Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O mana de oameni pierduti printre Apuseni mor cate putin in fiecare zi, asteptand sa piarda toata agoniseala de o viata. Comunistii i-au iertat, insa cuprul nu. Ii adulmeca amenintator, gata sa le inghita gospodariile.
SILVIU SERGIU
Aproape 50 de familii joaca in fiecare zi ruleta ruseasca cu destinul. Gandul ca intr-o zi va trebui sa plece si sa-si lase in urma intreaga avutie le macina sufletele. Sunt moti care ar scoate brisca intr-o clipa pentru a-l pedepsi pe cel care ar indrazni sa le ia pamantul. Cuprul insa nu poate fi pedepsit. Cu fiecare secunda care trece, vrajmasul este tot mai aproape, iar soarta le este pecetluita. Blestemul lor este ca traiesc aproape de locul unde minereul este scos din maruntaiele pamantului: Rosia Poieni.
STRAMUTAREA. Cele 50 de gospodarii sunt tot ce a mai ramas din fostul sat Geamana. Cea mai mare parte din el a disparut sub iazul de decantare Valea Sesii, unde se deverseaza sterilul rezultat din decantarea minereului de cupru, deversat de combinatul de la Rosia Poieni. Pentru construirea acestui colos industrial, cea mai mare parte din sat a fost stearsa de pe suprafata pamantului de catre comunisti, in fatidicul an 1986. Nimeni nu a crezut ca napasta ii va lovi atat de tare. Pana cand totul s-a transformat in crunta realitate, motii nu auzisera decat ca trebuie sa plece. Nu au dat crezare gurii lumii. Stramutarea le-a luat ca din oala pe cele 200-300 sute de familii. Abia dupa ce si-au parasit casele si pasunile inghitite, pentru a le lasa prada sterilului otravit, au primit si actul de expropiere. O bucata de hartie cinica, ca un decret de condamnare la moarte. Pentru ca o bucata din sufletul acelor moti a murit atunci. Nimeni insa nu a indraznit sa se ridice impotriva oranduirii acelor vremuri. Un gest de lasitate pe care rar il intalnesti la fiii Apusenilor. "Vremurile erau cum erau. Daca s-ar fi impotrivit cineva, ar fi fost ca si cum ar fi strigat in dricuâ padurii. Nu ii auzea nimeni", crede un localnic. Resemnati, motii din Geamana au plecat care-ncotro.
SUPRAVIETUITORI. O parte dintre moti au avut sansa de partea lor. Gospodariile lor se aflau in afara perimetrului unde fusese proiectat iazul de decantare. Cu timpul insa, si ei au fost siliti sa plece din fata nemilosului steril. Astazi nu au mai ramas decat o mana de oameni, in marea lor majoritate batrani. Tineri mai sunt in sat doar vreo 20. Ioan Holhorea este unul dintre motii care au scapat de stramutare, pentru ca pe atunci gospodaria parintilor sai se afla la adapost.
Timpul a trecut, iar primejdia este tot mai aproape. Holhorea este paznicul iazului de decantare. Locuieste impreuna cu parintii sai. Nevasta nu i-a dat Dumnezeu pana acum. Nu-si doreste prea tare asta. Si-asa nu stie cum va arata viitorul sau. O muiere si cativa plozi ar fi fost o povara si mai mare. Singura lui dorinta este ca aceasta letargie sa mai dureze: "Mai e pana ce sterilul va ajunge la mine. Cel putin 10 ani". Indrazneste chiar sa spere ca va scapa cu totul. "Poate da Dumnezeu si se inchide combinatul."
Citește pe Antena3.ro
SILICOZA II DOBOARA PE MOTI
Combinatul de cupru de la Rosia Poieni, SC Cuprimin SA, este o societate cu capital 100% de stat. Anul trecut s-au extras 500 de tone de minereu complex. Desi cuprul este unul dintre metalele cautate pe piata, combinatul lucreaza in pierdere si inghite anual sume frumusele sub forma de subventii de stat. Combinatul are in prezent 1.100 de angajati. 400 dintre ei muncesc la cariera, iar restul - la uzina unde se extrage minereul concentrat. O parte dintre ei sunt deja bolnavi de silicoza. Restul isi risca sanatatea pentru un salariu de 5 milioane de lei pe luna. Majoritatea sunt aici din 1985, cand a fost infiintat combinatul. Sunt din Abrud sau din comunele invecinate Rosiei Poieni. In prezent, muncitorii stau insa cu cutitul la os, pentru ca sunt in pragul restructurarii. Se asteapta o ordonanta guvernamentala care va face ca 700 dintre ei sa-si piarda locul de munca.
