Fosta "glorie" a fotbalului

Stadionul din Scornicesti a devenit incinta pentru cateva fabrici de textile. Echipa care, pe vremea lui Ceausescu, era in Divizia A se lupta acum sa nu retrogradeze in "D". Asa s-a risipit faima fotbalului scornicestean.

Gloria Scornicestiului a fost, pentru o perioada, echipa de fotbal a orasului. Nume care au devenit celebre au trecut pe la clubul local, FC Oltul: Dorinel Munteanu, Stangaciu, Dan Petrescu, Piturca. Atunci, era in divia A. Mai mult impinsa de la spate, e drept, in virtutea faptului ca era din localitatea de bastina a lui Ceausescu. Acum, a terminat campionatul pe locul opt in divizia C. E bun si ala, zice antrenorul secund, Marius Stan. "Bine ca nu am cazut in D", isi dezvaluie si scopul pentru care lupta acum echipa: sa nu retrogradeze.

Antrenorul secund nu se plange. E bine si asa. Jucatori mai sunt vreo 14-15, iar lotul incepe sa se reuneasca iar pentru antrenamente. Ultimul meci din campionat l-au avut cu Chimia Craiova si au batut cu 3-1. In ’87-’88 au terminat pe locul patru in divizia A, dar de obicei erau pe opt, noua sau zece. Ei, s-au dus vremurile alea. Mai era si un impuls politic de la Bucuresti....

PRIME. "Erau prime de joc mari atunci. Cam 5.000-10.000 de lei, adica aproape patru salarii. Traiam bine pentru Romania, dar traiam ca orice fotbalist roman din vremurile alea. Ce privilegii aveau ei, tot pe alea le aveam si noi", povesteste Stan, si el un fost jucator la FC Oltul. Asta o stiau din vorba in vorba. La meciuri se intalneau cu alti jucatori si se intrebau: "Ma, voi pe cat jucati?" "Pai, pe atat", si faceau o comparatie. Starea clubului era alta. "Pe atunci ne permiteam sa aducem jucatori de valoare: Munteanu, Stangaciu, Dan Petrescu, Piturca, Mihali. Aveam bani, acum nu prea mai avem nimic", isi aminteste de vremurile de glorie.

CONFIDENTIAL. Acum, clubul nu-si mai plateste jucatorii. "Primim salariu fiecare pe unde munceste, iar de la primarie primim prime de joc." Cat, intrebam curiosi sa aflam standardul de viata al unui fotbalist de la Scornicesti. "A, e confidential", rade smechereste, semn ca nu prea a mai vazut de mult o prima de joc de la primarie. Nici echipa nu mai e profesionista. "Avem un mecanic, un electromecanic, un confectioner, cativa studenti la Sport sau la Politehnica de la Pitesti", enumera ocupatiile celor care dau acum doar din pasiune cu piciorul in minge.

MARIRE SI DECADERE. Dupa Revolutie au fost retrogradati in B. Justificarea oficiala a fost aceea ca nu li se poate asigura "securitatea" jucatorilor. Adica, cineva i-ar ataca pe stadion pentru ca faceau parte din echipa preferata de Ceausesti, explica Stan. FC Oltul s-a numit prima data Viitorul Scornicesti, iar stadionul orasului a fost al doilea ca marime din tara. Avea 30.000 de locuri, plus fanfara. Nu degeaba, caci echipa era preferata lui Marin Barbulescu, cumnatul lui Ceausescu. Presedinte era chiar actualul lider al Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir. Acum se traieste din amintiri. Marius Stan e functionar la primarie. Are din ce trai acum, dar fotbal ca pe vremea lui Ceausescu n-o sa mai joace niciodata.

