Un an, o lună, o săptămână şi o zi din viaţă furate de domnul procuror

Asta se întâmplă, în România, când un om e trimis în judecată pentru crimă doar pe baza vorbelor şi fără nici o probă materială. Asta se întâmplă când un magistrat se crede stăpânul adevărului şi e atât de orbit de propria construcţie, încât o mai "ajută" şi cu făcături, doar-doar i-o păcăli şi pe alţii.

Povestea începe cu un groaznic accident de circulaţie. În seara zilei de 12 octombrie 2003, în localitatea Zemeş din judeţul Bacău, de pe podul numit "Pietrosu" a căzut în râul Tazlău o maşină. Un tânăr şi-a pierdut viaţa, alţi doi au fost răniţi. Şi-a pierdut viaţa şoferul Octavian, iar pasagerii Eduard şi Raluca au ajuns la spital. După mai bine de un an, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău avea să-l trimită în judecată pentru omor calificat şi tentativă la omor deosebit de grav pe bucureşteanul Nicolae Ţigaret.

ACUZAREA SUNĂ AŞA
Nicolae Ţigaret avusese prin vara lui 2003 o relaţie intimă de scurtă durată cu Raluca. Au fost şi în concediu la mare. La începutul toamnei, Raluca a revenit însă la fostul ei iubit, Octavian, la Zemeş. Fostul iubit nu i-a iertat, se pare, aventura, căci la 10 octombrie i-a administrat o chelfăneală. Două zile mai apoi, în Zemeş avea să vină bucureşteanul Ţigaret, în vizită la un amic pe nume Adrian.

În seara aceleiaşi zile, actualul fost iubit al Ralucăi a dat nas în nas cu fostul actual iubit. Însoţiţi amândoi de prieteni, Nicolae şi Octavian şi-au spus de la obraz lucruri deloc elegante. Nu s-au păruit, dar s-au spurcat binişor.

Mai departe, lucrurile, spune rechizitoriul, ar fi evoluat astfel: maşina condusă de Octavian, avându-i la bord pe Eduard şi Raluca, a demarat în trombă spre Moineşti. La ieşirea din Zemeş, pe sus-numitul pod "Pietrosu", i-a ajuns din urmă Nicolae Ţigaret, la volanul unui BMW, care le-a lovit Dacia din spate, cu 100 km/h şi i-a împins prin parapet direct în Tarcău. După care a fugit cu BMW cu tot.
După un an şi ceva, autorul oribilei fapte a fost trimis în judecată.

DOVEZILE PE CARE SE BIZUIE RECHIZITORIUL
1) Expertiza tehnică realizată de expertul tehnic auto conferenţiar Constantin Neagu stabileşte:
  n) existenţa unor avarii la autoturismul Dacia (căzut de pe pod), care sunt rezultatul impactului cu alt autovehicul;
  n) existenţa unor avarii pe bara autoturismului BMW, ce au fost provocate de impactul cu un alt vehicul;
  n) dinamica accidentului, din care rezultă că, pe fondul carosabilului alunecos (ploua), al vitezei excesive pe un drum în curbă şi al impactului cauzat de autoturismul BMW, Dacia a fost proiectată în balustradă şi de acolo în râu.

2) Mărturiile supravieţuitorilor, Eduard şi Raluca. Ambii susţin că maşina în care se aflau a fost împinsă în râu de BMW-ul urmăritorilor.

3) Depoziţia unicului martor ocular, Costel, un copil de 15 ani, care se afla la o cârciumă din apropiere. Redăm fragmente din această mărturie, pentru că sunt foarte importante:
"M-am dus la Barul House, ca să-i cumpăr ţigări lu nea Stelian. Era întuneric, ora 18,30-19. Imediat am văzut că trece cu viteză Dacia albă cumpărată de Octavian cu număr de înmatriculare GZA. Maşina a trecut exact pe lângă mine pe banda inversă, la o distanţă de 3-4 metri. Eram pe partea stângă a drumului Zemeş-Moineşti. Maşina circula cu viteză mare. Imediat, nu a trecut nici jumătate de minut, a trecut cu viteză o altă maşină. Când a ajuns pe pod, s-a auzit o bufnitură. M-am uitat şi am văzut că Dacia s-a lovit de o balustradă şi s-a răsturnat peste pod. Când m-am uitat în direcţia respectivă am văzut că maşina din spate, care lovise Dacia, a fost oprită. La luminile de oprire am văzut că maşina avea număr de înmatriculare de Bucureşti. Am recunoscut şi o insignă pe spatele maşinii pe care era scris BMW. Arăt că eu mai văzusem acea maşină în vara anului 2003, în faţa blocului unde locuia Raluca. Imediat după ce a lovit maşina lui Octavian, cealaltă a plecat cu viteză (...)".

