Kitschul din biserica - Cand Fecioara Maria face ritmic cu ochiul

Aglomerari de obiecte religioase, de stiluri diferite, "Hristos a Inviat!" cu beculete multicolore pe fatade-le bisericilor, carpete si covoare sau prosoape cu motive biblice.

Am gasit kitsch in bisericile de cartier, dar si pe masa unui consilier de la Patriarhie. In cartier, flori de plastic, cruciulite colorate, icoane cu beculete. La Patriarhie, o vaza cu un sfant. Clericii spun ca figura lui Iisus pe diverse obiecte creeaza o stare sufleteasca pozitiva, dar sunt de parere ca n-ar trebui sa o atarnam la sireturi.

Intr-o casa din satul George Cosbuc, Bistrita-Nasaud, am intalnit o taranca laudandu-si covorul persan cu "Cina cea de taina", atarnat pe perete: "Nu-i asa, dom’ primar, ca ceva mai frumos n-ati mai vazut?". Frumoase par unora si vazele cu chipul lui Iisus, brelocu-rile-icoane, cruciulitele fosforescente. Bisericile de lemn, in stil maramuresean, din Bucuresti. Florile de plastic prafuite de la icoane, in locul celor proaspete si placut mirositoare. Bisericile pe care, noaptea, beculete aprinse scriu "La multi ani" sau "Hristos a inviat", dupa caz. Ingramadirea de icoane de hartie, lemn, plastic la peretele dinspre est. Aranjamentele halucinante care transforma rugaciunea in urmarire curioasa a culorilor si figurilor schimbatoare, cand nu te mai gandesti la Dumnezeu, ci la maiestria chinezului care a inventat icoana cu doua fete.

PRACTIC VS SPIRITUAL. Preotul profesor doctor Florin Serbanescu, consilier patriarhal in sectorul "Patrimoniul cultural national bisericesc", admite ca "problema kitschului in arta bisericeasca este una de actualitate". In opinia lui, cauza e oferta mare de pe piata. Cei care vand obiecte facute de ei sau aduse din Grecia, Rusia sau China au totusi nevoie de autorizatii de la Episcopii. "In vechime, icoanele pe sticla, care ar putea parea kitsch, au aparut ca raspuns la dorinta credinciosilor, mai ales a celor din spatiul transilvan, de a avea niste icoane in casa la care sa aiba mai usor acces din punct de vedere financiar. Acelasi lucru se intampla si acum; sunt oameni care nu au posibilitatea sa-si cumpere icoane pictate pe lemn, si-atunci noi nu putem sa contravenim prin niste rigori excesive dorintei omului de a se apropia de Dumnezeu", spune consilierul. "El prefera sa nu observe ca acestea nu sunt obiecte de cult, ci obiecte practice, si crede ca chipul lui Iisus pe vaze si brelocuri ar trebui sa ne induca "ideea omniprezentei lui Iisus". "Si eu la cheile de la masina am o cruce, iar pe bord am fixate niste iconite. Domnule, da, sunt kitschuri, dar toate lucrurile astea ar trebui sa ne aduca intr-o stare de liniste interioara chiar in momentul in care mergem cu masina." Locul in care punem obiectul cu chipul sfintit e important. "Sa nu ajungem sa le atarnam la sireturile de la pantofi!"

ICOANA BIZANTINA. Aglomerarea de obiecte religioase frizeaza si ea, uneori, kitschul. Dupa modelul din biserica, omul isi pune si el acasa sfintii laolalta. Consilierul marturiseste ca si el are acasa un perete numai cu icoane, dar care respecta regulile muzeografiei bisericesti: nu se pun icoane cu sfinti deasupra icoanelor care reprezinta Divinitatea decat in cazul unei dispuneri circulare. Tehnicile foarte diverse de reproducere pe orice fel de material sunt si ele vinovate pentru kitschul religios. In locul acestora am putea sa cumparam, cu acelasi pret, reproduceri de icoane matritate, model grecesc, pur neo-bizantin, daca nu avem acces la icoanele pictate pe lemn, mai scumpe. Preotul Serbanescu explica: "Pictura bizantina si neobizantina e o pictura bi-dimensionala, care se situeaza la jumatatea drumului intre imanent si transcendent. Aici nu avem de-a face cu un model foarte fin, nu se subliniaza in primul rand carnalul. Pictura traditionala bizantina este un cod. Nu perspectiva realista e importanta, ci bogatia de idei."

