Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Undeva, nu foarte departe de Piteşti, şi doar la şapte km de vestitul
Rucăr, se află Dâmbovicioara. O comună cu un mirific potenţial
turistic. Subiectul povestirii mele este şcoala din sat. Pentru că sunt
copii cam puţini, a trebuit să se formeze clasa de simultan.
"Undeva, nu foarte departe de Piteşti, şi doar la şapte km de vestitul Rucăr, se află Dâmbovicioara. O comună cu un mirific potenţial turistic. Subiectul povestirii mele este şcoala din sat. Pentru că sunt copii cam puţini, a trebuit să se formeze clasa de simultan. Cei de la ţară ştiu despre ce vorbesc, adică cei din clasa I învaţă cu cei din clasa a III-a. Cum este o şcoală de sat, mi-am propus ca băiatul meu, care acum «studiază» la Podu Dâmboviţei, să aibă aceleaşi şanse cu copilul prietenei mele din Bucureşti. E o nebunie să creadă cineva că se poate întâmpla aşa ceva! Nu are rost să discutăm de cum se chinuiesc profesorii şi învăţătorii de aici să respecte programa, dar mă gândeam că măcar condiţiile să fie cât de cât asemănătoare.
La şedinţa cu părinţii mi-am spus punctul de vedere, cum văd eu că ar trebui să arate clasa şi şcoala. Cum era de aşteptat, celelalte mame m-au ales reprezentantă.
Deci, acum nu mai vorbesc în numele unui părinte, ci a 65! Am fost la primărie! Am cerut să fiu prezentă când se discută bugetul. M-au primit! Numai că nu sunt bani! De unde? Ni se cer proiecte! Cine le face? După îndelungi săpături am apelat la o «pilă» destul de mare din Bucureşti pentru a ne primi la Inspectoratul Şcolar Argeş, să ne sfătuim. Am fost trimisă la domnul inspector general, Florin Gardin, actualmente interimar pe funcţie! Când ne-a primit era în picioare, nici nu ştiu dacă a răspuns la salut, pe director îl cunoştea, dar mie nu mi-a aplicat nici elementara regulă de bun-simţ a prezentării.
«Spuneţi repede ce aveţi de spus, că trebuie să plec, mi-am uitat telefonul acasă». Am început să-i povestesc că am venit să ne sfătuim cu dânsul ce se poate face spre mai binele şcolii. Bineînţeles că mi-a tăiat-o scurt, nedorind măcar să asculte ce vrem de fapt. Ne-a întrebat dacă avem proiectul făcut şi să-l depunem. «Dar primăria vă sprijină? De ce nu vă sprijină? De la ce partid e primarul? Dar dumneata, domnul director, de la ce partid sunteţi?»
În timp ce deja ieşise pe hol, directorul îi mulţumea că ne-a primit şi îl invita, dacă vine în zonă, să vadă şi şcoala. Eu am tras aer în piept şi am spus că ar fi bine să vină prin zonă ca să ştie, de exemplu, că prin curtea şcolii de la Dâmbovicioara trece cortegiu funerar când e o înmormântare. Foarte ofensat, domnul inspector îmi spunea că nu are de unde să afle totul în trei luni (de când e interimar) şi ce să facă, să mute el traseul mortului? Oare ce o inspecta domnul Florin Gardin? Eu am văzut pe propria piele că de fapt nu îl interesează cu adevărat situaţia şcolilor din judeţ!"
Cu stimă, Carmen Bârloiu.
La şedinţa cu părinţii mi-am spus punctul de vedere, cum văd eu că ar trebui să arate clasa şi şcoala. Cum era de aşteptat, celelalte mame m-au ales reprezentantă.
Deci, acum nu mai vorbesc în numele unui părinte, ci a 65! Am fost la primărie! Am cerut să fiu prezentă când se discută bugetul. M-au primit! Numai că nu sunt bani! De unde? Ni se cer proiecte! Cine le face? După îndelungi săpături am apelat la o «pilă» destul de mare din Bucureşti pentru a ne primi la Inspectoratul Şcolar Argeş, să ne sfătuim. Am fost trimisă la domnul inspector general, Florin Gardin, actualmente interimar pe funcţie! Când ne-a primit era în picioare, nici nu ştiu dacă a răspuns la salut, pe director îl cunoştea, dar mie nu mi-a aplicat nici elementara regulă de bun-simţ a prezentării.
«Spuneţi repede ce aveţi de spus, că trebuie să plec, mi-am uitat telefonul acasă». Am început să-i povestesc că am venit să ne sfătuim cu dânsul ce se poate face spre mai binele şcolii. Bineînţeles că mi-a tăiat-o scurt, nedorind măcar să asculte ce vrem de fapt. Ne-a întrebat dacă avem proiectul făcut şi să-l depunem. «Dar primăria vă sprijină? De ce nu vă sprijină? De la ce partid e primarul? Dar dumneata, domnul director, de la ce partid sunteţi?»
În timp ce deja ieşise pe hol, directorul îi mulţumea că ne-a primit şi îl invita, dacă vine în zonă, să vadă şi şcoala. Eu am tras aer în piept şi am spus că ar fi bine să vină prin zonă ca să ştie, de exemplu, că prin curtea şcolii de la Dâmbovicioara trece cortegiu funerar când e o înmormântare. Foarte ofensat, domnul inspector îmi spunea că nu are de unde să afle totul în trei luni (de când e interimar) şi ce să facă, să mute el traseul mortului? Oare ce o inspecta domnul Florin Gardin? Eu am văzut pe propria piele că de fapt nu îl interesează cu adevărat situaţia şcolilor din judeţ!"
Cu stimă, Carmen Bârloiu.
Citește pe Antena3.ro
