x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Munca in zadar - Litenii, tarani saraci

0
Autor: Anca Scarlat 06 Feb 2007 - 00:00
Munca in zadar - Litenii, tarani saraci


Am ajuns la Liteni in zi de praznic. Pe ulitele satului-oras, batranele aduceau cosuri mari, de nuiele, de la biserica-monument, ctitorita de boierul Liteanu. Mai jos, vechiul conac zacea in paragina. Centrul circular, cu circumferinta de 20 de metri, era colorat de copiii care ieseau de la scoala. La primarie era doar secretarul. Si secretara.

Edilii fusesera invitati la hramul bisericii boieresti. "Esti de-aici, din sat?", m-a intrebat o femeie la vreo 50 de ani chiar in fata primariei, in timp ce asteptam sa apara ceva autoritati locale de la praznic. Cu o curiozitate specifica omului de la tara, nedumerit de aparitia unui strain in mijlocul comunitatii lui.

PE ULITA ORASULUI. "Nu", zic eu. Ne-am zambit reciproc. Apoi i-am amintit ca Liteni este oras. "Da, suntem oras. Dar nu stiu cum s-a votat. Ca noi n-am fost de acord. Le convine lor, ca iau bani mai multi. Da’ noi n-avem apa, n-avem gaze, n-avem canale. Uita-te pe ulita sa vezi ca n-avem nimic de oras. Noi platim mai mult." Si asta cam asa era. N-a fost singura liteneanca suparata pe statutul de oras al satului sau. Am mai intalnit si altii. Si nici Liteni nu e singurul sat-oras din tara care se confrunta cu astfel de probleme. Nici aspectul, nici conditiile de viata, nici mentalitatea locuitorilor nu reusesc sa faca din Liteni un oras.

OPTIMISM DE EDIL. "Avem fabrica de lapte, cu cateva zeci de angajati, spitalul, Liceul Varnav Liteanu, care poarta numele fostului boier si are trei corpuri de cladire. Mai avem scoala de la Roscani. In Rotunda sunt doua corpuri de cladire-scoala care au statut separat. La Corni si la Silistea sunt scoli cu clasele I-VIII. Avem posta", ne-a explicat secretara primarului de la Liteni cu mandrie. Si viceprimarul, Tomita Onisii, ne-a spus ca de fapt orasul va beneficia in curand de apa curenta, canalizare si gaze. Si ca se fac eforturi sustinute in acest sens. Dar oamenii din sat nu sunt de aceeasi parere.

FOCURILE RASCOALEI LA SCOALA. Invatamantul este bine reprezentat aici. Profesorul de matematica se ocupa de cercul Millenium, iar alt profesor, de revista cercului. Cand am ajuns, elevii erau toti in focurile Cangurului. Animalul nu este nici pe departe australian, ci mioritic neaos: este olimpiada locala la limbi straine si stiinte exacte. Care pune pe jar in aceasta perioada a anului toti elevii din satele rasculate la 1907.

Litenii au peste 10.000 de locuitori. Sunt foarte multi copii. "La Bacalaureat, anul trecut au luat mai mult de jumatate dintre copii medii de 9 si 10", a tinut sa precizeze Dan-Ilie Matache, profesorul de educatie muzicala de la Grupul Scolar, care e si consilier local. Oamenii din Liteni nu se considera bucovineni. Dar au mult din mandria vecinilor lor din vest si din nord-vest. "Noi suntem regateni. In primul rand suntem moldoveni. Bucovinenii spun ca sunt superiori, pentru ca ei au fost sub imperiu austro-ungar si noi am fost sub rusi", spune profesorul de educatie muzicala de la Grupul Scolar Varnav Liteanu.

MANDRIE DE LITEAN. "Aici m-am nascut. Uneori imi pare rau ca am ramas, pentru ca ai alta deschidere intr-un oras mai mare. Dar sunt mandru de originea mea. Si de dezvoltarea orasului", ne-a marturisit Ilie Matache. Dar daca oamenii din sat se falesc, cel putin in fata strainilor, cu originea lor, nu acelasi lucru se poate spune si despre descendentii vechii familii boieresti, care a dat numele localitatii. Dimitrie Johannis Sturdza este mostenitorul conacului din oras. I-a fost retrocedat in 2004. Urmeaza sa-si ia inapoi si cateva hectare de padure. Este stabilit la Köln, iar mosia familiei, din cate se vede, nu prea il mai intereseaza. Vechea casa boiereasca zace abandonata, cu geamurile sparte si in plina degradare. Boierul n-a vandut-o, n-a inchiriat-o si nici n-a mai lasat-o in folosinta localnicilor. Functionase acolo o casa de copii pana la retrocedare. Viceprimarul, Tomita Onisii, spune ca incearca sa ajunga la o intelegere cu proprietarul. Dar deja au trecut ani buni si corespondenta lor n-a adus nici un rezultat.