EXCES DE "MASURA". Ioan Achitenie, lector la catedra de arta murala a Universitatii Nationale de Arta si pictor autorizat de biserici, spune ca aceasta pseudo-arta, prezenta mai ales in bisericile de cartier, e un efect al materialelor folosite - pe principiul ieftin si stralucitor, dar si al celor care executa pictura - mesteri care "nu cunosc bine lucrurile si apeleaza la formule care nu le acopera lipsa de profunzime". El vorbeste de un "kitsch cu parfum", promovat de preotii care "vor sa faca ceva frumos in biserica, si aduna si pun beculete ca la circ", fac sfintilor aureole din cioburi de sticla sau poarta vesminte exagerat de impodobite, tocmai in ideea de a aduna mai multi enoriasi. Reprezentantul Patriarhiei spune ca nu e vorba de o fala fara rost, ci de o cinstire a lui Dumnezeu prin intermediul hainelor preotesti, descendente din costumul imperial bizantin. Aparent, educarea credinciosilor de catre preoti, care ar trebui sa-i indrepte spre icoanele care pastreaza elementele traditionale, ar fi o solutie de a subtia kitschul. In spusele parintelui Serbanescu, laitmotivul e cuvantul "masura", pe care i-e greu sa-l defineasca fara sa recurga la exemple. In final admite ca o triere mai atenta a obiectelor religioase care apar pe piata ne-ar feri ochii de multe lucruri bogat ornamentate, dar care n-au nimic in comun cu o traire spirituala autentica.

Images d’epinal - pseudoicoane

Mihai Dinu, profesor universitar, autor al unor lucrari in domeniul teoriei comunicarii,ne-a explicat pericolul ascuns in obiectele religioase kitsch: "Icoanele care se vand pe strada sunt ceea ce se cheama in Franta "images d’epinal". Epinal este o localitate celebra pentru picturile religioase dulcege, sfinte in extaz, reprezentari ale Cinei de taina cu apostoli inlacrimati. Ce e rau in asta de fapt? Daca am compara o fresca bizantina sau o icoana veche cu asemenea pseudo-icoana care se vinde prin targuri, constatam lucrul urmator: nu executia este neaparat cea care face un kitsch din produsul respectiv."

IMPODOBIRE EXCESIVA. Unii deriva cuvantul "kitsch" din englezul "sketch" - "schita"; daca kitschul ar fi o schita, ar trebui sa fie foarte simplificat, putin cizelat, mai mult o sugerare a unei imagini. Dimpotriva, el este incarcat si este foarte bibilit.

Obiectele kitsch sunt lucrate in detaliu si ceea ce le lipseste nu se afla atat la nivelul formei, cat la nivelul continutului. Obiectul kitsch este vid ca mesaj. E un fel de triumf al formei, o forma care nu este gandita in functie de un anumit continut.

Obiectele kitsch sunt insa lucrate in detaliu; ceea ce le lipseste este continutul. "Continutul, daca ne referim la icoane, este complex, teologic, exista acolo niste intelesuri profunde, religioase, in timp ce continutul acestor "images d’epinal" e o dulcegarie sentimentalista, dar fara un substrat mai adanc.

Si lucrul asta il simte privitorul educat. Isi da seama nu neaparat ca figurile de acolo nu sunt bine pictate, pentru ca ele sunt in general corect reprezentate. Dar isi da seama ca in spatele lor nu se afla nimic, ca privirile sunt goale, ca nu exista un adanc al fiintei in acele imagini", spune profesorul Dinu.

BISERICI DE LEMN

Pictorul Achitenie considera ca si bisericile de lemn din Bucuresti sunt kitsch, pentru ca sunt scoase din context. In replica, preotul Serbanescu invoca argumentul pretului - lemnul este un material mai ieftin. "In arta noastra bisericeasca a existat o legatura intre diferitele tinuturi bisericesti; nu inventam noi acum lucrurile. Dar si aici nu trebuie sa exagerezi. Arta brancoveneasca a ajuns si in Transilvania. Forma Mitropoliei din Timisoara aminteste de arhitectura munteneasca, de Mitropolia din Targoviste. Aceasta e o expresie a unitatii pamantului romanesc."