Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Declarat oras in urma cu cateva luni, Flamanziul nu are nici macar un vehicul pentru transportul in comun al locuitorilor. Oamenii sunt nevoiti sa se deplaseze cu carutele sau cu autoturismele proprii pe fostele ulite, ajunse strazi.
CRISTIAN PETRU, ALEXANDRU NASTASE
Vineri dupa-amiaza, nici o strada din unul dintre cele mai noi orase ale Romaniei nu era prea aglomerata. Din cand in cand, in clipele in care te asteptai mai putin, pe ulita se ivea cate-o caruta ce trecea agale, scartaind si trosnind din toate incheieturile atelajului. Inghesuit intre gramezi de fan sau singur pe capra, carutasul arunca priviri lenese in toate partile si ridica incet biciul, croindu-i gloabei una pe spinarea costeliva: "Dii, bre, fir-ai al dreacului!", zicea ca pentru el, o data cu smucirea pe care calul o producea la schimbarea vitezelor din pas in trap. Secventa se repeta dupa alte 15-20 de minute, cand un alt "orasean" venea, asta-data din sens opus, pe capra carutei proprietate personala. Pasari rare, Daciile 1300 apareau si dispareau deopotriva de repede. In categoria nalucilor pe patru roti mai intrau si cateva masini exotice, straine, luate la mana a doua de la Botosani de locuitorii mai instariti si care insoteau masina nationala pe ulitele neasfaltate. Acestea sunt singurele mijloace de transport din orasul Flamanzi: nu exista autobuze, de tramvaie nu poate fi vorba, troleibuze nu s-au inventat. Pana si microbuzele particularilor au facut pana in drumul spre orasul-sat. Nimeni si nimic nu leaga intre ele vechile sate componente ale comunei Flamanzi, devenite cartiere. Mai ales iarna sau cand e vreme proasta, accesul in acele zone devine un adevarat safari.
IZOLARE
Cand ploua sau ninge abundent, cartierele orasului devin izolate si cu greu se poate ajunge in vechile sate. Poiana, situat la 3 kilometri de soseaua nationala, ramane toamna si iarna aproape izolat. "Nu se mai poate ajunge acolo nici cu masina. Drumuri asfaltate nu exista in tot orasul, numai ulite si cateva asa-zise strazi care au fost asfaltate acum 30 de ani si peticite in rastimpuri cu te miri ce, iar astazi sunt foarte dificile. Copiii nu pot ajunge la scoala, oamenii nu se pot aproviziona, sunt foarte multe probleme. Am inteles ca exista programe si bani de la Uniunea Europeana pentru refacerea infrastructurii existente, implicit si a drumurilor. Noi asteptam cu interes sa vedem ce se va intampla", conchide Paraschiva Viciriuc.
Televiziune - Buna seara, Flamanzi, buna seara, Romania! De cativa ani, la Flamanzi, in casele oamenilor au dat navala minunile televiziunii prin cablu. De doua luni, taranii se uita si la emisiunile proaspetei televiziuni locale care ofera inregistrari cu evenimentele din oraselul lor.
ANUNTURI. Constantin Pitorac, unul dintre flamanzenii care s-au intors acasa, dupa multi ani petrecuti in slujba armatei romane, ii face pe cei ai locului sa fie mandri ca au si ei "ce aveti voi la Bucuresti". Are televiziunea de cativa ani buni, iar postul local l-a autorizat de putin timp. Pe langa programele nationale, flamanzenii au parte de inregistrari ale evenimentelor din comuna, dar si de anunturi de vanzare-cumparare. Nea Gheorghe, un batran care-si oblojeste durerea de oase la un pahar de rom in fata crasmei din centru, spune ca si chestia asta "e cu schepsis". "Taica, eu nu mai pot sa mai umblu asa. Am vrut sa-mi dau una din vaci, ca nu mai am cu ce sa o tin. Sa dai din gura in gura asa e greu. Am dat anuntul si a treia zi am si dat-o de acasa", se bucura batranul.
