Kitsch - Angela cumpara mai departe

Ceapa prajita, femei trendy, magazi-ne bengoase si carnati. Toate la un loc, in aceste locuri, carora li se spune, simplu, "mol". O tocanita de comert si voie buna.

Se scrie mi-a-li-li si se citeste "mol". Au crescut perfid in spatiul unui Bucuresti insetat de arhitecturi hidoase. Scuze. "Haioase" era cuvantul. Niste guru ale cumparaturilor snoabe. Niste importante puncte de socializare. O adevarata calatorie initiatica pe verticala. O religie a consumismului.

Mecca oricarui consumist care se respecta miroase a prajeala. Si, ah, da, a vrajeala pe bani multi. Aici se vine sa se bea bere la pahar din plastic si sa se cumpere ceasuri de zeci si sute de milioane. Aici se vine pentru ca le gasesti pe toate in acelasi loc. Campuri imense de magazine scortoase. Vanzatoare cu mediocritatea inchisa ermetic pe o fata inexpresiva. Genul care te face sa te simti binecuvantat pe tot restul zilei pentru ca te baga-n seama. Aici vine milionarul italian si batran s-o abureasca pe sestache pe adolescenta romanca. Aici se semneaza in alb afaceri convenabile, tranzactii de piele tanara si ieftina "madeinromania" contra unei... "lasati, ca ne-ntelegem noi, asta sa fie problema".

BOALA. E ca un ulcer. Mai intai te roade pe dinauntru (stadiu in care nu e decat o gastrita nenorocita) si pe urma vine si te mesteca artagos. Constiincios. Profesionist. Facandu-ti buba mare. Profita de tine ca nu te certi si te preface in vasal. Profita de tine ca nu-ti pute nimic in aranjamentul asta venal in care, iesind din magazinul de chiloti si intrand in magazinul de ceasuri, constati ca ai pro-bleme cu identificarea pretului si te-a inhatat. O fata de fata care nu e decat o fata de fata si nimic mai mult, pusa la tejghea sa vanda isi exhiba isteric estrogenii inspre tine si asta ti se pare de bine. E cool in mol, orice s-ar spune. Aici poti sa-ti iei si toale, si pantofi, si sa mananci o mancare, si sa bei o bautura, si sa. Asa, rezolvi mai multe. Iti omori si timpul, iti rezolvi si cumparaturile, iti vezi si filmul, iti etalezi si boarfele, iti faci si afacerile. "Totul e bine in cea mai buna dintre lumile posibile", spunea nemuritorul Gambeta. Ratacit intre fitosenie si mercantilism, consumatorul zapacit clacheaza in fata paradoxului agresiv pe care i-l propune molul si nu stie daca sa accepte ca pe ceva firesc combinatia dintre ceapa prajita, femeile trendy, magazinele bengoase si carnati.

CA ANGELA. O fi o propunere de estetica de viata pentru mai tarziu. Poate ca, uniformizati in gusturi si simtiri, o sa vina o vreme in care vom absorbi aceasta agresivitate cu toata fiinta noastra si vom deveni ca ea si atunci n-o sa mai chiraim ca ne pute, ci o sa ne placa si o sa ni se para ca e bine.

La fel ca molul, complexul Unirea pute a bazar spectaculos. Consumismul cumva elitist din mol se precizeaza in Unirii cu vadite tente proletare. Magazinul de icoane se pupa cu magazinele de make-up si de obiecte artizanale. Si cu buticurile stralucitoare in care gasesti hartie cu inimioare pentru invelit cadouri, bilute din plastic pentru strans par, ceasuri fenomenale pentru adolescenti salbatici e-ti-ci. In magazinul de obiecte artizanale nu gasesti numai obiecte artizanale, ci si. O tocanita enorma de comert si voie-buna iti propune s-o mananci cu polonicul. Si parfumurile, si cafenelele, si magazinele cu de toate, si magazinele cu nimic, si magazinele cu genti, si magazinele cu chiloti, lipite firesc de magazinele cu articole sportive, si ics-ceingiurile inghesuite ca niste cosuri pe o fata de puber. O buba foarte ciudata: ne plangem de imensitatea inutila a Casei Poporului, dar cautam avid megasuperhipermagazinele - balariile naturale ale centurilor patriei noastre. Toti acesti bocanci incasati in burta ai noii arhitecturi citadine nu ne mai dor. Anesteziati de violenta, mergem mai departe, ca Angela.

AGRESIVITATE. Disperarea de a vinde a comerciantului, tradusa fara noima pe o vitrina plina de promisiuni

VITRINELE. Poarta spre castig a magazinului se numeste vitrina. In vitrina poti sa prezinti si sa reprezinti. In vitrina poti sa prezinti si sa te prezinti. In vitrina poti sa agati si poti sa te agati. Poti sa definesti si sa te definesti. Daca "ochiul e luminatorul trupului", cum spunea Mantuitorul, atunci vitrina e luminatorul magazinului. Sa scapam de aceste truisme adaugand repede ca, bagate la gramada pe strazile ahtiate dupa spatiu, vitrinele magazinelor noastre se alcatuiesc intr-un ceva rocambolesc si precar in acelasi timp. Ca o poza de chinezoaica, dintr-aia in care se clipeste dupa cum o tii. Daca te uiti din coltul dinspre Magheru, te abureste, ca la o prima intalnire, o preabestiala pereche de balerini. Daca te uiti din coltul dinspre Lipscani, ti se propteste in imagine un manechin gol, fara nici un chichirez. Dorinta de a cumpara, o data concretizata, nu e suficienta. Mai ai de trecut peste obstacolul pe care-l presupune un fel de efort de identificare de care ai fi putut foarte bine sa te lipsesti.

In alta ordine de idei, imaginile astea murdare suna prea nedrept de apocaliptic. Exista in Bucuresti si magazine care nu sufera de migrene pe baza de stres. Vitrinele sunt aranjate cu gust, iar vanzatorii si vanzatoarele sunt niste persoane foarte o-chei in a caror grija mai ca-ti vine sa-ti lasi copilul. Acel gen de magazine in care cumperi de jena. Te asaza pe scaun si-ti dau sa bei apa minerala de parc-ai vrea sa cumperi un hotel, nu un ceas. Vitrinele spalate cu obsesie bolnavicioasa te fac sa intri cu nasul ele crezand ca intre tine si magazin nu e decat aer liber.

OXFORD

"Orasul de marime si forma traditionala era orientat inspre o piata care reprezenta principalul sau centru social, desi nu in toate cazurile era si centrul topografic. Acest loc central de intalnire era folosit, la origine, pentru toate scopurile (...), desi functia originala si indispensabila a pietei era comertul (...). Concentrarea activitatilor unui oras intr-un singur centru comercial creeaza in mod inevitabil o anumita presiune in acest punct central, atat din punct de vedere fizic, cat si psihologic; (...) Un exemplu clasic de crestere a presiunii asupra centrului comercial (...) este acela al orasului Oxford. In anii 1907-1911 (...), singura industrie din localitate era o fabrica de marmelada si cresterea presiunii asupra strazii Cornmarket (principala strada comerciala) era imperceptibila. Intre timp au fost infiintate uzinele Morris si o uzina de otel la Cowley - un sat separat, asezat putin mai la vale, pe Tamisa. Aceste doua uzine importante au atras si alte industrii; au aparut noi suburbii rezidentiale, iar populatia actuala, mult mai numeroasa, se inghesuie acum pentru a-si face cumparaturile intr-un centru comercial care, initial, avusese alte functii." (Arnold Toynbee - Orasele in miscare)