Pe trotuarele din fata Ambasadei Spaniei, oameni veniti din toata tara dorm pe cartoane. Se invelesc cu paturi aduse de acasa si au drept perne gentile de voiaj sau bucati mari de polistiren. Unii stau de o zi, altii de o saptamana. Asteapta o bana-la stampila pentru a se intoarce legal la locurile de munca din Spania.
Pe trotuarele din fata Ambasadei Spaniei, oameni veniti din toata tara dorm pe cartoane. Se invelesc la nevoie cu paturi aduse de acasa si au drept perne gentile de voiaj sau bucati mari de polistiren. Unii stau de o zi, altii de o saptamana incheiata. Asteapta o banala stampila pentru a se intoarce legal la locurile de munca din Spania.
Programul de relatii cu publicul al
ambasadei difera, in functie de actele de care oamenii au nevoie, de la o jumatate de ora la doua ore pe zi. Pentru o "compulsia" - document necesar pentru a incheia un contract de munca in Spania - , functionarii institutiei primesc maximum 50 de cereri pe zi, in intervalul orar 8:30-9:00. Pentru prelungirea vizei de munca, programul dureaza pana la ora 11:00. Cei care au nevoie doar de aceasta din urma sunt mai norocosi. Ei pot pleca acasa dupa depunerea actelor si pot primi un telefon atunci cand acestea sunt parafate. Ca sa-si permita insa acest "lux", trebuie sa scoata din buzunar 10 RON.
LISTA. La sistemul cu bonuri de ordine s-a renuntat de mult, spun oamenii care stau in fata Ambasadei Spaniei. Unii nu inteleg de ce, altii stiu ca acesta producea un adevarat vacarm. Angajatii institutiei erau suspectati constant de "aranjamente", asa ca acum ordinea de intrare este stabilita de cei de afara. "Lista" e un teanc de hartii impaturite cu grija, pe care sunt trecute, in ordinea sosirii, numele tuturor celor care solicita acte sau stampile. Caligrafiate cu grija sau mazgalite ca vai de lume, foile sunt pastrate cu sfintenie de cel care le-a "mostenit". Cand acesta reuseste sa-si rezolve problemele si pleaca in sfarsit acasa, lasa lista celei mai de incredere persoane pe care a cunoscut-o in "sejurul" de cateva zile petrecut pe trotuar. Aproape 100 de persoane se adauga zilnic la numarul celor care asteapta. "Programarile" se intind deja pe cate doua saptamani.
STRICTETE. Toti cei de acolo sunt uniti de aceleasi necazuri; cand vine vorba despre reguli, acestea se respecta cu strictete. Cei carora le-a trecut randul, pentru ca nu au fost acolo atunci cand numarul lor s-a strigat, iau asteptarea de la capat si sunt trecuti in coada listei, indiferent care ar fi fost motivul absentei lor. "Legile" nescrise ale cozii la vize pot fi date insa peste cap intr-o clipa de functionarii ambasadei. Pentru ca si acestia au regulile lor. "Cand depui actele, trebuie sa platesti o taxa de 21,8 lei. Daca nu ai suma fixa, te dau afara si pierzi locul pe lista. La fel daca nu ai absolut toate actele in regula", spune Mariana V., care isi asteapta randul pe salteaua improvizata dintr-o bucata de carton.
Indiferent pentru ce acte intri la ambasada, ai nevoie la dosar de o copie a pasaportului. Aceasta nu o poti face insa oriunde, ci doar la biroul de copiat acte de langa cladirea institutiei. Aici, fotocopierea documentului de calatorie costa 10 RON. De 10-15 ori mai mult decat la orice alt birou din Bucuresti.
Pentru ca unii isi pierd locurile pe lista in acest mod, exista zile in care in ambasada pot intra mai mult de 50 de persoane. "Coada" se misca astfel mai repede, iar unii dintre cei care socotisera ca le va veni randul abia peste o saptamana pot fi strigati si la doua-trei zile de la inscrierea in tabel. Multi nu sunt insa acolo. Prefera sa mearga acasa si sa revina la data stabilita, insa au surpriza sa afle ca numarul de ordine le-a trecut de mult.
VECINI. Pe gardul langa care cei mai multi dintre cei care asteapta si-au facut culcus sunt lipite din loc in loc hartii pe care scrie cu litere de-o schioapa: "Atentie! Va rugam sa pastrati linistea in timpul noptii. In aceasta zona locuiesc oameni care nu sunt obligati sa va suporte. Pastrati curatenia! Va rugam, fiti civilizati!".
