Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● În atenţia şefului Poliţiei Capitalei, chestorul Marian Tutilescu
De la summit, drum liber şi bugetari în vacanţe neplătite... înapoi la
normalitatea românească. Îl informăm din nou pe chestorul Marian
Tutilescu, şeful Poliţiei Capitalei, despre modul în care se lucrează
la "Accidente Uşoare Sector 2".
● În atenţia şefului Poliţiei Capitalei, chestorul Marian Tutilescu
De la summit, drum liber şi bugetari în vacanţe neplătite... înapoi la normalitatea românească. Îl informăm din nou pe chestorul Marian Tutilescu, şeful Poliţiei Capitalei, despre modul în care se lucrează la "Accidente Uşoare Sector 2".
"Ziua de luni a acestei săptămîni a fost pentru mine una plină de sentimente colorate. Am plecat, am mers preţ de zece minute cu viteza a treia şi apoi m-am oprit. Dintr-un capăt în altul al Bucureştiului am circulat cu viteza întîi. Am stat la semafoare interminabile, defecte, am luat parte la certuri între şoferi, certuri între pietoni şi şoferi, certuri cu poliţiştii. Stăteam, mă uitam şi mă întrebam. Oare perioada summit-ului a fost una de amăgire, care să ne arate că putem fi civilizaţi şi bine organizaţi? Poate bugetarii cît au fost în vacanţă s-au întors cu trei maşini în plus de căciulă? Încercam să găsesc un răspuns logic şi plauzibil la ce mi se întîmpla. Am trecut prin mai multe stări sufleteşti: mirare, nervozitate, resemnare şi apoi, într-un final, recunoştinţă pentru faptul că am reuşit să ajung în patru ore şi jumătate la destinaţie.
DESTINAŢIA? Secţia de Accidente Uşoare a Sectorului 2. În urmă cu cîteva zile, încercînd să ocolesc una dintre cele doar 80 de gropi pe care le posedă Bucureştiul, am mîngîiat uşor o maşină parcată. M-am oprit şi am lăsat o foaie cu numărul de telefon în care îi spuneam proprietarului să mă contacteze pentru reparaţii. Un gest european, care m-a costat scump în România. Cînd zic scump, nu mă refer la partea materială, ci la nervii mei şi la timpul meu. Maşina se repară, dar nervii nu. Ajunsă la Secţia de Accidente Uşoare a Sectorului 2, am luat numărul de ordine, am completat declaraţia şi am stat. După un timp iese un domn poliţist vizibil important pentru constatări. Asta se întîmpla la ora patru şi douăzeci de minute. Avînd un număr de ordine puţin mai mare de 150, am hotărît să revin după cîteva ore. La ora şapte seara m-am întors şi am aflat cu stupoare că abia intrase numărul 84. Mi-am zis că este logic să fie atîţia la accidente uşoare din moment ce fusese o zi neagră a circulaţiei din Bucureşti. Apoi am trecut la nelămurire. De ce să dureze atît? De ce să se rezolve doar 20 de cazuri în două ore? Poate pentru că la secţia celui mai mare sector sînt doar trei poliţişti? Poate erau obosiţi? De la nelămurire am trecut la nervozitate. Apoi la resemnare. Printre ţevile de eşapament, am legat prietenii cu ceilalţi muritori de rînd, participanţi la suferinţă ca şi mine. În curtea Secţiei de Accidente Uşoare a Sectorului 2 ne-am încins la o vorbă, am povestit întîmplări amuzante, am împărtăşit experienţe şi am pus ţara la cale. Unii au cedat şi au plecat. Alţii au mers după ideea "speranţa moare ultima" şi au rămas. Apare un poliţist pe la ora 12:00 noaptea. Cu ochii mari, ne-am strîns în jurul lui şi l-am întrebat fără vlagă în glas: "Domnule, intrăm şi noi astăzi? Că sîntem de ieri aici...". Ni s-a răspuns cu un zîmbet de superioritate: "Dacă aveţi noroc!". Deveniţi imuni la ignoranţă, ne-am întors la ale noastre. Aplaudam şi ne felicitam cînd unul dintre noi intra în birou şi îl invidiam în gînd atunci cînd ne ura succes şi răbdare, iar apoi pornea uşor spre casă. În cele din urmă, la două dimineaţa, am intrat în biroul poliţistului. Glumea, povestea, gesticula, mai completa un rînd, mai scria o chitanţă, zîmbea, se mai uita la televizor. Am primit şi un sfat: data viitoare să încerc să nu mai fiu atît de corectă şi nu o să mai petrec jumătate de zi la poliţie. Mi-ar fi fost simpatic dacă nu aş fi stat 11 ore în curtea secţiei. Acum era rîndul meu să îi încurajez pe ceilalţi. La trei şi jumătate am ajuns acasă. Căldură. Pat. Am visat maşini."
