Ne-am născut resemnaţi. "Şi de-o fi să mor/ în câmp de mohor", un popor de mioritice oi rumegându-şi destinul în urma măgarilor din fruntea turmei. Am crescut educaţi să fim mereu politicoşi, să nu ne amestecăm în vorba celor mari, să stăm cuminţi pe scăunelele noastre. Să nu vorbim niciodată neîntrebaţi.
Am trăit dintotdeauna nutrind mai mult teamă decât respect pentru autorităţile statului. Am învăţat că funcţionarii nu sunt decât nişte sadici, a căror singură menire e să te chinuiască cu hârtii şi cu dosare, că legea e o corvoadă, că drepturile sunt doar nişte litere pe o coală de hârtie, iar sălile de judecată un soi de balamucuri în care banii, şi nu dreptatea, înclină balanţa. Sistemul în care am venit pe lume e un pat al lui Procust care ciunteşte visuri, principii, conştiinţe. Ce sens mai are să te revolţi?
Într-o lume în care fiecare-i pentru sine, iar solidaritatea e doar o fundă colorată prinsă la rever, ce rost ar mai avea să lupţi singur cu sistemul? Când e mult mai simplu să te resemnezi cu un "asta e!" şi să-ţi plângi apoi de milă, româneşte?
Există însă în ţara asta oameni care au avut nebunia şi curajul de a lupta singuri împotriva sistemului. S-au lovit de o lege strâmbă şi nu s-au lăsat până nu au îndreptat-o, pentru ei şi pentru ceilalţi români. Au crezut în drepturile consfinţite de Constituţie şi-n dreptatea lor. Au mers la Curtea Constituţională, la CEDO, în Parlamentul European. În marea majoritate a cazurilor, aceşti oameni n-au avut mai mulţi bani, mai mult timp sau mai multă pregătire juridică decât noi, ceilalţi. Au avut doar mai multă mândrie. Au avut demnitatea de a nu se fi lăsat călcaţi în picioare de-un sistem strâmb. Şi de legile lui absurde. Pe vremea lui Ceauşescu, un decret idiot îi băga în puşcărie pe ţăranii care sacrificau animalele crescute în gospodărie. A rămas în vigoare până-n noiembrie 1993, când Torcică Ion, un bărbat din Târgovişte, a atacat la Curtea Constituţională articolele respective, iar ele au fost abrogate. Legea ilicitului, şi ea de sorginte comunistă, a fost abrogată abia în mai 1996, când Mihăilă Anuţa şi Ioan, doi oameni din Buhuşi, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate...
Începem de astăzi în paginile Jurnalului Naţional un serial despre românii care au îndrăznit să înfrunte sistemul. Dincolo de poveştile lor, de dramele şi de eşecurile personale, aceşti oameni ne dau tuturor o lecţie de viaţă: pentru nedreptăţile ce ni se fac suntem vinovaţi prin pasivitate. Sistemul poate fi îndreptat doar dacă fiecare dintre noi, cei aflaţi în interiorul lui, ne decidem să renunţăm la resemnare. Nu vom şti niciodată de câte lucruri putem fi în stare decât dacă încercăm...