Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră şi in exclusivitate documente din Arhiva CC al PCR despre momentul Braşov 1987. Vinovaţi erau, in opinia dictatorului, activiştii care nu-şi făcuseră satisfăcător "munca de partid".
Acest articol a fost publicat în Jurnalul Naţional la data de 14 noiembrie 2007
"Nu se poate merge mai departe aşa, tovarăşi!"
Ce ştia Ceauşescu despre viaţa oamenilor din ţară? Cerea să fie minţit, se prefăcea a crede că "intregul popor" ii mulţumeşte pentru clarviziunea cu care veghează la "bunăstarea" sa, ori discuta duplicitar realităţile ţării - sincer şi deschis cu "acoliţii" şi in lozinci cu "masele"? Cum s-a ajuns la starea de lucruri impinsă in extrema "războiului cu teroriştii" din 1989, al cărei gong bubuise, fără efect pentru milioanele de romăni, cu doi mai inainte la Braşov?
ULTIMUL BASTION AL "LAGÃ...RULUI". Cine-a trăit, adult, acele vremuri işi aminteşte că in Romănia era frig, intuneric şi foame. Cănd ultimul "ţar roşu al Kremlinului" declarase public căutarea unor căi pentru revitalizarea sistemului, olteanul din Scorniceşti se sumeţise măndru că el aplicase deja "noile mecanisme economico-financiare" romănilor de sub talpa lui.
Intr-adevăr, Ceauşescu atinsese performanţe unice in lagărul socialist. Veteranul ordinului revoluţionarilor de profesie europeni - ce sărise din inchisoare direct in Olimpul puterii, fără a mai putea fi coborăt pănă la moarte de-acolo! - combinase obligaţiile cetăţenilor de după război cu practicile "dictaturii proletare". Reuşise, după observaţiile lui Dumitru Popescu (rectorul Academiei "Ştefan Gheorghiu" in acea vreme), să anuleze insăşi axioma fundamentală a marxismului, conform căreia existenţa materială determină conştiinţa spirituală. După Ceauşescu, "conştiinţa socialistă" trebuia să genereze ori să inlocuiască hrana, căldura, lumina ori banii. De "dezvoltarea" ei se ocupau "aparatul de partid" (din inălţimea conducătorilor şi pănă in hăul mulţimii celor patru milioane de membri), instituţiile şi organizaţiile unde erau toţi inregimentaţi (incepănd cu "şoimii patriei", de la patru ani, şi sfărşind cu ODUS-ul, din evidenţele căruia ne-ar fi scos certificatul de deces). Mitingurile şi festivităţile se ţineau lanţ, pancartele şi scandările violentănd simţurile oamenilor ce blestemau viaţa prea lungă a cuplului Ceauşescu. Căci nu intămplător, intr-o asemenea "luminoasă zi" de alegeri locale (o duminică "sărbătorită prin muncă"), se răzvrătiseră braşovenii!
"INTÃ...MPLÃ...RILE DE LA BRAŞOV". In documentele elaborate de nucleul de decizie al partidului - dezmembrate (cu rostul pierderilor şi incălcelii) pe ruta anevoioasă dintre Arhiva Cancelariei CC ce le elaborase, Armata ce le luase "sub ocrotire" şi, in sfărşit (după aproape 20 de ani!), ajunse acolo unde le este locul, la Arhivele Naţionale - , e greu să te orientezi acum. Neinventariate şi neprelucrate incă, bunăvoinţa arhivarilor te-aduce in situaţia (aş zice, fericită, deja) de-a căuta acul in carul cu făn. Căci maşinile de prefabricat realitatea ale secţiilor partidului produceau zilnic sute de pagini de tipărituri: dosare voluminoase cu planuri care rănduiau producţia de şuruburi, azotat de amoniu sau vaccinurile TBC din fiecare parte a ţării şi alte dosare-oglindă cu "realizarea" lor; planuri de măsuri politice, organizatorice şi culturale şi raportările lor; stenograme ale şedinţelor de inalt nivel (finalizate a doua zi după intrunire!) unde "vocea" lui Nicolae Ceauşescu şi ecoul soţiei sale străpung din spaţiul ingheţat al piscurilor puterii. Din asemenea inscrisuri apare insă revelaţia "robotului" uzat in vizite de lucru şi discursuri pe două direcţii: critica activiştilor de partid - in şedinţele inchise din Comitetului Politic Executiv (CPEx) şi promisiunile de progres din spaţiul public.
