Eleva Romania

Discutiilor privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana le sunt caracteristice cateva clisee ce ilustreaza noua limba de lemn a discursului public. De evocare candida a atitudinii elevului constiincios (dar si a unei suspecte obediente pentru atmosfera scolii de astazi), expresia "a-si face temele" a invadat limbajul publicistic, la concurenta cu discursul politicienilor care dau raportul in fata inspectorilor straini de diferite categorii, dar, mai mult sau mai putin insufletitor, si pentru opinia publica autohtona. Ivita destul de repede dupa decembrie 1989, in declaratii privind exercitiile de insusire (la nivel de alfabetizare) a democratiei, eticheta s-a perpetuat in enunturile ocazionate de intrarea in NATO, iar mai incoace este markerul "intronizat", de juvenil si optimist consens, privind glisarea, taras-grapis, spre meleagurile UE. "Ultima misiune de peer-review a subliniat ca Romania si-a facut temele. Sunt optimist in ceea ce priveste eliminarea celor patru stegulete rosii la capitolul agricultura", a afirmat recent (dupa "Comunicate si informatii de presa" de la Guvern) ministrul Flutur, care, probabil, a preluat formula din retorica banala a presei; citam (extrem de selectiv) dupa diverse site-uri de pe internet, unde referirea la "facerea temelor" apare in titluri sau in textul articolelor: "Romania sa-si faca temele. Declaratia ambasadorului Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania"; "Dand asigurari diasporei ca Romania si-a facut temele pentru a se integra in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, presedintele Basescu a spus ca..."; "Tariceanu mai spune ca Romania si-a cam facut temele si poate miza pe faptul ca va intra pe usa Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007". Iata referiri si la elevii, de diferite niveluri, care, in fond, apartin de-acum unei "clase" Romania: "Dar sa revedem cum si-au facut «temele» noii guvernanti"; "Parlamentarii maghiari cer guvernului sa spuna daca si-a facut temele despre minoritati"; "Justitia si-a facut temele in fata reprezentantilor Uniunii Europene".

Un intreg ansamblu lexical de profil didactic in viziune publicistica incadreaza cliseul constiinciozitatii de factura scolara, cu eventuala acumulare de echilibru in unele enunturi: "un deputat liberal... a spus ca sunt destule cazuri in care pentru legislatie putem primi nota de absolvire, dar sunt si altele la care mai suntem restantieri" (stire, la Realitatea TV).

O incununare a imaginii, prin orchestrarea de motive si termeni, ar putea fi considerata o formulare de virtuozitate a unui fin analist de altfel, Sorin Antohi, care, probabil, simte ca astfel discursul merge... la mintea (si la inima) romanului: "Mai recent, suntem astfel «codasi recalcitranti si tafnosi» chiar fata de vecini: premiantii, incepand cu Ungaria, de care ne leaga o istorie de «competitie mimetica», au trecut in clasa urmatoare; colegul de banca, Bulgaria, ne-o ia uneori inainte, cel putin ca perceptie, fiindca vrea sa iasa la tabla chiar daca nu si-a facut temele; «Balcanii de Vest», dupa tragedia razboaielor iugoslave, avanseaza pe culoarul lor, iar Croatia incepe sa ne depaseasca" (editorial, in revista 22, din 22-28 februarie 2006). Oricum, cliseul ramane... de lemn, iar situatia... scolara a elevei, inca incerta.