"Aviatorul" roman

"Filmele existau inainte ca Edison si Lumi"re sa-si inventeze aparatele si continua sa existe si dupa ce se aprinde lumina in sala", zice Cristian Tudor Popescu in La Iunion, din volumul Libertatea Urii, Polirom 2004. Si daca as vrea sa ma joc cu sufletul dumnealui de cinefil rafinat, i-as oferi cateva exemple de filme in care jurnalistii aveau de patimit de pe urma adevarului. "Imi amintesc insa ca CTP-ul stie secventa din American Beauty cu punga aceea goala care danseaza pe caldaram si banuiesc ca va gasi resurse de echilibrare a evenimentelor prin care trece echipa sa". Eu ma folosesc de scrierile sale ca sa va arat ca nu stim sa vedem "filmele" de langa noi.

Cred ca stiti povestea din Aviatorul: un barbat celebru e considerat nebun pentru ca e incapabil de comunicare. E iubit de femei en vogue si incearca sa-si ascunda "defectul" comunicational provocand evenimentele. E o tema de viata plasata intre cele doua razboaie, dar a fost traita de o parte si de alta a oceanului de mai multe ori, cu protagonisti diferiti. Aviatorul lui Martin Scorsese a avut anul acesta 11 nominalizari la Oscar. Insa "Aviatorul" pe care vreau sa vi-l reamintesc n-a depasit manualele scolare.

Personajul lui Scorsese e un tanar care si-a pierdut mama la 13 ani, iar tatal, pe cand avea putin peste 18 ani. "Aviatorul" meu s-a nascut la Bucuresti, dar a ramas orfan de ambii parinti si a crescut la o doica din mahalaua Mosilor. Asemanarile merg mai departe. Aviatorul american era ipohondru. Obsedat de bolile pe care ar fi putut sa le aiba, incerca sa traiasca intr-un mediu cat mai steril, iar ipohondria s-a transformat cu timpul nu doar intr-un spital celebru, ci si intr-o mare nebunie. Romanul nostru era si el ipohondru si isi teroriza cunoscutii cu bolile-i imaginare, iar bunul sau prieten, Mihail Sebastian, il ironiza adesea.

Astazi toata lumea e cu ochii pe filmul care priveste sub lupa tineretea lui Howard Hughes si pentru ca oamenii sunt atrasi de povestile de dragoste, ei vor sa vada cum incerca Hughes (cu toata bogatia lui) sa cucereasca frumusetile epocii, fie ca se numeau Katherine Hepburn sau Ava Gardner.

Si "aviatorul" meu a iubit si a fost iubit de cele mai frumoase actrite romance dintre cele doua razboaie mondiale. Leni Caler scrie in cartea sa (Artistul si oglinda, Ed. Universal Dalsi, 2004) ca domnul cu "doi ochi de un albastru neverosimil, ca de margea, nu prea mari, dar vii, inteligenti" i-a fost sfatuitor si indrumator in lecturi, oferindu-i si alte "sfaturi" lumesti. Aviatorul meu e descris o alta iubita, scriitoare, Cella Serghi, drept "egocentrist, dominator, micut, nu foarte monden sau sociabil". De fapt, el raspundea rastit sau refuza sa vorbeasca pentru ca avea probleme cu auzul. Nici aviatorul american nu era foarte sociabil, in ciuda multelor evenimente mondene pe care le provoca. Hughes a murit singur, retras mai bine de 20 de ani, fiind nevoie ca FBI-ul sa-l amprenteze pentru a-i recunoaste cadavrul.

Sa tragem concluziile. Eroul meu are o poveste care aminteste de iubiri celebre, implicari sociale (a facut razboiul) si bucati de istorie scrise cu mana lui. Nu-l stiti drept aviator, in sensul de a zbura cu avionul, dar - intr-un fel - este. Ovid S. Crohmalniceanu scrie in "Cinci prozatori in cinci feluri" ca "Fred Vasilescu, aviatorul din Patul lui Procust, e parte din Camil Petrescu". Din pacate, pana acum Camil Petrescu n-a ajuns erou de film.

Asa ca e frustrant sa vezi ca doi oameni au trait aceiasi epoca, au avut destine similare ramanand in istorie pentru creatiile lor (tehnice la Hughes, literare la Petrescu), dar nu beneficiaza in acelasi fel de admiratia popoarelor lor.

Nici un strain nu ne va ridica eroii la cer, transformandu-i in "aviatori", ca sa ne convinga sa-i iubim. Americanii au invatat sa faca din orice cetatean al lor cu rezultate spectaculoase un "american beauty", iar noi ar trebui sa intelegem ca, vorba lui Cristian Tudor Popescu, filmele continua sa existe si dupa ce se aprinde lumina in sala, ca sa putem sa ne descoperim adevaratii eroi.