26 iulie 2004: Petrila - Tinuturile stapanite de momarlani

Multi dintre tinerii momarlani din sat erau indemnati sa faca o facultate, dar la absolvire sa intorceau sa lucreze tot in vale, aproape de familie.

Daca spui Valea Jiului spui mineri, mina, sut, "Noroc bun!". Putini sunt cei care stiu ca in Muntii Retezat, Parangului si Vulcanului traiesc bastinasii zonei, momarlanii.

Nu stiu exact de unde vine denumirea. Unii spun ca din limba latina, de la momo (taran) si lan (bastinas). Altii spun ca termenul deriva din ungurescul "maradyany" care inseamna ramasita, adica "urmasi ai vechilor locuitori daco-romani". Momarlanii isi construiesc casele aproape asa cum o faceau odinioara dacii care stapaneau muntii: din barne necioplite, incheiate la capete cu imbucaturi si de forma patrata sau dreptunghiulara. Momarlanii sunt usor de recunoscut dupa costumul traditional alb-negru, pe care cei mai batranii il poarta si astazi.

OILE. Cei mai multi momarlani si-au construit locuinte mai sus pe munte, pe terenuri mai inalte, acolo unde timpul sta in loc si unde nimeni nu putea sa le exproprieze terenul. Din documente aflam ca principala ocupatie era pastoritul. Din vremuri stravechi exista si obiceiul masuratului oilor. Ciobanul strange toate mioarele pentru muls. Fiecare familie are un numar de oi, in functie de care se stie cantitatea de lapte care va fi primita la coborarea oilor de pe munte. Cantitatea de lapte se masoara din strabuni astfel: fiecare litru de lapte dat de o oaie la urcatul pe munte se inmulteste cu 49. Rezultatul este cantitatea de lapte care va fi primita de familia respectiva la coboratul de pe munte. Nu se stie foarte exact de ce se practica acest procedeu, dar el este inca viu printre momarlani. Din casa unui momarlan adevarat nu lipseste un costum traditional pentru femei si barbati. Un astfel de costum se face la Jina Sibiu, spun localnicii, costa in jur de o mie de dolari. Numai chimirul costa 15 milioane de lei.

"PAMANTUL NE LEAGA". Momarlanii sunt oameni harnici, dar orgoliosi. Ii caracterizeaza onoarea personala, nu accepta sa fie jigniti si sunt oameni care isi respecta cuvantul. Batranul Calina, un om incovoiat de munca si greutati care insa nu l-au ingenuncheat in fata sortii, spune ca tinerii satului "n-or plecat asa de multi": "Pamantul ii leaga. Nu poti sa te rupi asa usor de locurile astea". Dupa disponibilizarile masive din 1997, multi dintre momarlani s-au indreptat spre modul de viata traditional.

Oieritul este baza

Urcam la 2.400 de metri. Am ajuns la stana din Novaci in jurul pranzului. Ne-au intampinat bacitele si cainii de la stana, ciobanestii mioritici, Tarzan si sora sa, precum si o corcitura care se gudura pe langa tine. "Nu avem timp sa ii mangaiem, le dam atentie. Aici e munca de facut", spune bacita Marioara. Bacitele ne invita la un pahar de tuica si la o branza de momarlan. "Aici se munceste din zorii zilei si pana seara. Iubesc viata de aici. Iarna insa e foarte greu. Iar transhumanta este foarte dificila. Am ajuns odata pana aproape de Constanta", spune bacita Marioara. Viata citadina e departe. O aduc cateodata turistii. "A venit odata la noi un strain. L-am auzit strigand "Help! Help! Help!" Am iesit sa vad ce se intampla. Am incropit o conversatie in engleza si am inteles ca facea un fel de tur al Romaniei si innopta acolo unde il prindea noaptea. Imi aduc aminte ca nici nu avea cort. Daca il prindea in padure, ramanea acolo. L-am primit cu bratele deschise!", spune bacita mica, Daniela, fiica Marioarei. Gazdele pregatesc smantana fiarta si mamaliga. Bacita lucreaza la doua ceaune. Cat se coace mamaliga ne arata unde a depozitat branza, cu putini si saci de plastic in care plutesc bucatile de branza. Se intoarce repede la foc si mai invarte in ceaunele care sfaraie.

BUNE SI RELE. Incepe sa ne usture ochii de la fum si mai iesim in curte. Bacitele sunt obisnuite. "De ani de zile suntem aici. Ne-am obisnuit cu toate, si bune, si rele. Fumul asta supara rau, dar n-ai ce sa-i faci! Cand o sa consolidam si o s-o aranjam poate o sa fie altfel. A venit cineva odata la mine si mi-a spus, stergandu-si ochii de la fum, ca de ce nu pun o hota deasupra focului. Si mi-a spus o data, de doua ori, a treia nu m-am mai putut abtine si i-am zis "Mai, femeie, pai daca pun hota aici, nu ar mai fi stana"". Un cioban primeste aproape patru milioane de lei, tigari, mancare si adapost cateodata. "Noi reusim sa vindem toata branza la un magazin mare, pentru ca am facut contract cu ei. Ne descurcam, nu putem sa ne plangem ca ne merge rau", spune bacita, care se pregateste sa faca si balmosul pentru ca vin ciobanii din munte si trebuie sa manance.