Perioada 15 noiembrie-30 decembrie 1987, cănd ne inchipuiam că Nicolae Ceauşescu trăia coşmarul "frămăntărilor" asupra cauzelor care-i făcuse pe muncitorii braşoveni să protesteze impotriva sa şi a "partidului muncitorilor", e plină de... evenimente. Printre ele, protestul din 15 noiembrie, numit eufemistic "intămplările de la Braşov", nu face obiectul unor decizii anume. Deşi mai grav decăt greva de la Lupeni din 1977 - sub raportul contextului internaţional şi al realităţilor din ţară - , Ceauşescu (aşa cum ni se dezvăluie din inscrisurile arhivei partidului) pare a fi aproape netulburat de potenţialul momentului. In 1987, ca om, conducătorul partidului pare a se fi extras definitiv dintre ceilalţi semeni umani ai lui.
"AŞA NU SE MAI POATE!". Nu ştim pănă unde ajunsese el cu cunoaşterea istoriei, insă dacă ar fi invăţat despre monarhii medievali s-ar fi regăsit in formula puterii lui Ludovic - Regele Soare. Căci "partidul sunt eu" - afirmă Ceauşescu in subtextul fiecăreia dintre adresările sale. După survoluri periodice ale patriei, cu pauze de inspecţie numite "vizite de lucru", Ceauşescu işi adună cel puţin o dată pe săptămănă "curtea" (membrii CPEx) cu "invitaţi" dintre "baronii" ce dirijează "sectoarele" in discuţie. Mai interesantă sub aspectul "temei Braşovului" este şedinţa din 20 noiembrie, ţinută in prelungirea unei matinale intălniri a CPEx-ului, cu participarea tuturor primilor-secretari de judeţ. Cum "democraţia socialistă" insemna şi dublarea fiecărei inalte funcţii de partid cu complementul ei din ierarhia statală, primii secretari erau şi managerii socio-economici ai "moşiei" judeţului.
După cum reiese din stenogramă, pe Ceauşescu nu-l mulţumeşte nimic. Nici industria, nici agricultura, nici disciplina de partid, nici stilul de muncă. Nu-şi fac datoria, zice el, nici măcar secretarii CC, adică oamenii de al doilea rang, după el. ("Eu nu sunt mulţumit de felul cum secretarii Comitetului Central s-au prezentat azi, se plănge el. Nu sunt mulţumit!"). "Aşa nu se mai poate" şi "Nu se poate merge mai departe aşa" - sunt răbufnirile necunoscute "maselor" din opinteala sa bolovănoasă printre clişee verbale. "Voi sunteţi şi preşedinţi ai consiliilor populare, ii ia la rost Ceauşescu pe secretarii judeţeni. Nu se poate aşa ceva!... Dar, tovarăşi, eu consider că răspunderea de partid trebuie să fie superioară, dar in calitate de preşedinţi ai consiliilor populare răspundeţi in faţa legii prin incălcarea prevederilor legii". Ce vrea de la ei? "Spirit de partid"! Imperios şi ... vag, "spiritul" e "legat de ordine şi disciplină in agricultură, in realizarea planului pe acest an, in schimbarea intregului stil de muncă". Se apropie bilanţul anual, conferinţa naţională a partidului, sesiunea Marii Adunări Naţionale, naşterea celui de-al 23-lea milion cetăţean al Romăniei, sărbătoarea pomului de iarnă şi revelionului (cu planuri de măsuri pentru "dezvoltarea conştiinţei socialiste!")... ş.a.m.d.
