Un pedagog rebel si o poveste de cursa lunga

Thomas Pfeiffer este un pedagog mai putin obisnuit. Ii plac la nebunie oamenii si vrea sa ii ajute pe tinerii romani carora viata nu le-a oferit mare lucru. Acei adolescenti crescuti fara parinti, pe unde au putut. Uitati de toti, nevoiti sa se descurce mereu singuri. Pentru a-i intelege, Thomas a facut o cursa a singuratatii.

OPTIMISM. Thomas a terminat "cursa singuratatii" cu bine, cu credinta ca aceasta experienta il va ajuta in munca lui

BUN VENIT! Ajuns in Bucuresti, Thomas a fost intampinat de membrii Asociatiei Ateliere Protejate cu urale si flori

Cand mi-a povestit cineva despre aventura lui Thomas Pfeiffer, m-am intrebat, firesc, ce il poate determina pe un tanar din Germania sa-si ia un cort, un sac de dormit si sa se urce pe bicicleta cu gandul de-a ajunge in Bucuresti, Romania?! A vrut sa savureze un "moment de celebritate"? In ziua in care a ajuns la capatul calatoriei, intr-o frumoasa dupa-amiaza de octombrie, mi-am dat seama ca Thomas s-ar fi amuzat copios daca ii spuneam ce gandeam eu despre bike-tour-ul lui… Fiindca presupunerea mea era departe, tare departe de visul acestui tanar! "Scopul calatoriei mele a fost de a intelege cum traiesc si cum se simt adolescentii proveniti din centre de plasament si tinerii cu handicap din Romania. Am vrut sa aflu cum e sa fii singur zile de-a randul, sa nu-i pese nimanui de soarta ta! In acest mod ii pot intelege mai bine pe cei aflati in aceasta situatie si ii voi ajuta mai mult", spune Thomas.

ASISTENT SOCIAL, SA TRAITI! Ca sa pornesti de unul singur din Germania cu destinatia Romania, pe o bicicleta - un mijloc de transport mai putin folosit pentru asemenea distante - , sa stii ca ai de dat la pedale peste 2.000 de kilometri, trebuie sa ai totusi un strop de nebunie. Thomas Pfeiffer a avut aceasta frumoasa nebunie si, dupa ce l-am cunoscut, m-am convins ca nici o alta meserie nu i se potrivea mai bine. Iubeste prea mult oamenii si ii place sa stie ca unii tineri au reusit sa faca ceva in viata si datorita lui. Dupa ce a terminat liceul, in loc sa mearga in armata, a ales sa lucreze un an ca asistent social intr-o scoala speciala pentru copii cu dificultati in a invata. "Mi-am dat seama ca imi place tot mai mult aceasta munca si mi-am spus atunci: «Asta-i meseria pe care vreau sa o fac in viata mea». M-am inscris apoi la Facultatea de Pedagogie din Regensburg si anul acesta am obtinut licenta", povesteste Thomas. Intre timp a lucrat la proiectul "Pedagogia experientelor", prin care tinerii cu handicap invatau sa se cunoasca mai bine, sa-si depaseasca slabiciunile. "Desigur, si in Germania sunt tineri cu dizabilitati si probleme sociale, insa situatia de acolo nu se poate compara cu cea din Romania. In primul rand, acolo functioneaza de multa vreme programe foarte bune, eficiente, ce sunt destinate acestor persoane. In Romania, totul este la inceput, sunt putine asociatii care sa aiba astfel de programe bine puse la punct, iar ca sa obtii rezultate, trebuie sa fii extrem de perseverent", spune Thomas.

