Ziua (im)perfectă a unui consumator de fast-food

Dis-de-dimineaţă porneşti către locul de muncă, după ce ai băut o cană mare de cafea. Grăbit, străbaţi traseul ştiut şi cu ochii închişi, către mijlocul de transport. Pe drum încep să-ţi dea semnale maţele, care au fost amăgite de leoarca făcută în grabă şi băută pe fugă. Doamne, de unde poţi lua repede ceva de mâncare?

De cum cobori din tramvai, vâri în gură ţigara, pe care acum o fumezi până-ţi miroase chiştocul a hârtie arsă ­ s-a scumpit rău tutunul, aşa că tragi până la capăt ­ cu gândul să-ţi amorţeşti stomacul. Cum treci strada, în colţ este un fast-food care serveşte la "gaură", adică prin fereastră. Ceri o porţie de cartofi prăjiţi, două chiftele şi câteva feliuţe de murături, la pachet, şi dai zece lei. Ce mare pagubă? Aştepţi puţin, după cum îţi zice vânzătoarea bosumflată şi cu cearcăne mari.

După cinci minute, o mână unsuroasă ­ aceeaşi care a luat şi banii ­ dibuie după mâna ta şi te pricopseşti cu o pungă din plastic în care se află ce ai comandat. Mâncarea are un iz neidentificat, dar e suficient de călduţă cât să-ţi salte stomacul. După ce ai înfulecat o chiftea şi câţiva cartofi, simţurile ţi se limpezesc şi percepi mai întâi gustul chiftelei, apoi observi şi aspectul. Cum? Chifteaua-i obosită, călâie şi cu un aspect de coajă de bubă veche? Cartofii uscaţi-mumie de încălziri repetate sunt zgârcioşi? Oh! Şi feliuţele de murături, până şi ele sunt ofilite şi oxidate! Le-ai văzut în vasul acela de inox, dar prin vitrina aburită nu poţi să-ţi faci decât o idee a aceea ce reprezintă produsul expus. Ei, gata! Există o vorbă din bătrâni "bani ai dat, săpun ai cumpărat, săpun mănânci!". Ce dracu'? N-o să mori! Stomacul s-a mai potolit. Lasă că, diseară, când pleci spre casă, te duci la un restaurant ca lumea şi o să fii mai atent.


IGIENA, BAT-O VINA!
Treci ziua cu ghimpi în stomac pe care-i domoleşti, din când în când, cu un pahar de leoarcă de la automatul din hol şi mai cheltui 5 lei. Pe la şapte seara, când pleci spre casă, te taie un junghi vesel şi scurt, în dreptul ficatului. Abia aştepţi să ieşi la aer curat şi... să-ţi aprinzi o ţigară. Îţi faci socoteala că n-ai fumat decât şase, toată ziua. Hm! Cocleala din gură îţi aminteşte c-ar trebui să mănânci ceva.

Ţi-ai promis o cină mai bună şi încerci un restaurant unde să stai pe un scaun, la o masă curată. Găseşti unul unde poţi mânca o ciorbă, la care tânjeşti de când gazda ţi-a povestit ce-a gătit, când a venit să ia chiria. Vine un băiat îmbrăcat ca un chelner dintr-un local cu pretenţii. Cu mânuşi albe, are un aer cât se poate de aseptic. Ceri o ciorbă de văcuţă. Îţi spune că vei fi servit în 10 minute. Între timp, dotat cu un mop, băiatul spală pe jos, purtând cu aceeaşi eleganţă mânuşile de protecţie. Stă bine cu protecţia muncii! Dar ţie îţi vine ceva pe la stomac. Gata, a plecat. Nici nu ţi-ai venit bine în fire şi băiatul cel perfect echipat apare purtând platoul pe care se află farfuria cu ciorbă, tacâmurile şi coşuleţul cu feliile de pâine. Poartă aceleaşi minunate mânuşi aseptice! Abia acum îţi sare muştarul! Pe cine aia a mă-sii protejau mănuşile aseptice? Zici ce ai de zis şi ieşi rapid.

Îţi spui că mai sunt şi alte localuri. Iei un tramvai şi după câteva staţii zăreşti un fast-food unde muşteriii mănâncă "la varice", în picioare, în jurul unor "butoiaşe" de tablă. Te izbeşte mirosul de ulei rânced şi sos ars. O fată apatică şterge masa cu o cârpă jegoasă. Îţi spui că trebuie să pleci. Nu înţelegi ce-i cu stomacul tău, pentru că reacţionase şi el, cu un spasm uşor, la mirosul emanat dinspre bucătărie!

