Parfum de scrisoare - "Am sarutat talpile Frumusetii desculte"

Parfumul unei scrisori ramane parfum, chiar daca scrisoarea este de data recenta si nu poarta amprenta anilor. Iubirea este sentimentul care domina vietile noastre, indiferent ca suntem tineri sau putin mai in varsta. Unii si-au pierdut iubirea vietii dintr-o prostie, cu un gest pe care nu-l banuiau atat de ucigator, pentru ca, peste ani, destinul sa ii aduca pe aceeasi scena a vietii.

Buna dimineata, iubito!
Ma cuprinde o mare emotie cand iti scriu, cand stiu ca ai sa privesti aceste randuri cu pofta cu care eu iti spun ca te iubesc. Nu-ti ascund ca mi-ai facut o mare si cu totul nesperata bucurie primindu-ma in viata ta. Sunt mut de uimire si nici chiar acum cand iti scriu nu sunt sigur ca este adevarat ce se intampla. Esti ca un caiet de pe vremea cand eram elev pe care-l credeam iremediabil pierdut si pe care l-am gasit printr-o mare minune.

Il rasfoiesc incet, rad si plang la un loc. Aceeasi inocenta, acelasi aer curat, mirosul de liliac din bratele tale pline de flori, rochia bleu sau cea cu floricele, espadrilele, interminabilele plimbari pe jos. In toti anii care au trecut am acoperit amintirile, dar n-am uitat nimic. Cativa ani am scris cateva caiete pentru tine. Niciodata nu m-am gandit ca le vei citi. Le-am aruncat intr-un moment de furie pe mine insumi.

M-au coplesit si pe mine greselile, am invatat sa sufar, dar sa ma si bucur mai mult de fiecare clipa. Uite, clipele traite intens imi ajung ani in sir, imi umplu zilele triste care ma cuprind deseori. Nu sunt singur, am prieteni care ma iubesc si pe care ii iubesc, viata mea sentimentala e plina de iubire si de furie, de prostie si de lehamite. Nu ma plictisesc. Obosesc, atata tot. Intervine acea nesimtire despre care iti vorbeam. Dar toate astea palesc in fata ta. De cand ai reaparut in viata mea parca merg din nou pe scara tramvaiului. E bine, e rau, nu ma ostenesc sa aflu sa nu stric un echilibru care ma tine in aceasta stare de beatitudine. Imaginatia mea nu are moralitate, asa ca ma las purtat pe umerii pasiunii. Cand se va sfarsi, se va sfarsi. Vreau sa trag toata seva acestei clipe admirabile care poate tine o zi, o luna sau toata viata.

Nu pot sa-ti spun in cuvinte ce simt. Inca nu le gasesc, par prea mici cuvintele pe care le stiu. Trebuie sa inventez ceva nou, ce nu ti-a mai spus nimeni pana acum. Sa te dezmierd altfel, sa te strang altfel, sa-ti spun te iubesc intr-o alta limba, de nimeni stiuta.

Vineri seara ai plecat spre casa. Am lasat in urma ziua. Tristetea ma cuprinse cu ochii ei mari, cu ochii ei blanzi, noaptea ma privea linistita.
Am inteles: nimic nu va mai fi ca inainte.
Niciodata n-am sa mai privesc o poiana cu flori fara sa fii langa mine.
Niciodata n-am sa mai beau vin fara sa fii langa mine.
Niciodata n-am sa mai ascult cantecul fara sa fii langa mine.
Soarele nu va mai apune fara sa fii langa mine.
N-am sa mai plutesc fara sa fii langa mine.
N-am sa mai iubesc fara sa fii langa mine.
Am gasit Frumusetea desculta si i-am sarutat talpile.
Nimic nu va mai fi cum a mai fost.
Atat te rog: sa nu uiti!
Sa nu uiti ca te iubesc de atatia ani. Fara incetare, fara pauza.
Sa nu uiti ca eu exist, ma plimb pe strada, printre oameni, rad si tac.
Sa nu uiti ca am gresit si am suferit. Atat te rog: sa nu uiti!
Mi-e dor de tine, m-am gandit sa-ti scriu iar. Te iubesc, pricepi asta?

Te sarut, sa tii minte ca nu se va schimba nimic, poti pleca daca doresti, ramai, iubita mea, nu am ce sa fac. Te iubesc si nu are legatura cu nimic. Cu absolut nimic. Pentru ca existi ca o lumina in viata mea. Esti cel mai bun om pe care l-am intalnit. Ma coplesesti deseori cu inocenta ta, cu felul tau de a trai atat de curat. Cand mi-ai spus ca nu te-ai mai uitat la cer de cateva saptamani m-am cam speriat. Eu nici nu m-am gandit la asta de zece ani cel putin. Pe ce lume traiesc?

Te admir pentru curajul tau de a fi iubita mea in aceste conditii nu prea potrivite. Sunt convins insa ca ne leaga o foarte mare prietenie care este mai presus de toate. Spun asta pentru ca as accepta orice vine din partea ta. Nu cred ca te-as fi iubit daca nu eram prieteni. As vrea sa cred ca nu dezamagirile tale sunt cauza iubirii ce mi-o porti. Si ca, daca ele s-ar sfarsi, as inceta si eu sa fiu in inima ta.

Sa nu mai pleci niciodata. Ai inteles? Cu tine parca traiesc in alta lume si totul se schimba in jurul meu. Sunt prea plin de tine? Nu cred. Te iubesc, atata tot. Te sarut, te iubesc, te imbratisez."
Dumitru R., 1 iulie 1993