Tichilesti - Satul cu puscarie

Locuitorii din satul brailean Tichilesti sunt vecini de mai bine de jumatate de secol cu o puscarie. Lor nici prin gand nu le trece sa se planga de cei care isi ispasesc pedeapsa langa satul lor.

Cladirile ridicate in 1956, langa satul brailean Tichilesti, au slujit initial drept dormitor pentru muncitorii care lucrau la digul de protectie de pe Dunare. Apoi au adapostit un centru de reeducare pentru minori. De anul trecut, s-au transformat in penitenciar pentru minori si tineri. Vecinatatea unui loc care adaposteste oameni nu tocmai prieteni cu legea nu i-a speriat niciodata pe satenii din Tichilesti.

Locuitorii din satul brailean Tichilesti sunt vecini, de mai bine de jumatate de secol, cu o puscarie. Asa de mult timp a trecut, de cand traiesc in buna vecinatate, ca nici prin gand nu le da satenilor sa se planga de locuitorii cladirilor de chirpici de la marginea satului. Sunt multumiti ca, odata iesiti din peniteniciar, cei care intentioneaza sa recidiveze au grija sa-si aleaga locuri de actiune cat mai indepartate de inchisoarea in care si-au platit faptele. Mai mult, penitenciarul de la Tichilesti are vreo suta de hectare de pamant arabil, pe care, de bine, de rau, le pazeste. Satenii, care au loturile pe langa pamantul pazit al penitenciarului, sunt multumiti ca hotii nu dau iama in recoltele lor. Penitenciarul este si locul de munca a aproximativ treizeci de sateni, care lucreaza la paza, la bucatarie sau in ateliere. Salariile sunt chiar bunicele, un motiv in plus pentru sateni sa nu strambe din nas vizavi de vecinii certati cu legea de la penitenciar.

COMERT. La Tichilesti, o pereche de adidasi e o moneda forte de schimb

MARTURII. "Eu lucrez de mult timp aici. M-am nascut la Tichilesti. Nu mi-a fost niciodata teama de penitenciar, nici cand eram copil. Nimeni din sat nu l-a privit ca pe un loc de care trebuie sa te sperii. Imi amintesc de foarte multi minori care isi faceau aici pedeapsa si erau de toata increderea. Unii ma ajutau la bucatarie, erau copii foarte buni", spune una dintre bucataresele angajate la Tichilesti.

S-a intamplat, intr-o vara, ca niste fete din sat sa se indragosteasca de detinutii cu care se intalneau la camp. Cand s-au eliberat, baietii nu s-au mai indurat sa plece din Tichilesti. Numai ca la un moment dat au inceput sa le dispara satenilor ba una, ba alta. Mirosind de unde vine paguba, oamenii i-au indrumat pe indragostitii proaspat eliberati spre alte meleaguri.

PAGUBITI DE SATENI. Dar nu toti localnicii din Tichilesti sunt usa de biserica. Astfel, nu de putine ori s-a intamplat ca recoltele penitenciarului sa fie furate de sateni. Unii au fost atat de curajosi, incat s-au bagat chiar sa fure porcii de la GAZ-ul aflat la o aruncatura de bat de paza inarmata din foisoarele penitenciarului. Operatiunea a esuat. Istoria relatiilor dintre penitenciar si sat a fost insa una linistita.

TRADITIE DE PASTI. "Cand am venit la Tichilesti, in urma cu cativa ani, m-a bucurat sa vad ca satenii sunt deschisi fata de cei din penitenciar. E o traditie aici ca de Pasti lumea sa aduca la biserica oua rosii si cozonac pentru detinuti. Am fost impresionat cand am vazut cata mancarea se stransese: vreo sase sute de cozonaci si multe cosuri cu oua rosii", isi aminteste preotul Gabriel Babes.

La slujbe, parintele se roaga si pentru binele detinutilor. De fapt, satenii nu le spun "puscariasi". Nici termeni ca "penitenciar", "inchisoare" sau "puscarie" nu exista. Pentru toti, de la preot pana la saracii care locuiesc in cateva blocuri in ruina din marginea satului, Penitenciarul pentru minori si tineri de la Tichilesti este "scoala de minori".

Coincidenta face ca tatal preotului sa predea de ani buni la penitenciar. Desi nu-si propusese sa ia parohia de la Tichilesti, parintele Gabriel Babes a fost numit chiar in satul vecin cu locul de munca mai putin relaxant al tatalui sau.

Preotul din sat merge sa-l ajute pe colegul sau care slujeste la capela penitenciarului de cate ori e nevoie. In postul mare, la liturghia sfintelor daruri mai inainte sfintite, in Duminica infricosatoarei judecati - cand sunt vizitati cei aflati in necaz, dar si in noaptea de Inviere, parintele este nelipsit de la penitenciar.

"De Inviere stau toti cuminti. 300 de oameni, in curtea penitenciarului, toti cu lumanari in maini. Nu fumeaza, nu se imbrancesc. Iar paza este mai putina decat de obicei. Insa in noaptea de Inviere n-au fost niciodata probleme", spune parintele.