GREU DE UNUL SINGUR. In urma cu doi ani, la Bucuresti s-a infiintat Asociatia Ateliere Protejate, care incearca sa-i ajute pe tinerii cu probleme sociale si pe cei cu handicap fizic sau psihic. Adolescentii invata aici o meserie si sunt incurajati sa se intretina din munca lor. La ei a ajuns Thomas. Pentru ei, pentru a-i cunoaste, a-i ajuta, a trait aceasta experienta. "Dorinta mea este sa-i ajut pe tinerii de la Ateliere Protejate sa-si gaseasca propria cale in viata. Nu prin a le da mancare, niste bani si cateva haine. Nu pot fi ajutati in acest mod. Ei trebuie incurajati si invatati cum pot sa-si traiasca viata", spune Thomas. Marturiseste ca a fost un examen extraordinar, care ii va folosi in munca lui. "Am vrut sa vad cum ma pot descurca singur, fara sa cunosc pe cineva in jurul meu, sa pot avea un sprijin atunci cand mi-a fost greu", imi povesteste. "Si cand ti-a fost cel mai greu?", il intreb. "Atunci cand habar n-aveam unde o sa dorm noaptea, daca voi gasi un loc unde sa pot sa-mi asez cortul. Si mi-a fost teama, nu-ti ascund asta, sa nu am parte de vreo furtuna", spune Thomas. Recunoaste apoi ca, in primele zile, se simtea foarte obosit si se intreba daca va rezista. Pentru a trece de acel moment, si-a impus un program spartan. Se culca noaptea la 12, se trezea dimineata la 8, strangea cortul, manca, apoi pornea la drum. Vreme de 34 de zile nu s-a schimbat nimic. Doar peisajul. Mergea de obicei 75 de kilometri pe zi, dar au fost si zile in care a facut 150 km. "Este cu totul altfel cand mergi cu bicicleta. Sigur, cel mai simplu este sa te urci intr-un avion sau sa iei masina. Cand mergi 2.450 de kilometri pedaland, cand strabati cinci tari - Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Romania - , simti ca traiesti, ai timp sa privesti, sa te bucuri de ceea ce vezi in jurul tau, cum mereu se schimba ceva". A fost o provocare, o experienta, o aventura. A fost totusi greu. A invatat ca este tare greu sa fii singur. "Oriunde in lume exista insa oameni care sunt dispusi sa te ajute, sa-ti vorbeasca, chiar daca nu te cunosc, nu-ti cunosc limba. La fel este si cu acei tineri care nu au o familie sau nu sunt bagati in seama pentru ca au un handicap. Cineva insa, intr-o zi, poate aparea in calea lor si, daca ei sunt pregatiti, vor sti sa faca atunci o alegere buna, iar viata lor cu siguranta se poate schimba in bine." Thomas va ramane in Bucuresti pana in decembrie. "O sa fiu zi de zi la Asociatie, langa cei care au nevoie de mine. Voi face cursuri de germana pentru tinerii care doresc sa se initieze in aceasta limba. Voi organiza cateva calatorii, la munte. Sper sa-i ajut sa-si depaseasca inhibitiile, sa-si afle posibilitatile. Daca vor reusi, sunt sigur ca viata lor va fi alta. Mai buna."

PLACEREA AVENTURII. Thomas are 28 de ani. Cand stai de vorba cu el - si ii place tare mult sa povesteasca - descoperi tot felul de lucruri surprinzatoare despre viata lui. Asa aflu ca a fost profesor de limba engleza in India si Thailanda, ca face alpinism, ca umbla prin tot felul de tari ca sa cunoasca oameni, sa invete, sa stie cat mai multe, sa vada locurile despre care a citit sau a auzit ca exista. Face toate astea ca sa-si traiasca viata asa cum ii place.

"Cand m-am hotarat sa vin in Romania cu bicicleta, prietenii mi-au spus: «Este o adevarata aventura si mai mult ca sigur ca vor fi si momente grele pentru tine. Cand te vei simti singur, aminteste-ti ca noi ne gandim la tine!» Cand ai prieteni, totul este mai usor. Nu conteaza ca esti la mii de kilometri distanta de ei. Si mai ales cand ai niste parinti grozavi, care te sustin, chiar daca ceea ce faci li se pare o nebunie", spune Thomas.

PE FIRUL DUNARII

"La patru ani, parintii lui Thomas i-au daruit prima bicicleta. Spune ca obisnuia sa se plimbe deseori cu bicicleta pe malul Dunarii, prin orasul in care a crescut, Regensburg. «A fost o mai veche dorinta de-a mea, sa merg de-a lungul Dunarii», marturiseste Thomas. Inainte de a porni in aceasta calatorie a lucrat cateva luni la o firma de distributie, facand zi de zi zeci de kilometri pe bicicleta. «Chiar daca fac mult sport, m-am antrenat putin pentru aceasta calatorie, ca sa fiu sigur ca ajung totusi la destinatie. A fost placut, insa nu cred ca voi mai porni singur la un drum atat de lung. Cel putin, nu in viitorul apropiat»"

IMPLINIREA

"Munca pe care o fac imi ofera multa multumire. In timp ce eu ii invat pe altii lucruri noi, ii ajut sa se descopere pe ei insisi, ma simt implinit. De aceea cred ca multumirea este mult mai importanta decat bogatia" - Thomas Pfeiffer, pedagog

O SANSA

Asociatia Ateliere Protejate face parte din reteaua umanitara Helpstep din Germania. Atelierele sunt deschise tinerilor proveniti din centrele de plasament si celor care au un handicap mai mult sau mai putin sever. Ei invata aici sa confectioneze lumanari, pornind de la modele simple pana la realizarea unor lumanari decorative din ceara colorata si parfumata. In plus, tinerii sunt si platiti pentru munca lor.