Jurnal de campanie
CATALIN PRUTEANU
A doua zi petrecuta in Flamanzi a inceput cu o ploaie mocaneasca, cam neplacuta pentru noi, dar cu siguranta adevarata mana cereasca pentru flamanzeni. Este al treilea an de seceta pentru judetul Botosani si taranii si-au cam terminat proviziile. Cel putin ne-am tinut promisiunea facuta primarului, cum ca, o data cu venirea Caravanei Jurnalul National, ajunge la Flamanzi si ploaia.
Dintr-o crasma iese un ins cam vesel, coboara scarile si, taman la ultima treapta, se impiedica si cade. Curand reuseste sa se redreseze si porneste catinel spre casa. La scurt timp, locul ii este luat de un alt tovaras de pileala, care ramane de asta-data sa se hodineasca mai mult langa treptele crasmei. Pe ulita, un alt taran se impiedica de caruta cu care merge si calul preia imediat conducerea, ducandu-si stapanul acasa.
Ploaia cea atat de folositoare oamenilor e gata sa faca deja o victima: Oana Stancu aluneca la coborarea din microbuz si e gata-gata sa faca un tratament nedorit cu namol de Flamanzi. Spre pranz, Caravana Jurnalul e invitata la o nunta. Le spunem oamenilor ca suntem cam multi, dar flamanzenii au trecut de momentul "1907" si nu le e frica sa puna niste meniuri in plus la masa, insistand sa ne aiba la sarbatoare. Facem schimb de numere de telefon si asteptam confirmarea.
La un moment dat, un cetatean care tocmai incepuse culesul viei cu cateva luni bune inainte de soroc, fara cal responsabil de aceasta data, se supara ca fotoreporterul nostru Lucian Alecu pozeaza o casa mai saracacioasa. In schimb, omul vine cu o propunere constructiva: de ce n-am lua toate casele mai rasarite din orasul-sat sa le imortalizam pe acelea. La privirile noastre cam mirate, omul ne asigura de respectul lui profund si se ofera sa ne impartaseasca o bucatica din veselia lui, sub forma unui bidon cu vin rosu. Refuzam politicos si ne urcam in microbuz.
Ne grabim, ca intotdeauna, asa ca soferul Lucian e "agatat" iar de radar, din cele doua asezate unul dupa altul. Ar fi a doua oara cand cotizam pentru amenda, dar politistii sunt amabili si destul de flexibili, iar Lucian scapa doar cu un avertisment.
Ne intoarcem la Botosani obositi din nou, multumiti ca am reusit sa radiografiem prezentul unei localitati cu istorie atat de dureroasa. Nici prezentul nu e prea frumos, dar se intrevad sperante datorita banilor pe care copiii plecati la munca in strainatate ii intorc locurilor natale. Se fac investitii, se construiesc case si, cine stie, peste cativa ani, Flamanzi va fi un oras nu numai cu numele.
Ajungem la hotel si trecem pe langa invitatii unei nunti, ocazie cu care ne amintim de nunta flamanzenilor. N-am primit nici un telefon, prin urmare oamenii au cantarit posibilitatea prezentei a inca 10 semeni obositi si nemancati de dimineata si au decis ca e mai bine sa nu se complice. Oricum, n-am fi stat mai mult de cateva minute, suficiente pentru o fotografie si o urare. Cheful de la restaurantul hotelului nu se aude deloc pana la noi si ne apucam de scris.
DRUMUL CARAVANEI
Etapa I - Hamangia
Etapa a II-a - Histria
Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe
Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti
Etapa a V-a - Podul Inalt
Etapa a VI-a - Flamanzi
Etapa a VII-a - Darabani
Etapa a VIII-a - Humulesti
Etapa a IX-a - Tihuta
Etapa a X-a - Praid
Etapa a XI-a - Corund
Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni
Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari
Etapa a XV-a - Sarmizegetusa
Etapa a XVI-a - Petrila
Etapa a XVII-a - Maglavit
Etapa a XVIII-a - Izlaz
Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti
Etapa a XX-a - Cuca Macaii
