodata. Cu o pensie de 1.131.000 de lei, femeia scoate camasa. "Am un pic de gradina, am avut si vacuta, ma descurc." Nu si-a pus telefon, desi motii au sistem wireless (fara fir). "Cand vorbesc la telefon de la vecin, ce-i cel mai important de zis uit: ma grabesc, sa nu platesc mult. Prefer sa trimit scrisori."

Jurnal de campanie

Data plecarii: 21 iunie 2004

Distanta parcursa: 3.387 km

Localitati tranzitate: 328

CARMEN PLESA

"Cantecu’ asta-i despre noi, e un cantec simplu despre vaci si boi"... Uite asa am trecut noi pe muzica autohtona. Bataim precum calul din cantec, in ritm de hip-hop, de se scutura ditamai microbuzul. Ma uit cu regret cum jocul meu de picioare a mai gaurit, pe ici, pe colo, cate o lalea sau cate o pasare, opera domnului primar de la Corund. Pe Bogdan l-am lasat la Alba-Iulia, cu masina din dotare, sa-i astepte la gara pe Silviu si pe Eugenia. Eu sunt cea mai fericita, pentru ca Silviu poarta in bagaje adidasii mei, trasportati de la Bucuresti. Ca la plecare, canicula din Capitala nu m-a inspirat sa pun in bagaje decat sandale si slapi. "Pai da, ca nu puteai sa ma intrebi pe mine cum e in Apuseni", ma cearta Silviu la telefon, dupa ce mai intai m-a pacalit ca a uitat de incaltarile mele. Cu viteza, spre Rosia Poieni, Avram Iancu si Horea. Picotim, in acelasi ritm de hip-hop. Din cand in cand, Eugen mai baga cate una olteneasca de-a lui, si radem de se scutura masina. Numai Florina e suparata: de o saptamana o chinuie o durere de masele. Rosia Poieni, Horea si Avram Iancu nu sunt nici pe departe localitati invecinate. O sa avem mult de umblat intre ele.

Deocamdata, mergem la un targ de turism, care se tine la Garba, langa Albac. La intrare, un tanar cu plete ne face semne disperate. Oprim. Cica nu putem intra la targ, daca nu lasam ceva. Ne-a umplut masina cu o respiratie bogata in palinca. Sa dam orice... Intindem un ziar si primim o legitimatie. Dupa o saptamana de frig, e prima zi cand ne dam gecile jos. Nu pentru mult timp, pentru ca incepe sa picure. Ne cazam la o pensiune din Albac. Nici nu apuca gazda sa ne explice ce si cum, ca ne-am si repezit, care pe veranda, cu laptopul, sa scrie, care in tufisurile de zmeura. Marturisesc ca eu m-am aruncat la visine si la cateva mere verzi, care mi-au strepezit dintii.

Dupa ce il recuperam pe Silviu, pe Eugenia si o pereche minunata de adidasi rosii - proprietatea mea personala - plecam la Avram Iancu. Vizita scurta la primarie. De acolo, spargem haita. Eugen, Silviu si Niki pe munte. Daniela la tulnicarese si la un mester de tulnice. Eu la un coces. Pe Victor il plimbam de la una la alta. Inca mai zambeste. Motul coces ma scaneaza repede. Concluzie: sunt moldoveanca. Restul aprecierilor despre moldovence le voi pastra pentru mine. Si pentru Victor, martor cu gura pana la urechi. La mesterul de tulnice, cu Daniela... Dam si noi iama. Le incercam. Cica trebuie udate ca sa cante. Danielei ii iese, mie nu. A cumparat trei, ca sa aiba ce duce la prieteni. Unul e pentru Razvan, seful de la Investigatii, marturiseste Daniela. Sa aiba omul cu ce suna adunarea la sedinta. Plecam spre primarie. Pe mijlocul unui pod subred din scanduri, Daniela e lovita de idee: sa udam tulnicele, sa cantam o hora, sa-i sara inima lui Eugen, ratacit in munti, de emotie. Incercam in vreo trei locuri sa intram fara sa riscam in paraias. Daniela intra prin cel cu gradul de securitate cel mai ridicat. Pune piciorul pe o piatra si aluneca. Doar adidasii si pantalonii s-au udat. Important e ca de acum vom putea canta la tulnice.

DRUMUL CARAVANEI

Etapa I - Hamangia

Etapa a II-a - Histria

Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe

Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti

Etapa a V-a - Podul Inalt

Etapa a VI-a - Flamanzi

Etapa a VII-a - Darabani

Etapa a VIII-a - Humulesti

Etapa a IX-a - Tihuta

Etapa a X-a - Praid

Etapa a XI-a - Corund

Etapa a XII-a - Blaj

Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni

Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari

Etapa a XV-a - Sarmizegetusa

Etapa a XVI-a - Petrila

Etapa a XVII-a - Maglavit

Etapa a XVIII-a - Izlaz

Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti

Etapa a XX-a - Cuca Macaii

CUM NE PUTETI CONTACTA

Caravana Jurnalul se va opri in localitatea dumneavoastra, conform traseului pe care vi l-am anuntat. Conectati-va la ea! Stiti amanunte interesante din trecutul localitatii? Sunteti eroii unei intamplari petrecute in ea? Aveti probleme cu autoritatile, va confruntati cu greutati de care ar trebui sa stim? Vreti sa ne povestiti pur si simplu despre orasul, comuna, satul dumneavoastra? Scrieti-ne sau sunati-ne! Localitatea dumneavoastra are o rezonanta in istorie, noi vrem sa-i aflam prezentul. O echipa a Jurnalului National va fi permanent in contact cu dumneavoastra.

Jurnalul NaTional, Piata Presei Libere nr. 1, Corp D, etaj VIII, Sector 1, Bucuresti

Telefon: 021-224.55.48

Fax: 021-222.36.29

romania@jurnalul.ro Daca doriti sa dialogati cu redactorii nostri intrati in forum la www.jurnalul