MULSUL. Bacita mama si un cioban se pregatesc in strunga pentru mulsul oilor. Ciobanul si ajutorul sau aduna oile in tarc si incepe mulsul. "Dureaza cam o ora. Dupa ce le mulge, ciobanul pleaca iar pe munte cu oile si doarme pe unde o fi. Daca e in padure isi trage cojoaca pe el si doarme acolo", spune bacita tanara. "Usea, treci la usa!", se aude strigand din cand tanarul cioban, care impinge oile cu un toiag greu si puternic. Au mai ramas in tarc cele mai incapatanate oi, care nu vor cu nici un chip sa intre in strunga. Dar pentru cioban si bacita Marioara nu s-a nascut oaie care sa-i invinga. "Ma duc sa pregatesc o cafea, ca mama asa e, ii place sa bea o cafea dupa muls", spune Daniela.

SECULAR

In tinuturile momarlanilor exista stane de 150 de ani. Pe carari de munte am intalnit o batrana care iesise cu vitele la pascut. E necajita ca s-a imbolnavit si anul acesta nu s-a mai putut duce la stana cea veche. "Avem o stana veche de 150 de ani. Dar vor sa o desfiinteze ca nu avem standardele pe care le cer ei. Nici nu stiu exact care sunt astea. S-au facut case acolo in jurul stanii si cica deranjeaza mirosul de balegar. Si acu’ trebuie sa o consolidez si sa-i mai fac cine stie ce ca sa nu mi-o desfiinteze", spune batrana abatuta.

SUPARARE

Cea mai mare suparare este ca n-au cui sa vanda branza pe care o produc in cantitati foarte mari.

"Asta-i zona recunoscuta pentru laptele si branza de oaie! Dar e saracie si nu cumpara nimeni. Stai cu branza in beci si te uiti la ea pentru ca nu ai cui s-o vinzi. Mai dam la magazine, mai mari, mai mici, dar nu toata", spune inginerul Nemes.

In timp ce branza de oaie de la stanele momarlanilor zace in beciuri, programul "Laptele si cornul" din scolile de pe Valea Jiului se desfasoara pe sistemul cutia de iaurt si branza topita.

Jurnal de campanie

Data plecarii: 21 iunie 2004

Distanta parcursa: 4.014 km

Localitati tranzitate: 394

MAGDA COLGIU

Buna dimineata, Buna dimineata! Toata lumea saluta pe toata lumea. Hai, hai, hai! Du bagajele la masina! Vezi cu laptopul, ca ne trebuie! Si repede, ca avem treaba!!! Urmeaza o noua zi de alergatura. Cam asa incepe o dimineata de caravana.

Etapa urmatoare este Petrila. Vom ajunge in doua ture in orasul minier. Karina, Eugenia, Florina, Alexandru si Lucian au plecat dis-de-dimineata la Sarmizegetusa Regia pentru a-si intregi materialele incepute cu o zi in urma. Si pentru fotografii. Restul, Andreea, Bogdan, Silviu, Nelu si cu mine am pornit spre Petrila. Ne coacem iar in masina incarcata, desi, dimineata, speram toti ca putinii nori de pe cer vor face atmosfera suportabila. Sperante desarte. Caldura revine cu mare intensite. Andreea si Bogdan fac "economie de vedere". Adica dorm putin. Drumul, plin de gropi, ii hurducaie si ii trezeste din atipeala. Numa’ bine, ca peisajul e frumos rau. Muntii acoperiti pe la varfuri de nori merita vazuti.

Primul pas nu este insa la Petrila. Ci la Petrosani, unde, dupa ce ne intalnim cu un lider sindical care ne spune una-alta despre Valea Jiului, ne impartim, care incotro, dupa subiecte. Gasim cate ceva, dar mergem sa ne documentam amanuntit. Si apoi pauza. Pentru masa si pentru cazare. Dupa aia, iar alergatura. Pana aproape de miezul noptii, cand ne reunim sa-i uram de bine Andreei. Ca e ziua ei. Colegii plecati la Sarmizegetusa s-au intors si povestesc plini de incantare cum au mers cu un camion de lemne. Alexandru a calatorit o bucata de drum in "in cele mai bune conditii". In remorca masinii, printre butuci. Dar a ajuns bine printre noi. A! La multi ani, Andreea!

DRUMUL CARAVANEI

Etapa I - Hamangia

Etapa a II-a - Histria

Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe

Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti

Etapa a V-a - Podul Inalt

Etapa a VI-a - Flamanzi

Etapa a VII-a - Darabani

Etapa a VIII-a - Humulesti

Etapa a IX-a - Tihuta

Etapa a X-a - Praid

Etapa a XI-a - Corund

Etapa a XII-a - Blaj

Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni

Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari

Etapa a XV-a - Sarmizegetusa

Etapa a XVI-a - Petrila

Etapa a XVII-a - Maglavit

Etapa a XVIII-a - Izlaz

Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti

Etapa a XX-a - Cuca Macaii

CUM NE PUTETI CONTACTA

Caravana Jurnalul se va opri in localitatea dumneavoastra, conform traseului pe care vi l-am anuntat. Conectati-va la ea! Stiti amanunte interesante din trecutul localitatii? Sunteti eroii unei intamplari petrecute in ea? Aveti probleme cu autoritatile, va confruntati cu greutati de care ar trebui sa stim? Vreti sa ne povestiti pur si simplu despre orasul, comuna, satul dumneavoastra? Scrieti-ne sau sunati-ne! Localitatea dumneavoastra are o rezonanta in istorie, noi vrem sa-i aflam prezentul. O echipa a Jurnalului National va fi permanent in contact cu dumneavoastra.

Jurnalul NaTional, Piata Presei Libere nr. 1, Corp D, etaj VIII, Sector 1, Bucuresti

Telefon: 021-224.55.48

Fax: 021-222.36.29

romania@jurnalul.ro Daca doriti sa dialogati cu redactorii nostri intrati in forum la www.jurnalul