Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe nea Tănase il cunoaşteţi din campania Jurnalului Naţional "Un secol de Flămănzi", unde i-am povestit traseul vieţii prin prisma reperelor istorice care au marcat-o. Tănase P. Tănase este născut in anul 1894 şi urmează să implinească, la 15 octombrie, 113 ani. Această vărstă il indreptăţeşte să fie candidat la titlul de cel mai bătrăn bărbat din lume, care in prezent este deţinut de japonezul Tomoji Tanabe, născut pe 18 septembrie 1895, mai tănăr cu aproape un an decăt compatriotul nostru.
Longevitate - un centenar din Tulcea ar putea intra in cartea recordurilor
Pe nea Tănase il cunoaşteţi din campania Jurnalului Naţional "Un secol de Flămănzi", unde i-am povestit traseul vieţii prin prisma reperelor istorice care au marcat-o. Tănase P. Tănase este născut in anul 1894 şi urmează să implinească, la 15 octombrie, 113 ani. Această vărstă il indreptăţeşte să fie candidat la titlul de cel mai bătrăn bărbat din lume, care in prezent este deţinut de japonezul Tomoji Tanabe, născut pe 18 septembrie 1895, mai tănăr cu aproape un an decăt compatriotul nostru.
Astfel că am plecat din nou către Stejaru de Tulcea pentru a-l intălni pe nea Tănase şi a-l anunţa de cele ce-am aflat. "Şi dacă-i aşa o să mi se mărească şi mie pensia?", ne-a intrebat el auzind povestea.
Citește pe Antena3.ro
Â
STEJARU. Pe şoseaua Constanţa-Tulcea, la "Două cantoane" faci stănga şi-ţi continui drumul. Noi am oprit insă la semnul unui bătrănel care făcea autostopul. I-am spus că ne oprim la Stejaru şi bătrănul, după ce şoseaua s-a şiroit vreo doi kilometri printre dealurile golaşe şi arse de soare, ne-a indicat locul in care trebuia să ajungem. "Uitaţi! Vedeţi stejarul ăla? După el incepe Stejaru." Intr-adevăr, in depărtare se zăreşte silueta stufoasă a unui copac singuratic. "Stejarul ăla e reperul incă din â40, de cănd am venit din Bulgaria", ne-a lămurit bătrănul. Ulterior, după stejarul ce se vede de la distanţe de kilometri, a fost numit şi satul care se intinde de la rădăcinile lui spre vest. Il intrebăm pe bătrănel dacă la el in sat sunt persoane in etate mai mare de 100 de ani. Bărbatul stă un pic pe gănduri şi răspunde. "Nu. Dar de ce? Se dă vreun ajutor?" "Nu." I-am răspuns şi noi. "Păi, şi atunci? Care-i rostul?", a intrebat bărbatul fără a aştepta un răspuns.
Â
SATUL CENTENARILOR. In Stejaru am găsit in decembrie trecut trei centenari. Pe Agora Rafte, pe Tănase P. Tănase şi pe Ştefan Zoiţa. Agora Rafte şi-a incheiat socotelile cu lumea asta la 9 ianurie 2007. Conform buletinului, femeia era născută in 1890. La 15 martie ar fi implinit 117 ani, dacă datele din buletin sunt conforme cu realitatea.
Nea Tănase este un bătrăn care-a depăşit şi el de mult pragul centenarului. Acum, după cum spune el, dacă la 100 de ani ar fi primit un premiu de tinereţe, că bătrăn a fost destul, ar fi trebuit să fie un adolescent imberb de 13 ani. Data naşterii sale, din actul de identitate, este 15 octombrie 1894. Şi deoarece şi-a schimbat buletinul in 2006 centenarul are trecută pe cardul său şi data expirării acestuia: 2056!
Comparativ cu cei doi dinaintea sa, Ştefan Zoiţa este mult mai tănără. Este născută in 1903. A trecut pragul centenarului cu patru ani. Căutănd in dosarele Primăriei Stejaru am mai găsit incă două persoane care au bătut suta. Anagnoste Elena, născută tot in 1903, şi Caraman Maria, care a ajuns la 105 ani şi apoi a părăsit această lume.
Â
DOR DE DUCĂ. Pe nea Tănase nu l-am găsit acasă, ci la unul dintre copii, trecăndu-şi vremea cu un nepot. Are de unde-alege. De la 6 copii are acum 14 nepoţi, 18 strănepoţi şi 3 stră-stră-nepoţi. Şi toţi au rămas in Stejaru. "Decăt să stau in casă mereu... mă mai plimb, să treacă zilele... Mie-mi place să mă plimb, mi-ar plăcea să merg peste tot, dar... s-au dus anii ăia." I-ar plăcea tare mult să revadă Grecia, de fapt, Negrita şi locurile pe unde şi-a petrecut tinereţea, dar cine să-l ducă pănă-acolo!? Fiindcă ii este dor de tinereţe, astă-primăvară bătrănul a fost dus să revadă satul in care-a trăit opt ani, intre â32 şi â40, in Bulgaria, Durostor. "S-au schimbat toate!", ne-a spus nea Tănase. "Nu mai e nimic la fel cum ştiam. Şi noi am lăsat acolo case frumoase, pămănt - 20 de hectare, lucerna o cosisem şi-am lăsat-o aşa, n-am luat nimic din ce cultivasem. Am avut multe stricăciuni cu strămutarea. Ne-au murit multe animale pe drum...", ii revin obsesiv amintirile apăsătoare ale vremurilor trecute.