RISC. "Cand era aici Centrul de reeducare, ii scoteam pe minori la biserica din sat destul de des. Avem grija sa nu fie foarte aglomerat, insa, ca sa nu ii punem cumva in pericol pe sateni. Acum insa avem aici detinuti inchisi pentru fapte foarte grave si aceste iesiri la biserica din sat ar fi riscante", spune Ilas Sterpu, directorul adjunct al penitenciarului. Faptul ca penitenciarul e "la tara", ca are ceva pamant in proprietate si o ferma cu sute de animale cade bine si pentru moralul detinutilor, care au ocazia sa lucreze in aer liber si sa scape din celule opt ore pe zi - cei majori - sau sase ore - minorii.

LA CAMP. Grupa care lucreaza la camp e alcatuita din 15 detinuti. De animale ingrijesc alti noua condamnati. Doi dintre ei sunt baieti de oras si nu au avut de-a face niciodata cu vaci sau cu porci. Insa si-au dat seama ca e mult mai placut sa se specializeze in ale zootehniei decat sa stea inchisi in celula.

Cei care lucreaza la ferma au un program usor diferit de al celorlalti detinuti, iar intalnirile dintre ei sunt destul de rare. Lucru deloc de neglijat, pentru ca astfel se tin departe de o serie de tensiuni.

PLANGERI. "Se intampla ca sa ne intalnim la masa cu baietii din vreo camera care nu iese la munca. De cele mai multe ori se plang ca mirosim urat. Insa nu le da nimeni atentie. Intre noi ne intelegem bine si nu avem sef, cum au alte camere", ne explica unul dintre baieti. E din Sibiu, a fost condamnat pentru mai multe furturi pe care le-a comis la indemnul unui adult. Ii plac animalele si s-a acomodat repede la GAZ. Ar vrea ca din februarie sa se mute la stana penitenciarului, unde va ramane "vacant" un post de cioban.

"Vreau sa merg acolo, pentru ca e mai multa liniste si mie imi place sa ingrijesc animalele. Am invatat de la bunicul meu", spune tanarul.

Nu toti detinutii care vin de la tara sunt incantati sa aiba de-a face cu animale. Chiar daca multi dintre ei au acasa vaci, cai, oi, nici prin gand nu le trece sa se apuce de agricultura sau zootehnie cand se elibereaza. Majoritatea isi fac planuri sa plece in strainatate, unde se munceste "pe bani adevarati".

Inainte sa fie condamnat la 5 luni de inchisoare pentru ca a furat niste gratare metalice de la o statie de pompare dezafectata, Florin, unul din detinuti, a lucrat cateva luni in Turcia. "Cand ma eliberez, o sa-i scriu unchiului meu care lucreaza de mai multi ani la o fabrica din Turcia si sper ca el sa-mi trimita bani de drum pana acolo", spune baiatul. Acasa il asteapta un frate de 14 ani si o bunica. Mama i-a parasit, tatal a murit.

PROFESORII - OPT ACCIDENTE VASCULARE. Ca sa predai intr-un penitenciar trebuie sa ai nervi foarte tari. O sanatate de fier, in general. E drept ca pentru munca pe care o depun profesorii primesc un spor de risc. Insa...

In ultimii 10 ani, opt profesori de la Penitenciarul pentru minori si tineri Tichilesti au suferit accidente vasculare. Cinci dintre ei nu au supravietuit, doi sunt in stare grava. Doar unul a fost norocos. Si curajos, pentru ca s-a intors sa predea la penitenciar.

Nici de TBC n-au scapat profesorii. Trei dintre ei au capatat de la serviciu aceasta boala. Au mai fost infarcturi si preinfarcturi. Multe probleme pe sistem nervos. Si, bineinteles, raie. Luata tot din penitenciar.

Nu putini sunt profesorii care au fost amenintati pe strada de fostii elevi. Si totusi, cand au pe acasa o pereche de pantofi de care nu mai au trebuinta, cand vor sa dea de pomana ceva de mancare la o sarbatoare, tot la elevii-detinuti se gandesc. "Au gresit. Multi isi merita pedeapsa. Dar pentru noi, tot copii sunt", spune una dintre profesoare.