MOSUL DE LA MUZEU. La patru kilometri mai sus de Liteni, la Rotunda, l-am gasit pe mos Costache Apavaloaie. Fiul unuia dintre rasculatii de la 1907. Tatal lui, Ilie Gheorghe Apavaloaie, a fost un adevarat erou local. Respectat si recunoscut de consateni, a fost folosit de comunisti pentru propaganda. Oamenii de la Liteni nu-si mai amintesc de rascoala. Daca n-ar fi mos Costache Apavaloaie la o aruncatura de bat, in satul invecinat, nu s-ar mai vorbi deloc despre 1907. Dar familia Apavaloaie este renumita. Pentru ca mosul lor, Gheorghe Ilie, a fost unul dintre capii rasculatilor inca din 1906, inainte de evenimentele de la Botosani. "Tata mergea pe ulita si s-a intalnit cu niste sateni. I-a luat cu el si pe unii din Liteni si s-au dus la boier, la conac, aici, sa-si ceara drepturile", ne-a povestit mos Costache de la Rotunda. "Cand au ajuns, boieru’ statea la cerdac. Era boieru’ Raducanu, altu’ decat ala de la Liteni. Ei au zis ce vor si boieru’ a ras de ei si le-a zis ca n-o sa le dea nimic. Sa se intoarca acasa, ca sunt niste sarantoci si n-au ce cauta la el in ograda. Atunci l-au apucat taranii pe boier si l-au dat jos din cerdac si i-au dat o bataie", ne-a mai povestit mosul. Stia toate astea de la tatal sau. Care pana in decembrie ’89 avusese si o sala rezervata in Complexul Muzeal Bucovina, unde se mai pastreaza si astazi, in depozit, hainele lui si cateva obiecte personale. Dar oamenii nu au fost niciodata foarte incantati de aceste onoruri comuniste. Primeau 400 de lei pe luna pentru faptele de vitejie ale lui mos Gheorghe, dar pamanturile cumparate de acesta fusesera colectivizate.

DRAGOSTE DE PAMANT. Acum le-au primit inapoi. Inca le mai muncesc. Doi dintre fiii lui mos Costache sunt stabiliti la Rotunda si se ocupa serios de agricultura, asa cum au invatat de la stramosi. Acelasi lucru il fac si alte familii din Liteni, Rotunda, Roscani, Fantanele si alte sate invecinate. Si la Roscani am intalnit aceeasi mandrie de taran moldav care isi iubeste pamantul si nu-l lasa necultivat. Chiar daca pierde bani din afacerea asta vesnic paguboasa. "Oamenii din Roscani sunt foarte mandri de satul lor si de origini", ne-a spus Alina Seneschi, profesor coordonator al scolii din Roscani. Din aceasta zona au plecat putini sa munceasca in strainatate. Si cei care au lucrat prin Italia, Spania sau Grecia s-au intors tot la agricultura sau la padure. Multi fac naveta la Suceava. Sunt angajati, pentru ca agricultura nu le aduce bani.

NEMULTUMIRE
"Da, suntem oras. Dar nu stiu cum s-a votat. Ca noi n-am fost de acord. Le convine lor, ca iau bani mai multi. Da’ noi n-avem apa, n-avem gaze, n-avem canale. Uita-te pe ulita sa vezi ca n-avem nimic de oras. Noi platim mai mult"
femeie de la Liteni
POVESTIRI
"Tata mergea pe ulita si s-a intalnit cu niste sateni. I-a luat cu el si pe unii din Liteni si s-au dus la boier, la conac, aici, sa-si ceara drepturile. Cand au ajuns, boieru’ statea la cerdac. Era boieru’ Raducanu, altu’ decat ala de la Liteni"
mos Costache de la Rotunda

PAGUBA
"In familiile tinere, de obicei unul este angajat, iar celalalt ramane sa lucreze pamantul", ne-a explicat Alina Seneschi, profesor coordonator al scolii din Roscani. Unii si-au gasit de lucru in sat. Altii fac naveta la Suceava. Dar cei mai multi raman. Au pamant de pe vremea lui Stefan cel Mare si Cuza. O situatie financiara foarte buna nu au, dar banii ii investesc in pamant. Sunt doar cativa batrani care nu au copii si nu mai pot lucra pamantul, in rest, nimeni nu da in arenda si nu exista pamant nelucrat. Localitatea apare in documente de pe vremea lui Stefan cel Mare cu denumirea de Rusi. Asa reiese dintr-un document datat 31 iulie 1463. Rusii s-au asezat aici din motive economice: apa, lunci, paduri. Valea Siretului, cu pamant favorabil culturilor. Taranii isi lucreaza si astazi pamanturile.
Citeşte mai multe despre:   un secol de flamanzi,   ne-a,   oras,   liteni,   n-avem

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de