Â
DRUMURI ŞI BĂTĂI. Ne povesteşte din nou căt de frumoasă i-a fost viaţa in Grecia, pe care-a părăsit-o cănd avea 38 de ani. Cum au plecat din Bulgaria ultimii, cu oastea bulgară in coaste, de şi-au luat in pripă ce-au mai putut. Apoi cum s-au aşezat in casele părăsite de bulgarii de-aici, din Stejaru de Tulcea, Eschibaba pe vremurile-acelea. Despre războiul ce-a urmat, cum căra răniţii in spitalul din Călăraşi, unde-a servit, şi despre fuga de comunişti şi bătăile pe care le-a indurat. "Dacă nu pierdeam zilele-alea de muncă la CAP din cauza bătăii pe care mi-au dat-o comuniştii, că m-au invineţit din cap pănă-n picioare, acum aveam şi eu o pensie de un milion şase sute, ca alţii, nu de 800 de mii de lei." Problema pensiei mici tare-l mai apasă! L-am intrebat dacă ii trebuie ceva anume şi nu-şi poate lua din pensie, dar ne-a răspuns că nu-i mai trebuie nimic. "Dar... să primească ceva şi nora mea, care mă ingrijeşte. Să nu fiu chiar aşa, o povară..."
Â
BRĂNZĂ DE OI. Nea Tănase nu a fost niciodată la şcoală. De cănd se ştie a umblat cu animalele. Cu oile şi caprele. Mai intăi, prin Munţii Greciei, apoi in Cadrilater şi aici, in stepa dobrogeană. I-am spus că e posibil ca el să fie cel mai bătrăn bărbat din lume. Ne-a privit lung şi-a dat din cap. "Eu nu voiam să fiu!" Ne-a spus cu o undă de tristeţe: "Vreau să mor, să nu aduc probleme. E greu să aduci probleme la familie. Acum... cum o fi. «Ce se scrie nu se mai descrie», grecii o aveau pe-asta." Ne-a spus-o intăi in greceşte şi, văzăndu-ne nedumerirea, ne-a tradus-o. "Eu ştiu greceşte. Dacă imi trimiteţi aici doi greci le cănt căntece greceşti." L-am intrebat cum de-a făcut de-a adunat atăţia ani, care-i secretul? Un regim alimentar? O măncare preferată? "Eu mănănc orice. Am măncat, e-adevărat, multă brănză, mult lapte. Cănd mergeam cu oile, asta aveam de măncare in traistă. Brănză cu păine. Brănză cu ceapă ori cu roşii, dacă era vară... Dar imi place friptura, laptele, iaurtul, plăcinta..."
Â
DESTINUL ŞI RACHIUL. "Dar nu măncarea m-a ţinut. Asta-i scrisul!"(destinul - n.r.), ne-a răspuns bătrănul privindu-ne in ochi. "Trebuia să mor cănd mi-a murit fata, acum zece ani, in locul ei. Avea 80 de ani. Eu aveam atunci deja peste sută", povesteşte bătrănul cu amărăciune. Şi se intristează şi mai tare. "Anul ăsta mi-a murit o nepoată. Implinea joi 15 ani. Nici nu apucase să-şi ia rezultatele de la capacitate. Accident de maşină... Scrisul, ăsta-i secretul..."
Spre deosebire de Tomoji Tanabe, care-a declarat că nu a pus niciodată gura pe alcool şi probabil acesta e secretul longevităţii sale, nea Tănase ne-a povestit zămbind că i-a plăcut să bea orice. "Dar mai ales rachiu. De-ăla din struguri. Dintre toţi eu beam cel mai mult. Poate rachiul ăla m-a ţinut atăta in viaţa!", a tresărit bărbatul găndind c-a găsit răspunsul la intrebare. "Tăriile imi plăceau. Votca... o singură dată m-am imbătat că am băut 700 ml de votcă in jumaâ de oră. M-au adus mort acasă. Plăngeau copiii şi nepoţii... abia a doua zi spre seară mi-am revenit. Cred că rachiul m-a ţinut pănă la urmă", repetă omul gănditor.
Â
APEL PENTRU PENSIE. Insă laitmotivul intălnirii noastre a fost pensia bătrănului. Se plănge că e prea mică şi speră ca cineva să-l audă şi să i-o mărească. "Ei, cu toată pensia asta mică, acum e bine, e mult mai bine! E linişte-n ţară şi e libertate. Şi ăsta-i mare lucru! Te duci cu oile să le paşti unde vrei, stabileşti preţul cum te-nţelegi cu omul... e foarte bine in libertate! Şi scrieţi acolo: să trăiască domnul Preşedinte Traian Băsescu şi domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu!", a inceput omul, serios, punctăndu-mi cu degetul, nu care cumva să mă opresc din scris. "Să trăiască şi parlamentarii! Că e bine. E linişte-n ţară!" Apoi, oprindu-se brusc, mă intreabă: "Dacă nu se dă la televizor, credeţi că domnul preşedinte o să citească ce-am spus eu aici? Sau domnul prim-ministru? Poate dacă află de mine imi măresc şi mie pensia... sau imi dau vreun ajutor dacă tot ziceţi că-s cel mai bătrăn..."
Â
Japonezi in top
Tomoji Tanabe a fost recunoscut drept cel mai bătrăn bărbat din lume de Guiness World Records, 18 iunie 2007, după ce aproape cinci luni echipa GWR a făcut investigaţii asupra zilei sale de naştere. Acesta este considerat cel mai tănăr dintre cei care au deţinut acest titlu din 1999 incoace.
Titlul de cel mai bătrăn om din lume este deţinut de o femeie, tot din Japonia, Yone Minagawa, născută la 4 ianuarie 1893.
Pe wikipedia, in lista cu cei mai bătrăni oameni de totdeauna este menţionată şi o romăncă, Anitica Butariu, fără să deţină insă vreodată acest titlu. Ea a trăit 115 ani, intre 17 iunie 1882 şi 21 noiembrie 1997.