Dupa ce programul de lucru al ambasadei se incheie, stau insirati de-a lungul trotuarului, pe bucati mari de carton sau polistiren. Se descalta cand intra "in
casa", adica pe bucata alba care le delimiteaza spatiul de odihna. Pantofii sau papucii sunt aliniati la un capat al "patului", bagajele la celalalt. Bucati mari de bordura, inca nemontate, le tin loc de noptiera sau masa. Beau suc sau bere rece de la terasa din colt si fumeaza tigari fara timbru. Vorbesc jumatate in spaniola, jumatate in romana. Se tem de "smecherii" care incearca sa "se bage in fata", in schimb nu-i sperie ploaia, canicula si tantarii. Spun razand ca dorm ca imparatii - cu paza asigurata de jandarmi - , aratand spre cei cativa militari angajati sa asigure perimetrul ambasadei.
Se spala cu furtunul lucratorilor de la drumuri, care au o lucrare in zona, si au in apropiere toalete ecologice. Nu urasc Romania, ci doar pe romanii care incearca "sa-i faca de bani".
"BINEVOITORI". S-au gasit destui care au incercat sa faca bani pe seama nenorocirii acestor oameni. Unii, care spuneau ca au "relatii" la ambasada, le-au cerut 300 de euro sa le rezolve problemele pe loc. "Pentru banii astia muncesc o jumatate de luna in Spania, si el ii vrea asa, dintr-un foc", zice cu naduf un barbat intre doua varste.
Altii, care stiu ca le vine randul curand, cer cate 200 de lei noi de la fiecare dintre cei aflati la coada listei, ca sa intre cu mai multe pasapoarte deodata. "Au intrat si cu cate zece. Asta inseamna 2.000 de lei intr-o zi. Iar zece dintre cei care ar fi trebuit sa intre in acea zi au fost dati inapoi, intarziati, din cauza lor. Ce sa-i faci... Unii sunt mai smecheri", povesteste femeia care intocmeste lista. Tot ea spune ca aceasta practica s-a dovedit a fi extrem de periculoasa. "Au fost si care au ramas fara pasapoarte dupa ce le-au dat asa, oricui."
Au fost si persoane care le-au oferit cazare. Pentru 60 RON pe noapte erau dispuse sa ii scape de cosmarul dormitului pe trotuar. Spatiile in care urmau sa-i adaposteasca depaseau insa orice limita a imaginarului. "Pentru banii astia voiau sa ne bage in subsoluri umede, pline de mucegai, gandaci si sobolani. Nu, multumesc! E mai bine afara!", spune razand amar un galatean.
SOLUTII. Reprezentantii Ambasadei Spaniei stiu ca oamenii isi petrec noptile in fata institutiei, dar nimeni nu a iesit pana acum sa le vorbeasca sau sa incerce sa gaseasca o iesire din aceasta stare de lucruri. Nici autoritatile romane nu au avut pana acum vreo reactie. Ajutor, insa tot contra cost, nu primesc oamenii decat de la biroul de copiat acte al Ambasadei. Aici, un functionar ii ajuta sa faca rost de toate documentele, sa le aranjeze in ordine in dosar (e si asta o conditie a acceptarii dosarului) si sa-si faca "rezervare" la coada. Dupa depunerea dosarului, acelasi functionar ii poate anunta telefonic pe doritori atunci cand "le iese viza".
PROGRAMUL UNEI ZILE DE COSMAR
|
| LOTERIE. Se striga 50. Intra primii 10. Numai norocosii ies fericiti |
Vacarmul incepe in jurul orei 7:30 dimineata. In unele zile sunt chiar si 1.000 de oameni la coada. La 8:00 fix incepe "strigarea". Cel care are lista striga numele a 50 de persoane, in ordinea inregistrarii, incepand cu numarul la care s-a ajuns in ziua precedenta. "Norocosii" sunt aliniati in fata, iar primii zece intra de cum jandarmul face semn ca se poate. Ies in cateva minute. Unii sunt usurati, altii speriati. Acestia din urma fac parte din categoria celor care nu au avut dosarul complet si vor retrai cosmarul asteptarii.
Dupa pranz, in zona nu mai raman decat cei care si-au instalat "domiciliul" in fata ambasadei. Mananca si dorm in strada, incercand sa se ascunda de soarele arzator la umbra pomilor de pe marginea soselei. Maine o iau de la capat.
|
|
VA URMA
Maine veti afla peripetiile celor care alearga de la un ghiseu la altul pentru a-si inmatricula masina.
|