VREMURI BUNE "Pe atunci ne permiteam sa aducem jucatori de valoare: Munteanu, Stangaciu, Dan Petrescu, Piturca, Mihali. Aveam bani, acum nu prea mai avem nimic. Primim salariu fiecare pe unde munceste, iar de la primarie primim prime de joc, dar sunt confidentiale" Marius Stan, antrenor secund la FC OLT

RETROGRADARE "Am terminat pe locul opt in divizia C. E bun si asta. Ne luptam sa nu cadem in D. Jucatori profesionisti nu avem, ca nu avem cu ce sa ii platim. Avem in schimb un mecanic, un electromecanic, un confectioner si cativa studenti la Politehnica din Pitesti. Intelectuali nu prea avem" Marius Stan, antrenor secund la FC OLT

Manastirea Buzestilor

LOC DE VECI. Manastirea adaposteste mormintele a doi frati Buzesti

Intr-o buna zi, Mihai Viteazul s-a oprit intr-un loc umbrit, pitit printre dealurile de pe Valea Oltetului. Cand a coborat voeivodul din sa, calul sau a lovit pamantul cu copita si din locul acela a tasnit un izvor. Apei pornite printre dealuri oamenii i-au zis Caluietul. Langa izvor, voeivodul si sfetnicii lui au hotarat sa ridice o manastire, spune legenda. Asa ar fi aparut Caluiu, manastire aparata de vechi ziduri, in care azi traiesc vreo zece calugari. Primele date despre manastire vin din secolul al XVI-lea, din timpul domniei lui Neagoe Basarab, cand fratii Vlad Banul, Dumitru Parcalabu si Balica Spataru - stramosii Buzestilor - incep constructia locasului de cult. Din cauza luptelor cu turcii si a pribegiei spre Transilvania a neamului Buzestilor, manastirea a fost "in pustiire" mult timp.

In 1588, constructia manastirii este reluata de bravii capitani Buzesti - Radu mare clucer, Preda mare ban si Stroe mare stolnic - din oastea lui Mihai Viteazul.

Mesteri adusi special din Transilvania - motiv pentru care, in multe izvoare, ctitoria este trecuta drept "opera nemteasca" - termina constructia la 8 iunie 1588. Manastirea a fost apoi inconjurata de ziduri groase de aparare, iar pentru calugari au fost zidite chilii - sapte pe partea dreapta a intrarii in manastire, spre apus (sub acestea erau si beciurile), si sapte pe latura de rasarit. In incinta manastirii existau si o trapeza, o jimblarie si doua cuptoare mari de paine. Nu au fost uitate nici casele pentru musafiri, construite in partea dinspre miazazi. In mijlocul incintei se afla biserica, micuta, de doar 15 metri lungime si 6 latime, dar cu ziduri a caror grosime atinge aproape un metru. Turla, inalta si ingusta, are 12 ferestre. La inceputul secolului al XVII-lea, bisericii i-a fost adaugat un pridvor, care urma sa adaposteasca mormintele ctitorilor. In picturile de pe zidurile pridvorului apar Radu Buzescu, cu sotia sa, Maria, pe latura de sud, si Matei Basarab cu doamna Elina, pe partea de nord. In picturile din partea de vest a pronaosului apare doamna Stanca, sotia lui Mihai Viteazul, si fratii Buzesti - Preda, Radu, Stroe, cu jupanitele lor. Aproape de intrarea in pronaos, la sud-vest si la nord-vest, se afla portretele lui Mihai Viteazul si Petru Cercel, fratele sau. Cei doi tin in mana cate o cruce si o naframa.

CALUI. Locasul a fost construit pe locul in care calul lui Mihai Vitezul a izbit cu copita in pamant si a iesit apa

Din piesele de valoare donate manastirii de-a lungul timpului se mai pastreaza doar icoanele catapetesmei si pomelnicul-tripitc, din 1825, precum si clopotele donate bisericii, in 1588, de Radu Buzescu. In acest moment, manastirea trece printr-o faza de restaurare.

O alta legenda spune ca numele manastirii s-ar trage de la niste calugari greci care au luat la un moment dat in stapanire locasul de cult. Incantati de constructia dintre colinele oltenesti, grecii isi manifestau multumirea repetand mereu cuvantul "kalos" (frumos). Specialistii spun insa ca numele Manastirii Caluiu este de origine pecenego-cumana, dar nu pot preciza intelesul cuvantului.