ŞI SECRETARII CC, ŞI BOVINELE. Ca şi cum lumea reală, pe bucăţi ori in intregul ei, s-ar invărti sau opri după dorinţele şi voinţa sa, Ceauşescu dă indicaţii şi cere socoteală: la "Căntarea Romăniei", greutatea porcilor ori pentru "ţaglele de 80 pentru relaminare". Lucrurile se amestecă, se ordonează ori invălmăşesc, după cum ii trec lui prin minte. Dacă s-a incheiat contractul de plan, vaca trebuie să dea la muls litrii de lapte trecuţi pe hărtie care, numaidecăt, să intre-n cisterna de la oraş. "La 20 noiembrie, practic, animalele pot paşte in cămp aşa cum se intămplă şi in alte ţări", dictează Ceauşescu insăşi naturii. Şi-atunci, de neimplinirile planului, vinovată rămăne a fi... disciplina de partid la colectare.
După ce se satură astfel de vorbit, Ceauşescu dă şi "cuvăntul". In lectura de-acum, urmează o dramă de comic involuntar. Demnitarii se bulucesc "la cuvănt" ca un excentric grup de bolnavi dependenţi de putere. Ca picăturile de apă semănănd intre ele, discursurile lor conţin o introducere autocritică, unde işi toarnă cenuşă in cap (din cauză că... n-au făcut "totul"!). După autoflagere, pe post de rugăciuni, urmează "angajamentele" ("aşa cum dumneavoastră ne-aţi indicat... subliniat... invăţat...etc").
DRAMÃ... LA VÃ...NÃ...TOARE. Din tot ce se petrecuse la Braşov, pe Ceauşescu pare că-l supărase mai tare "informarea partidului"(abia seara, la 11, i se comunicase despre protestul ce incepuse dimineaţa).
După documente, bomboana pe coliva anului 1987 o aşezase insă "judeţeana din Dolj". După stresul exorcizării şedinţei din 20 noiembrie, mai-marii judeţului şi instructorul CC organizaseră, fără ştirea şi aprobarea lui Ceauşescu, o vănătoare unde fusese impuşcat, din greşeală, secretarul cu organizatoricul. Mortul e scos din funcţii, pe-aceeaşi listă cu "indisciplinaţii" iar Ceauşescu interzice şi consumul de alcool in locaţiile "gospodăriilor de partid" şi in "locurile de muncă" ale cetăţenilor ţării. O "intămplare" cu efecte mai insemnate pentru popor decăt greva muncitorilor braşoveni.
După cum deja ni se-arată, din miezul documentelor de partid, belea pe capul istoricilor de "contemporană" va fi personajul Ceauşescu şi deciziile epocii sale!
"Huliganii"Nici un mijloc media din Romănia şi nici un discurs oficial n-au făcut atunci menţiuni la revolta de la Braşov şi soarta celor răzvrătiţi. In cercurile inchise ale puterii, Ceauşescu s-a referit de mai multe ori la muncitorii revoltaţi, numindu-i "huligani" (cuvănt de carieră in istoria noastră recentă!). După afirmaţiile sale, cauzele "intămplărilor de la Braşov" ar fi fost următoarele:
1. Activitatea de partid. "Inclusiv ce s-a intămplat la "Steagul Roşu" la autocamioane demonstrează o lipsă inadmisibilă a activităţii de partid. Unde a fost organizaţia de partid care numără căteva mii de oameni? (...) Unde au fost aceşti 8.000 de oameni, unde au fost ceilalţi. Cum a fost posibil ca organizaţia de partid să stea aşa. Ce fel de spirit de partid, ce fel de comunişti sunt acolo?" (20 noiembrie 1987)
2. "Acoperiri" şi provocări: "Aceasta inseamnă că am lucrat prost şi pe linie de partid şi pe linia organelor noastre de securitate, şi pe linia Consiliului de Miniştri, a ministerului respectiv şi a consiliului respectiv de ramură pentru că, in mod normal, dacă se lucra cum trebuie, nu puteau şi nu trebuiau să apară aceste fenomene (...) şi aceasta, in fond, inseamnă o provocare - că nu se poate discuta altfel (...), rezultatul tolerării şi acoperirii unor stări negative" ( 4 decembrie 1987)
3. Alcoolismul: "Şi cine vine beat, dat afară din intreprindere, că acesta strică producţia, introduce dezordinea! Chiar ce s-a intămplat la Braşov, pe lăngă multe alte lucruri sunt şi datorită influenţei băuturilor, mulţi au venit beţi şi au introdus şi băuturi in intreprindere" (11 decembrie 1987).
