x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Descoperirea Romaniei Dunarea, strateg natural

Dunarea, strateg natural

de Dana Ciobanu    |    14 Iul 2005   •   00:00
Dunarea, strateg natural

Istorie si cultura stravechi, diversitate de fauna si de floristica, peisaje de o frumusete rara, fenomene meteo specifice locului, 14 rezervatii naturale. Acestea sunt doar cateva repere ale Parcului Natural Portile de Fier.

Cel mai intins Parc Natural din Romania, cu o suprafata de 115.655 de hectare, "Portile de Fier" a fost recunoscut legal abia in 2000, prin Legea nr. 5. Delimitarea spatiala si structura de administrare a parcului s-au realizat ulterior prin HG nr. 230/2003. Situat in partea de sud-vest a Romaniei, spatiul sau apartine judetelor Caras-Severin si Mehedinti. Limitele parcului sunt canalul navigabil al Dunarii spre sud, raul Nera la vest, cumpana de ape a raurilor care se varsa direct in Dunare la nord (partial) si o linie sinuoasa ce porneste aval de Gura Vaii pana in Vf. Motarat la est.

CIVILIZATIE. Aria pe care se intinde Parcul Natural Portile de Fier a fost propice intemeierii si dezvoltarii asezarilor umane, datorita numeroaselor vai si ostroave pe care le include. Marturii arheologice dovedesc existenta inca de acum 40.000 de ani a unor asezari in arealul actualelor localitati Sichevita, Gornea, Dubova si in zona disparutei insule Ada - Kaleh. In apropierea localitatii Schela Cladovei, din estul parcului, au fost descoperite de curand urmele celei mai vechi asezari permanente din Europa, datand din 7600-7800 i.Hr. Prima localitate atestata documentar in aceasta zona, la 106 i.Hr., este asezarea dacica Dierna, situata pe locul fostei vetre a orasului Orsova. Izvoare nescrise atesta continuitatea locuirii in aria actualului Parc Natural Portile de Fier. Importanta strategica a Defileului Dunarii a impulsionat construirea de cetati cu rol de aparare si control al traficului naval in secolele XI-XX, cand Banatul s-a aflat sub dominatia succesiva a Austro-Ungariei si a Imperiului Otoman. Astfel apar Cetatea Orsovei si Cetatea Ada-Kaleh, carora li se adauga Pojejena, Trikule, Ladislau, Peci si Lylka.

BRIZELE FLUVIULUI. Pe teritoriul Parcului Natural Portile de Fier exista 14 zone naturale protejate de interes national, altora sase aflate in arealul judetului Caras-Severin urmand a le fi recunoscut acelasi statut. Lumea vegetala si cea animala din Campia Panonica si cea Romana converg in zona Defileului Dunarii. Peste 5.200 de specii de animale si aproape 1.700 de plante superioare au fost identificate in aria acestui parc. La Portile de Fier bat doua brize specifice defileului, datorate diferentelor de temperatura dintre apa lacului de acumulare si versanti: Cosava (care bate cu o viteza de peste 70 km/h pe directia SE-NV, provocand scaderi semnificative de temperatura) si Gorneacul (specific Depresiunii Moldova Noua, bate pe directia NE-SV, cu 100 km/h).

PROIECT PHARE. In cel mai mare parc natural din Romania, turistii au ce vedea: de la peisaje tulburatoare, precum Cazanele, pana la pesteri in care au fost descoperite urme de cultura straveche, precum Gaura Chindiei II sau Pestera Veterani, folosita de daci ca sanctuar al zeului Zamolxe. Amatorii de turism montan au la dispozitie trasee marcate, cum este cel "al Pemilor", care uneste toate satele locuite de cehi din perimetrul parcului. Manastirile din aceasta zona, nu putine la numar, sunt un alt punct de atractie pentru vizitatori. "Incercam sa sensibilizam populatia in legatura cu importanta bogatiei istorice, culturale si naturale a acestei arii printr-un prim proiect de ecoturism, care a inceput sa se deruleze in luna aprilie 2005 si va dura un an. «Educatie ecologica prin recreere - Ecoturism in Parcul Natural Portile de Fier» este un proiect PHARE CBC Romania - Serbia - Muntenegru, realizat cu ajutorul unei organizatii neguvernamentale, in colaborare cu Consiliul Judetean Mehedinti si Primaria Kladovo, din Serbia", ne-a spus dr. Sorina Stefania Mataca, seful sectiei Stiintele Naturii din cadrul Muzeului Regiunii Portile de Fier, colaborator la acest proiect. Un proiect pentru care au fost alocati 51.125 de euro.

NOTA: Multumim Muzeului Regiunii Portile de Fier pentru materialele de documentare puse la dispozitie.

VIPERE CU CORN LA FRONTIERA
STRICTETE. In Defileul Dunarii, plimbarile cu vaporul se supun regimului de frontiera
Limita de sud a parcului coincide cu granita Romaniei cu Republica Serbia si Muntenegru, astfel ca in tot arealul Portilor de Fier este instituit regimul de frontiera. Persoanele care tranziteaza aceasta zona au obligatia de a avea asupra lor actul de identitate, controalele granicerilor fiind o practica obisnuita pe malul stang al Dunarii. Turistii nu trebuie sa scape din vedere nici existenta viperei cu corn in tot arealul parcului. Pentru ca acest sarpe produce un venin foarte periculos, victima trebuie sa ajunga urgent la spital, in cazul unei muscaturi, pentru a i se administra serul antifidic (antiveninul).

De la Gurile Nerei la Gura Vaii


Defileul Dunarii, cel mai lung defileu din Europa, se intinde pe 134 de kilometri, intre Gurile Nerei si avalul Barajului de la Gura Vaii. In functie de structura geologica si de rocile pe care le traverseaza, Dunarea prezinta sectoare de ingustare, formate la traversarea rocilor si mai ales a calcarelor, dar si sectoare de largire, unde s-au format depresiuni. De la vest la est, acestea sunt: ingustarea Valea Nerei - Valea Rilii, depresiunea Moldova Noua, ingustarea Coronini - Alibeg, depresiunea Liubcova, ingustarea Berzasca - Greben, sectorul Greben - Plavisevita, Cazanele Mari si Cazanele Mici, depresiunea Ogradena - Orsova, ingustarea Varciorova - Gura Vaii. Ca unitati de relief, defileul strabate Muntii Locvei, Muntii Almajului, Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti. Cele mai semnificative pesteri active din Defileul Dunarii sunt strapungerile hidrogeologice reprezentate de Pestera Gaura Haiduceasca, Sistemul Ponorul Ascuns - Pestera cu Apa de la Moara si Ponorul Polevii, Avenul Rudarica - Pestera cu Apa de la Lalca.

×