Sunt frecvente situaţiile când “aruncăm cu piatra” prea uşor. La fel de uşor folosim cuvinte precum “extraordinar” sau “minunat” pentru că nu am avut ocazia să întîlnim superlativul.
Sunt frecvente situaţiile când “aruncăm cu piatra” prea uşor. La fel de uşor folosim cuvinte precum “extraordinar” sau “minunat” pentru că nu am avut ocazia să întîlnim superlativul.
La Opera Naţională Bucureşti, sîmbătă şi duminică seara a avut loc premiera spectacolului Lacul Lebedelor într-o nouă viziune artistică. În viziunea lui George Iancu. O viziune extraordinară şi cînd spui extraordinar nu poţi să afirmi acest lucru decît în cel mai obiectiv mod posibil.
“Mi-am realizat visul” au fost cuvintele maestrului George Iancu din cadrul conferinţei dinaintea spectacolului. Întreaga poveste pe partiturile integrale ale muzicii lui Ceaikovski a fost gîndită pe două planuri: unul real, încadrat în perioada ţaristă a anilor 1800, iar altul suprareral cu motive şi inspiraţii din Dali.
Clasă. A fost un show ca un vis, avînd la bază o consistentă elaborare artistică concepută de adevăraţi profesionişti. Scenografia Luisei Spinatelli, regia de lumini a lui Sergio Rossi, prim soliştii Gillian Murphy (în rolul Odette/Odile) şi Artem Shpilevskiy (Siegfried), minunaţii Alin Gheorgiu (Deirfgeis) şi Adela Crăciun(Regina Mamă) cu un fragment de dans halucinant de riguros şi frumos, Vlad Toader în rolul lui Beno, Laura Blică Toader, Bianca Fota, Valentin Stoica, Adina Tudor, Gabriela Popovici, Oana Bădănoiu, Cristina Dijmaru, Andra Ionete, Magdalena Rădulescu, bagheta dirijorului Tiberiu Soare sunt motivele pentru care publicul s-a ridicat în picioare şi a aplaudat un eveniment cu o amprentă adîncă în retina sufletului.