Acestea sunt piesele de rezistenţă ale acuzării. Mai sunt şi alte declaraţii conjuncturale, referitoare la relaţiile dintre personaje, însă nu vă plictisim cu amănunte.

 

În pofida acestor dovezi, Nicolae Ţigaret şi-a susţinut nevinovăţia din prima şi până în ultima zi. El recunoaşte altercaţia cu Octavian, însă susţine că, după aceea, împreună cu prietenul său Adrian s-a dus acasă la acesta. Trimis în judecată, în stare de arest, Nicolae Ţigaret a fost achitat de toate instanţele. A stat în puşcărie timp de un an, o lună, o săptămână şi o zi. Cum a fost cu putinţă să scape de sancţiunea penală? Vom afla după ce vom vedea ce s-a ales din probele pe care vi le-am enunţat pe parcursul judecăţii. Cităm din Decizia 2204 a Înaltei Curţi, ultima şi cea mai completă sentinţă în acest caz:

RĂSTURNAREA SITUAŢIEI
1) Expertiza realizată de conf. Constantin Neagu - singura care îl incriminează pe inculpat - nu a fost realizată de un expert autorizat, fiindcă domnul Neagu nu este aşa ceva. Drept pentru care nici nu a înscris lucrarea la Biroul local de expertize tehnice judiciare Iaşi.

Ea a fost contrazisă de expertiza Laboratorului interjudeţean de expertize criminalistice Iaşi, care atestă că autoturismul BMW prezenta o urmă dinamică de frecare, însă aceasta se afla pe "bara din spate, iar nu pe cea din faţă, cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi lovit Dacia condusă de victimă". Instanţele au reţinut că procurorul a refuzat cu încăpăţânare să dispună efectuarea de contraexpertize în faza urmăririi penale. Acestea au fost totuşi dispuse de judecători.

Astfel, expertul Nucu Daniela, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti şi iarăşi acelaşi Institut, în trei expertize ulterioare, au concluzionat că nu se poate stabili, nici măcar prin analiză spectrometrică, existenţa unui contact între cele două autoturisme. Aşadar, în baza probelor materiale "nu se poate reţine vinovăţia inculpatului Ţigaret Nicolae pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată".

2) Mărturiile supravieţuitorilor au "căzut" şi ele la examinarea instanţelor. Pentru că declaraţia Ralucăi dată în faţa judecătorilor nu mai seamănă deloc cu cea consemnată de procuror în rechizitoriu. Fata susţine că nu îşi aduce aminte împrejurările producerii accidentului şi că i-a spus procurorului ceea ce Eduard, celălalt supravieţuitor, îi relatase că s-ar fi întâmplat. În rechizitoriu, declaraţia ei este surprinsă ca şi cum Raluca, în mod nemijlocit, ar fi povestit cum au decurs lucrurile.

La rândul său, Eduard a dat declaraţii ce "conţin aspecte contradictorii care pun la îndoială percepţia acestuia cu privire la accident". Mai spune instanţa despre declaraţiile acestui martor că trebuie apreciate cu rezerve, pentru că "la urmărirea penală a precizat şi numărul persoanelor existente în maşina inculpatului, după care în faţa instanţelor nu a mai reiterat aceste afirmaţii, iar cu ocazia confruntării cu inculpatul a învederat că persoana care i se prezintă nu seamănă cu persoana pe care a văzut-o la blocul Ralucăi".

