Jurnal de caravana - "Fascinatia" drumului inutil si lung la Zalau

Am plecat cu regret din Tara Maramuresului, despartindu-ne cu greu de acei oameni si de locurile frumoase, care au un farmec aparte.

Ne indreptam spre moti, spre Rosia Poieni, celalalt punct pe harta caravanei noastre. Eu si Bogdan ne-am suit in Aro-ul condus de al doilea Bogdan al echipei, urmati indeaproape de colegii de la Antena 1, pentru a face un reportaj la hramul manastirii de la Barsana. Aflasem cu doua zile in urma despre hram si stiam ca mii de credinciosi se strang acolo, venind pe jos zeci de kilometri din comunele invecinate Barsanei. Am ajuns de dimineata, cand a inceput slujba. Oameni imbracati in costume populare maramuresene, cat vedeai cu ochii. Se termina slujba. Ne amestecam si noi printre maramureseni.

DESTINATIE. Luam drumul Rosiei Poieni, mai devreme, ca sa nu ajungem totusi pe noapte. Ne despartim de colegii de la Antena 1, fiindca ei aveau de trimis reportajul prin releu la Bucuresti. Noi luam drumul Clujului. O sirena imi urla in telefon, la scurt timp dupa plecare. "Vezi ca io n-am putut da si sunetu’ la releu. Trebuie sa-l mai trimit o data de la Cluj. Poate ne vedem acolo." Bine, zic eu, gandindu-ma: n-a plecat sunetu’ si a plecat doar imaginea sau... Ce mai conteaza! Ne vedem la Cluj, zic. Ajungem la Cluj. Traversam orasul. Ma uit in jurul meu, Bogdan doarme, Cati doarme, soferul... nu doarme. E bine. Zic sa ma culc la loc. Telefonul suna. Alta voce. Una masculina. "Unde sunteti?" "La Cluj." "E bine. Mergeti spre Turda si apoi spre Campeni si Albac." "Bine." Ii spun lui Bogdan, soferul, traseul si ma culc din nou. Trece... de fapt nu stiu cat timp trece si suna iar telefonul. Aceeasi voce. "Unde sunteti?" Ma uit in jur... nu ma inspira nimic. Ametita de somn, il intreb pe Bogdan soferul: "Unde suntem?". "La Zalau", imi raspunde. "La Zalau", raspund si eu vocii de la telefon. Mintea mea incepe sa proceseze incet, dar o face, si izbucnesc o data cu vocea de la telefon: "Ce dracu’ cautam la Zalau?". Sirene, voci, toata lumea se trezeste brusc. Intepenim. Trei voci pe acelasi ton: "Ce dracu’ cautam la Zalau?". Noi nu cautam nimic, zic in sinea mea. Asta e. A gresit drumul, injuram printre dinti si ne intoarcem 80 de kilometri la Cluj. Telefoanele suna. "Unde sunteti? Cat mai aveti? Ce dracu’ faceti? Va asteptam."

ASTEPTARE. Undeva in noapte, dupa ce am reusit sa trecem de Cluj si de Turda si chiar de Campeni, aud in telefon vocea Mirelei: "Hai ca nu ma culc pana nu veniti si pentru toata aventura asta a voastra va face mama o salata de fructe si niste pepene galben cu coniac de sta mata-n coada". Nu stiu foarte clar cum am ajuns. Stiu cand. Dar nu mai conteaza. Important e ca ajunseseram. Cu ochii carpiti de somn ne mai asteptau Victor, Cristi si colegii de la Antena 1. Nu stiu cum si-au petrecut ceilalti colegi ziua, am auzit ceva, asa, in treacat despre insistentele lui Cristi de a manca glucoza, despre o tanti din Cluj care vindea cirese si i-a cerut autograf Mirelei, despre... Nu mai stiu, ca am adormit. O zi de pomina! Foarte tare, cum ar zice Mirela!!!

NU RATATI!

In ziarul de maine: "Filonul - morcov" de la Rosia Poieni, in fata ultimei sanse Hosmelete, lespadarul din Apuseni

INTRATI IN CONTACT CU ECHIPA!

Jurnalul National va asteapta sa contactati echipa noastra. Pentru orice sugestii va punem la dispozitie numarul de telefon 224.39.94, faxul 318.20.35 si adresa de e-mail caravana@jurnalul.ro.