Jurnal de campanie
FLORINA ZAINESCU, EUGENIA MIHALCEA
Microbuzul s-a pus in miscare. Destinatia: Horea.
Am ajuns. Debarcam in fata primariei. Este ora 10:10. "Haideti, ca am intarziat. Trebuia sa ne vedem cu primarul acum 10 minute. La carciuma din centru", ne zoreste Eugen. O luam catinel spre carciuma.
La bar nu-i nimeni. Doar barmanita si-un satean barbos pe care, daca am fi regizori, l-am distribui in rolul vanatorului din "Scufita Rosie". Il intrebam de primar. "Treâ sa vie. Daca vo chemat o sa vie." Ne asezam la o masa si facem putina plaja. Si chiar vine... Secretarul primariei, care ne duce sa vedem cladirea cea noua si sa ne dea "cifre". In primarie, o cladire ridicata prin munca salariatilor, este cam frig. Gazda noastra ne arata toate birourile. Al primarului are o forma neregulata, dar nu ovala. Ne atrage atentia o sculptura in lemn: Monica si Clinton. Si nu lipseste nici trabucul din peisaj. Purcedem, in compania lui Victor si Bogdan, catre Fericet. Vrem sa stam la taifas cu urmasul lui Horea - Nicola Costin. Trebuie sa urcam vreo 4-5 kilometri. Masina cedeaza prima; drumul e mult prea prost asa ca trebuie sa o abandonam. Cel mai rau este de Victor ca are-n spate un rucsac cu "scule" foto de "numai" 20 de kilograme. Dar se descurca bine. Bravo, Victor! Il decoram cu ordinul "Margareta de Camp" pentru eroism. Dupa vreo ora de ascensiune il gasim pe Costin. Taifasuieste bucuros cu noi. Intre doua intrebari, avem de furca cu mieluta gazdei. Dragut animal! Roade tot ce prinde: agendele noastre, blugii, adidasii, aparate foto, ba chiar si degetele lui Victor. Il parasim pe Costin, dam o fuga si pe culmea Fericetului la monumentul, frasinul si casa lui Horea si apoi ne scoboram.
Carmen, Silviu si Niky iau pieptis "Dambul lui Gaf", fostul cuibusor de nebunii al motilor. Pe drum, o moata trupesa ii intampina imbracata sumar: pantaloni scurti si sutien. Imaginea ei starneste rasete prelungi.
Eugen si Daniela au luat urma descendentilor celor care l-au tradat pe Horea.
Am terminat cu Horea. Ne incarcam in masini sa dam o raita si pe la Rosia Poieni. Cateva telefoane si exploatatia de cupru de aici se intinde la picioarele noastre: pe locul unde acum 30 de ani era un munte, acum poti admira un forum roman. Un peisaj selenar ce ne face pielea de gaina. Eugen, Daniela, Silviu, Carmen, Niky si "pilotul" Lucian se duc la fabrica de langa exploatare, unde se obtine concentratul de cupru. Noi ne tinem scai de Victor si Bogdan care vor sa coboare la nivelul 0 al "forumului". Asa incat, pentru prima data in viata noastra, ne-am "dat" cu masina printr-o exploatare de cupru. Si ne-am simtit niste furnicute pe langa uriasele utilajele folosite aici. Depaseam numai cu jumaâ de cap senilele unei masinarii.
DRUMUL CARAVANEI
Etapa I - Hamangia
Etapa a II-a - Histria
Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe
Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti
Etapa a V-a - Podul Inalt
Etapa a VI-a - Flamanzi
Etapa a VII-a - Darabani
Etapa a VIII-a - Humulesti
Etapa a IX-a - Tihuta
Etapa a X-a - Praid
Etapa a XI-a - Corund
Etapa a XII-a - Blaj
Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni
Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari
Etapa a XV-a - Sarmizegetusa
Etapa a XVI-a - Petrila
Etapa a XVII-a - Maglavit
Etapa a XVIII-a - Izlaz
Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti
Etapa a XX-a - Cuca Macaii
