Folk-meniu: mamaliga cu paine

Gura Portitei este o limba de nisip care desparte Lacul Golovita, din Delta, de Marea Neagra. Localitatea este atestata inca din 1710 si este locuita majoritar de lipoveni

Ca sa ajungi de la Jurilovca la Gura Portitei ai doua posibilitati: ori pe uscat, dar numai cu bicicleta sau motocicleta, ori cu vaporul sau salupa. Problema era ca noi aveam de transportat acolo o scena mobila. Evident, nu se prea putea cu bicicleta. Scena, cu tot echipamentul, cantarea peste doua tone. Si nici cu vaporul nu se putea, pentru ca si el era neincapator. Asa ca am apelat la un pod plutitor, tractat de un vaporas. Toate acestea pentru a-i contrazice pe scepticii care se indoiau ca vom duce "Folk You!" la Gura Portitei. Ei bine, am reusit. Si nu numai ca am reusit, dar a si meritat.

PE NAVOD. Jurnal de bord: joi, ora 17:00. Magdalena, Tatiana, Nica si toti ceilalti, in frunte cu subsemnata, asteptam nerabdatori sa vina "Navod" (asa il chema pe vaporas). Am stat la taclale pana i-a apucat pe unii setea, pe altii alte nevoi... "Esti culmea, George! Acum te-ai gasit si tu", a strigat Tatiana la prietenul ei, in timp ce se pregatea sa urce pe vaporas. Dar George s-a dus linistit sa-si rezolve problema. Spre disperarea celorlalti care trebuiau sa-l astepte. Ora 17:30. Vaporasul paraseste portul Jurilovca, indreptandu-se "vijelios" (adica, ceva mai repede decat o bicicleta). Magdalena, cu o bluza alba pe ea si cu fata la fel de alba ca bluza, facea poze in disperare, ca sa uite de spaima de apa. Nanda, fetita Nicai Zaharia, nu mai intelegea nimic. Nu pricepea care-i diferenta dintre Delta si mare si dintre mare si Ocean. Pentru ea, toate erau apa. Ora 18:00. Magdalena striga fericita: "Se apropie pamantul de noi!". Ora 18:15. Acostam la debarcaderul din Gura Portitei. "Acum sunteti in siguranta, doamna", i-a spus Magdalenei Puscas marinarul insarcinat sa aiba grija de noi. "Nu ma simt in siguranta, pana nu sfintesc eu pamantul", i-a replicat folkista. Ceea ce s-a si intamplat, in urmatoarele secunde.

MOLDOVANUL MARAMURESAN. Ora:19. Cina la unicul restaurant de la Gura Portitei. "Ce faci, Vasile? Mananci mamaliga cu paine?", il intreaba Tatiana pe Vali Moldovan, partenerul de scena al Magdalenei. "Si franzela o mananc cu paine!", raspunde el. M-am interesat imediat daca Vali Moldovan nu e cumva... oltean. Nu era oltean. Si nici macar moldovean. Era un maramuresean original. Ora 21:00. Spectacol la Gura Portitei. Ora 1:15. Epuizati, dar fericiti, ne indreptam spre debarcader. "Navod" ne astepta somnoros, unde il lasasem. Ora: 1:25. Pornim. Luna s-a tinut dupa noi pana la Jurilovca. Aici ne-am despartit. Eu si Tatiana Stepa am plecat cu masina spre Bucuresti, iar Luna s-a indreptat spre Costinesti, o data cu ceilalti. Asa mi s-a parut... Pe drum m-a biruit somnul. Inainte de a adormi m-am surprins intrebandu-ma: o fi gasit Luna cazare la Costinesti? Trebuie sa arate bine la spectacolul urmator...

DIN NOU IMPREUNA

De cum au ajuns pe plaja, fetele au inceput sa-si acordeze chitarele. Tatiana a fost intrerupta intr-un mod placut de un admirator care venise cu ea (mai exact, cu CD-ul ei) la Gura Portitei. A rugat-o sa-i dea un autograf pe CD. Tatianei Stepa nu-i venea sa creada ca si la Gura Portitei o asculta cineva. S-a intors apoi la lucru, pentru a repeta impreuna cu Magdalena piesele recitalului. Ascultandu-le, n-ai fi zis ca mai bine de zece ani fetele nu mai cantasera impreuna.