3) În ce priveşte modul în care a fost consemnată în rechizitoriu mărturia copilului Costel, e suficient să cităm din declaraţia dată de acesta judecătorilor Tribunalului Bacău încă din anul 2005: "Nu îmi menţin declaraţia dată în faza de urmărire penală din anul 2004 deoarece mi-a fost dictată de procuror care m-a înjurat şi m-a ameninţat că dacă nu o voi semna voi face puşcărie. Toate aceste lucruri s-au întâmplat în prezenţa mamei mele.

Arăt că procurorul mi-a spus numele Ţigaret Nicolae, dar eu nu cunosc această persoană. În seara accidentului mă aflam la un bar la distanţă de 300 de metri de pod. Am auzit o bubuitură şi am intenţionat să merg la faţa locului să văd ce s-a întâmplat. N-am văzut Dacia victimei pe drum, ci doar când era căzută în râu. Precizez că declaraţia mi-a fost dictată la Parchetul Bacău de către procuror".

Curtea Supremă avea să consemneze după patru ani: "Din declaraţia martorului Costel şi coroborarea acesteia cu celelalte probe, instanţa de fond a reţinut că declaraţia dată în faţa acesteia reprezintă adevărul".

 

ÎN LOC DE EPILOG
În concluzie, mai reţinem din motivarea deciziei Înaltei Curţi: "Atât timp cât probe având la bază explicaţiile ştiinţifice ale unor specialişti în domeniu nu pot stabili existenţa unui impact între cele două autoturisme, iar probele testimoniale nu demonstrează implicarea inculpatului Ţigaret Nicolae în acest incident, în mod corect s-a constatat că nu se poate reţine cu certitudine vinovăţia inculpatului, prezumţia de nevinovăţie a acestuia nefiind răsturnată, în mod corect dându-se eficienţă regulii in dubio pro reo, astfel încât soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de prima instanţă de control judiciar apare fiind temeinică şi legală, corespunzătoare unei cercetări judecătoreşti temeinice".

Nicolae Ţigaret şi-a luat viaţa de la capăt, după un an, o lună, o săptămână şi o zi de întrerupere. Creează reclame, desenează, scrie poezii. Din cv-ul său reţinem că absolventul Facultăţii de Arte Decorative şi Design a luat câteva premii pentru sculptură, iar poeziile sale au fost publicate în două antologii din străinătate.

Despre perioada din puşcărie evită să vorbească: "E suficient să spun că încadrarea juridică mă plasa printre cei mai periculoşi criminali. La Jilava am stat în celulă cu un nebun care înfipsese lingura în gură altor deţinuţi. Îl potoleam alimentându-l constant cu bomboane".

Acum, Nicolae Ţigaret intenţionează să acţioneze statul în judecată pentru traumele îndurate.

Am fost şi noi la Zemeş ca să vedem locul incidentului/accident. Balustrada Podului "Pietrosu" e ruptă şi azi acolo unde a căzut Dacia. Celelalte personaje nu mai sunt de găsit: Raluca e în Italia, se pare că acolo a ajuns şi Costel cu mama lui.

Procurorul Vasile Pavel a fost până astă-vară procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Am vorbit cu el la telefon, am cerut să ne întâlnim. "Scrieţi ce vreţi. Nu vreau să ne întâlnim şi nici telefonic nu am ce să vă explic." Prim-procurorul care i-a confirmat rechizitoriul, Oana Andrea Schmidt Hăineală, a avut de asemenea succes în carieră.

A fost numită director în Ministerul Justiţiei, apoi consilier de stat. Ironia face ca între lucrările publicate de domnia-sa, una să aibă tema: "Despre dreptul procurorului ierarhic superior de a infirma actele sau măsurile procurorului din subordine". Cu siguranţă, dom-nia-sa nu a uzat de acest drept.

Care-o fi fost miza în povestea asta? Pesemne, nişte lucruri care s-au petrecut în afara sălii de judecată. Sunt unii care zic că familia mortului ar fi vrut să scoată nişte bani de la inculpatul care avea o slujbă bună şi o situaţie materială solidă. Alţii zic că era o rudenie între una dintre victime şi cineva din Parchetul local. Noi ne-am propus doar să relatăm faptele care conturează, îndeobşte, adevărul judiciar.