RISC
"Cand era aici Centrul de reeducare, ii scoteam pe minori la biserica din sat destul de des. Avem grija sa nu fie foarte aglomerat, insa, ca sa nu ii punem cumva in pericol pe sateni. Acum insa, avem aici detinuti inchisi pentru fapte foarte grave si aceste iesiri la biserica din sat ar fi riscante" - Ilas Sterpu director adjunct - Penitenciarul Tichilesti

FARA TEAMA
"Eu lucrez de mult timp aici. M-am nascut la Tichilesti. Nu mi-a fost niciodata teama de penitenciar, nici cand eram copil. Nimeni din sat nu l-a privit ca pe un loc de care trebuie sa te sperii. Foarte multi minori care isi faceau aici pedeapsa erau de toata increderea. Unii ma ajutau la bucatarie, erau copii foarte buni" - angajat Penitenciarul pentru minori si tineri - Tichilesti

CUMINTI
"In fiecare an, de Inviere, merg intai la penitenciar si slujesc cu preotul de acolo. Detinutii stau toti cuminti. 300 de oameni, in curtea penitenciarului, toti cu lumanari in maini. Nu fumeaza si nici nu se imbrancesc. Iar paza este mai putina decat de obicei. Insa in noaptea de Inviere n-au fost niciodata probleme" - Gabriel Babes preot - sat Tichilesti

"SCOALA DE MINORI"
"Pentru mine, pentru oamenii din sat nu exista «puscarie», «penitenciar», «inchisoare» sau «detinuti». Noi vorbim de «scoala de minori». La fel ii pomenesc si eu la slujbe, cand ma rog pentru sanatatea lor" - Gabriel Babes, preot - sat Tichilesti

TRADITIE
"Cand am venit la Tichilesti, in urma cu cativa ani, m-a bucurat sa vad ca satenii sunt deschisi fata de cei din penitenciar. E o traditie aici ca de Pasti lumea sa aduca la biserica oua rosii si cozonac pentru detinuti. Am fost impresionat cand am vazut cata mancare se stransese: vreo 600 de cozonaci si multe cosuri cu oua rosii" - Gabriel Babes, preot - sat Tichilesti

MISIUNE GREA
"E foarte greu sa lucrezi cu unii dintre detinutii-elevi. Trebuie sa fii in acelasi timp parinte, psiholog si profesor. Au gresit. Multi isi merita pedeapsa. Dar, pentru noi, tot copii sunt" - profesor Penitenciarul pentru minori si tineri Tichilesti

INCEPUT

Cladirile care alcatuiesc Penitenciarul pentru minori si tineri de la Tichilesti au fost ridicate in 1956. Pe atunci tineau de Directia coloniilor de munca si adaposteau lucratori veniti din toata tara. Stateau si cate 100 intr-un dormitor. Majoritatea lucrau la un dig de protectie care se facea atunci la Dunare. In 1960, colonia de muncitori a fost desfiintata, iar cladirile au devenit sectie a Penitenciarelor Braila si Galati. La inceputul anilor ’80, la Tichilesti au stat contravenienti. Pentru ca nu-si platisera diverse amenzi, oamenii executau un fel de pedeapsa la locul de munca. In cazul de fata - combinatul de celuloza si hartie din apropierea penitenciarului. Astazi, combinatul nu mai functioneaza. Din 1982 pana in 1988, la Tichilesti a functionat scoala de "munca si reeducare pentru minori". Adica aceea ce pe vremuri se numea, popular, scoala de corectie, iar astazi, "centru de reeducare pentru minori".

DEMOLARE RATATA

Scoala de corectie s-a desfiintat in 1988, iar cladirile au ramas in custodia unei intreprinderi din Braila, care nu le-a purtat foarte mult de grija. Cand au revenit Directiei Penitenciarelor, ansamblul nu arata tocmai bine. Vegetatia crescuse ca-n padure si serpii isi gasisera un adapost placut. In august 1991, la Tichilesti a fost infiintat un centru pentru reeducare minori. In primii ani, la centru au stat si cate 1.000 de minori. Un proiect din 1995 prevedea construirea unor cladiri noi. Ar fi trebuit ca chirpicii gauriti de soareci sa dispara de tot. A venit chiar si ordinul de demolare, isi aminteste actualul director adjunct, Ilias Sterpu. Totul era pregatit. Numai ca nu s-au mai gasit bani pentru proiect. Asa ca tot chirpicii au ramas stapani. De anul trecut, s-a renuntat la centrul de reeducare in favoarea unui penitenciar pentru minori si tineri.

VIOLENTA, PE PRIMUL LOC

In Romania exista doua penitenciare pentru minori si tineri - cel de la Craiova si cel de la Tichilesti. Cei care isi ispasesc pedeapsa in aceste penitenciare sunt fie minori, fie tineri (intre 18 si 21 de ani), condamnati pentru fapte comise cand erau minori. In acest moment, sunt inchisi la Tichilesti 279 de detinuti, dintre care 30 sunt minori. Mai mult de jumatate sunt condamnati pentru fapte care au presupus violenta - 27 de detinuti au savarsit omor, omor calificat sau omor deosebit de grav; trei sunt condamnati pentru vatamare corporala grava, cinci pentru lovituri cauzatoare de moarte, unul pentru lipsire de libertate, 28 pentru viol, corupere sexuala sau raporturi sexuale cu minori; 88 - pentru talharii. 128 de detinuti au fost condamnati pentru furt sau furt calificat, unul pentru ultraj contra bunelor moravuri, unul pentru distrugere de bunuri si unul pentru conducere fara carnet.