Începi să te enervezi şi-ţi vine ideea să treci prin... Centru'. Intri la un fast-food cu pretenţii. Oau! Aglomeraţie mare! Fete harnice, cu mânuşi din cauciuc, dau zor şi strâng ghemotoacele de serveţele aruncate de clienţii "civilizaţi", feliuţe de roşii şi zdrenţe de frunze de salată, căzute de la burgerii muşcaţi pătimaş. Peste capetele câtorva puşti zăreşti băiatul care se străduie să pună cât mai repede cartofi prăjiţi în punguţe sau pungi, după comandă. Manevrează cartofii rapid şi cu dexteritate, ca să nu se frigă prea tare. Mâinile goale, cu degetele ca greblele, pun măsuri aproape exacte, scutind de efort cântarul. În schimb, bucăţelele de carne sunt vârâte între chifle de mai multe domnişoare dotate cu cleşti şi mânuşi. La casă, o clientă varsă paharul cu cafea. Lichidul, ticălos, s-a prelins până pe sub geanta doamnei care, iritată, o ridică violent şi o scutură pe toţi, înjurând. Una dintre fetele cu mânuşi se repede să rezolve problema şi suportă priviri şi vorbe obraznice, cu referire la poziţia de şters cafeaua de pe jos, din partea unui client. Se întoarce apoi, fără să-şi schimbe mănuşile, la treaba ei. Te umpli de greaţă şi de nervi la gândul că trebuie să aştepţi şi cine ştie la ce mai asişti. 




UNDE E HOT-DOG-UL DE ALTĂDATĂ?
Scârbit, faci drumul către casă. Pe traseu, treci pe la o şaormărie de unde îţi cumperi, cu 10 lei, un şomoig din lipie care înfăşoară fideluţe de carne, retezate din trunchiul uriaş agăţat deasupra unui foc permanent. Acum eşti atât de lihnit şi de mâhnit şi nu-ţi mai pasă că acea carne stă atârnată "de la Potop", că sosurile pot fi subţiate şi completate cu diverse, pentru a le înmulţi şi a le face mai condimentate, apoi băgate în recipientele din plastic, aceleaşi de luni de zile (oare le spală vreodată cineva?). Cartofii? Nici nu-i mai vezi şi nu le mai simţi gustul în clisa de sos, iar varza tocată fin, chiar dacă e ofilită, dă bine cu amestecul subţirel de maioneză. La drept vorbind, lipia pe care ai primit-o acum e mai proaspătă decât cea de săptămâna trecută, când era tare-scoarţă şi nu se dădea muşcată nici cu ameninţări. Muşti cu poftă din şomoiogul călduţ şi bombăni pentru c-ai pierdut vreo două râme mici de carne, în timp ce intrai în scara blocului. Până la lift, te învăluie un miros de cremvurşti fierţi, dinspre garsoniera vecinului, şi te cuprinde un dor de un Hot-Dog cu mult muştar, în pâiniţă caldă. Acum nu prea mai găseşti aşa ceva! Îţi aduci aminte o glumă: cică nu mai găseşti Hot-Dog (câine fierbinte), pentru că l-au ridicat ăia de la ecarisaj!

Ajungi în apartament şi-ţi arunci pantofii în hol, plin de lehamite, şi pui restul de şaorma pe farfuria uitată pe masă de seara trecută. Lipia rămasă începe să se desfacă uşor, în timp ce tu intri în baie. Când revii, înfăşuri rapid lipia, fără să te uiţi la ea, şi mănânci până la ultima bucăţică. Razi ultima bere din frigiderul gol ca pe vremea "împuşcatului". Doamne! Mai sunt opt zile până îţi trimite mama pachet şi 11 până la salariu! "Dar, o să rezist!", îţi spui, înainte de a deschide televizorul. Pe ecran, se lăfăie o reclamă. Mamă, ce ciorbiţă apetisantă! Te consolezi: şi aceea e cu gust "din pungă"...


Ce alimente rămân netaxate?
Noua lege privind taxa pe alimentele nesănătoase se va aplica aproape tuturor produselor. Ce va mai scăpa de noul bir? Fructele, legumele, iaurturile degresate, unele sortimente de pâine (care nu conţin grăsimi vegetale şi E-uri), unele sortimente de brânzeturi şi magiunul natural de prune Topoloveni. Restul vor avea un preţ mai mare.

Pe piaţa românească există foarte puţine produse alimentare care nu conţin ingredientele incriminate de proiectul de lege al Ministerului Sănătăţii: zahăr, grăsimi şi aditivi alimentari. Chiar şi o parte dintre produsele bio au în compoziţie astfel de materii prime, astfel încât şi acestea vor fi taxate de noua normă. Oricum, indiferent de modul în care va fi aplicată legea, vor rămâne câteva produse care vor putea fi cumpărate la acelaşi preţ.

Mai mult, faptul că veţi scoate din buzunar aceeaşi sumă pentru achiziţionarea lor va fi şi o garanţie că nu vă afectează sănătatea. Iaurturile degresate, pâinea fabricată după reţeta bunicii (fără premixuri şi margarină), unele brânzeturi şi paste făinoase sunt considerate de nutriţionişti sănătoase. În aceaşi categorie intră şi singurul produs românesc cu origine protejată care este fabricat doar din prune şi care şi-a obţinut dovada de la Laboratorul Naţional de Încercări Larex că nu are în compoziţie zahăr sau E-uri. În plus, magiunul are şi proprietăţi curative dovedite.

Dezbaterea publică cu privire la proiectul de lege privind taxarea produselor alimentare nesănătoase se va finaliza la 5 februarie. Până atunci, membrii Comisiei de Nutriţie trebuie să rezolve multe neclarităţi, mai ales să definească exact termenul "fast-food". Dacă acest lucru nu se va întâmpla, ne vom păstra mai tineri şi vom avea o imunitate de invidiat, pentru că vom mânca numai magiun de Topoloveni pe pâine. Meniul este perfect, dar medicii nutriţionişti recomandă o dietă variată.
     • Cristina Călin