Unanimitate - de sus pănă josDupă evenimentele de la Braşov, toate sectoarele partidului s-au pus in mişcare pentru "măsuri". In 26 noiembrie, Emil Bobu, secretarul CC cu organizatoricul ii inaintează lui Nicolae Ceauşescu, cu ceremonioasele formule consacrate, raportul asupra plenarei cu activul de partid de la intreprinderea de Autocamioane Braşov ţinută cu o zi in urmă. Inţelegem din respectivul raport că şedinţa figura in graficul acţiunile girate de "colectivul de activişti ai CC" trimişi in misiunea "muncii politico-ideologice in cadrul organizaţiilor de partid şi in răndul oamenilor muncii in vederea redresării intregii activităţi economico-sociale, după evenimentul grav care a avut loc in această unitate".
"S-a evidenţiat faptul - "transmite" de la faţa locului Ion Catrinescu (adjunctul lui Bobu), că toţi oamenii muncii sunt indignaţi de faptele săvărşite de grupul de huligani şi au cerut ca aceştia să primească pedepse exemplare şi să se aprobe judecarea lor in uzină in faţa colectivului de oameni ai muncii pentru actele de vandalism care au adus prin aceasta o pată uzinei şi daune partidului şi ţării". Lecturi precum "Tabelul nominal cu participanţii la Plenara Comitetului de partid cu activul de la intreprinderea de Autocamioane Braşov care au luat cuvăntul şi au cerut să se aprobe judecarea celor care au săvărşit acte huliganice in faţa colectivului de oameni ai muncii" pot lăsa impresia că vorbitorii işi expuneau propriile opinii. Cei 14 care luaseră cuvăntul (Simion Pop, Ioan Leancu, Constantin Turcin, Maura Popescu, Nicolae Bărlescu, Ignat Gaşpar, Valentin Drăgoi, Alexe Lungu, Vasile Minoiu, Costică Ojoc, Mariana Popovici, Dumitru Călin, Gheorghe Marin şi Mihai Baltag), deţineau, fără excepţie, funcţii politice sau administrative. In ansamblu, reprezintă un grup care se vrea a fi prin reprezentativitatea secţiilor, a raportului muncitori-intelectuali şi a prezenţelor feminine o miniatură a "tuturor oamenilor muncii". Desemnaţi după asemenea criterii, cum nimic nu era creaţie sau intămplare in "organizarea" unei şedinţe, li se inmănaseră, după tipic, cuvăntările scrise. Iar ei, in consens cu acceptul participanţilor spectatori, işi jucaseră rolul. Astfel că din CPEx şi pănă la "munca de jos", unanimitatea fusese deplină!
Gura păcătosului...A fost de ajuns ca Nicolae Ceauşescu să spună două-trei fraze critice despre Festivalul Naţional "Căntarea Romăniei", (prea multe hore, zisese Ceauşescu şi prea puţină educaţie politico-ideologică in acţiunile lui), că ideea a fost prinsă din zbor de Vasile Bulucea, pe-atunci, prim-secretar de Gorj. "Nu ştiu, tovarăşe secretar general, mărturiseşte acesta, dacă mai există vreun judeţ care să aibă atătea sărbători, cum este judeţul Gorj, renumit ca "vatră folclorică" (...). Vă dau numai un singur exemplu: există in concepţia unora de a se organiza - şi aşa a fost - bălci la Polovragi care trebuie să dureze nici mai mult, nici mai puţin decăt 10 zile. Vin acolo toţi bişniţarii din ţară, fel de fel de oameni necinstiţi, şi sub oblăduirea noastră, fac ce vor. Vă spun sincer, tovarăşe secretar general, că sunt fel de fel de hramuri şi bălciuri".
Citește pe Antena3.ro