Maria Alifantis
De la summit, drum liber şi bugetari în vacanţe neplătite... înapoi la normalitatea românească. Îl informăm din nou pe chestorul Marian Tutilescu, şeful Poliţiei Capitalei, despre modul în care se lucrează la "Accidente Uşoare Sector 2".
"Ziua de luni a acestei săptămîni a fost pentru mine una plină de sentimente colorate. Am plecat, am mers preţ de zece minute cu viteza a treia şi apoi m-am oprit. Dintr-un capăt în altul al Bucureştiului am circulat cu viteza întîi. Am stat la semafoare interminabile, defecte, am luat parte la certuri între şoferi, certuri între pietoni şi şoferi, certuri cu poliţiştii. Stăteam, mă uitam şi mă întrebam. Oare perioada summit-ului a fost una de amăgire, care să ne arate că putem fi civilizaţi şi bine organizaţi? Poate bugetarii cît au fost în vacanţă s-au întors cu trei maşini în plus de căciulă? Încercam să găsesc un răspuns logic şi plauzibil la ce mi se întîmpla. Am trecut prin mai multe stări sufleteşti: mirare, nervozitate, resemnare şi apoi, într-un final, recunoştinţă pentru faptul că am reuşit să ajung în patru ore şi jumătate la destinaţie.
DESTINAŢIA? Secţia de Accidente Uşoare a Sectorului 2. În urmă cu cîteva zile, încercînd să ocolesc una dintre cele doar 80 de gropi pe care le posedă Bucureştiul, am mîngîiat uşor o maşină parcată. M-am oprit şi am lăsat o foaie cu numărul de telefon în care îi spuneam proprietarului să mă contacteze pentru reparaţii. Un gest european, care m-a costat scump în România. Cînd zic scump, nu mă refer la partea materială, ci la nervii mei şi la timpul meu. Maşina se repară, dar nervii nu. Ajunsă la Secţia de Accidente Uşoare a Sectorului 2, am luat numărul de ordine, am completat declaraţia şi am stat. După un timp iese un domn poliţist vizibil important pentru constatări. Asta se întîmpla la ora patru şi douăzeci de minute. Avînd un număr de ordine puţin mai mare de 150, am hotărît să revin după cîteva ore. La ora şapte seara m-am întors şi am aflat cu stupoare că abia intrase numărul 84. Mi-am zis că este logic să fie atîţia la accidente uşoare din moment ce fusese o zi neagră a circulaţiei din Bucureşti. Apoi am trecut la nelămurire. De ce să dureze atît? De ce să se rezolve doar 20 de cazuri în două ore? Poate pentru că la secţia celui mai mare sector sînt doar trei poliţişti? Poate erau obosiţi? De la nelămurire am trecut la nervozitate. Apoi la resemnare. Printre ţevile de eşapament, am legat prietenii cu ceilalţi muritori de rînd, participanţi la suferinţă ca şi mine. În curtea Secţiei de Accidente Uşoare a Sectorului 2 ne-am încins la o vorbă, am povestit întîmplări amuzante, am împărtăşit experienţe şi am pus ţara la cale. Unii au cedat şi au plecat. Alţii au mers după ideea "speranţa moare ultima" şi au rămas. Apare un poliţist pe la ora 12:00 noaptea. Cu ochii mari, ne-am strîns în jurul lui şi l-am întrebat fără vlagă în glas: "Domnule, intrăm şi noi astăzi? Că sîntem de ieri aici...". Ni s-a răspuns cu un zîmbet de superioritate: "Dacă aveţi noroc!". Deveniţi imuni la ignoranţă, ne-am întors la ale noastre. Aplaudam şi ne felicitam cînd unul dintre noi intra în birou şi îl invidiam în gînd atunci cînd ne ura succes şi răbdare, iar apoi pornea uşor spre casă. În cele din urmă, la două dimineaţa, am intrat în biroul poliţistului. Glumea, povestea, gesticula, mai completa un rînd, mai scria o chitanţă, zîmbea, se mai uita la televizor. Am primit şi un sfat: data viitoare să încerc să nu mai fiu atît de corectă şi nu o să mai petrec jumătate de zi la poliţie. Mi-ar fi fost simpatic dacă nu aş fi stat 11 ore în curtea secţiei. Acum era rîndul meu să îi încurajez pe ceilalţi. La trei şi jumătate am ajuns acasă. Căldură. Pat. Am visat maşini."
Maria Alifantis
Scrie şi tu la rubrica "Cetăţeanul"!
Suntem siguri că şi tu ai trecut vreodată prin ceva asemănător! Acum ai ocazia ca toată lumea să afle păţaniile tale. Descrie-ne una dintre ele la rubrica "Cetăţeanul",la adresa de email cetateanul@jurnalul.ro sau prin poştă: Jurnalul Naţional – Piaţa Presei Libere, nr. 1, Corp D, etaj 8, Sector 1, Bucureşti, pentru "Cetăţeanul"
