Biblioteca lui Radu

Radu Anton Roman a avut mai multe biblioteci si nu i-a ramas decat una, cea mai importanta. Aceea care a fost asimilata de fiinta sa, in timp, printr-un proces ireversibil, si care l-a transformat in gurmandul de astazi.

REDESCOPERIRE. "De cate ori recitesc «Crima si pedeapsa» sau «Idiotul» nu inteleg cum am putut sa le ignor la 16 ani, sa le descopar la 30 si sa le ador la 50"

BIBLIOTECA-SPATIU. Biblioteca lui Radu Anton Roman nu este una compacta, unde sunt adunate tomurile pe care le citesti in fiecare etapa a vietii, care te formeaza si la care te intorci permanent. Practic, sunt mai multe corpuri de biblioteca, in care se regasesc diverse carti, mai mult sau mai putin valoroase, insotite pe raft de obiecte care stau sub semnul kitsch-ului. Recunoaste ca si-ar fi dorit sa aiba o biblioteca asemenea celei a bunicilor, o incapere unde te relaxai, izolandu-te de cotidian, unde iti fumai tigara, iti beai cafeaua in atmosfera intelectuala a cartii. Radu Anton Roman se incadreaza in secolul in care traieste. Astazi, biblioteca are o cu totul alta definitie. Este biblioteca-sala de mese, este biblioteca-dormitor, este biblioteca-obligatie universitara. Fiinta culturala a fiecaruia dintre noi se manifesta in spatiul gurmandului, al studentului, al secretiilor personale.

CULTURA CU IMPRUMUT. Cum s-a nascut apetitul pentru lectura? "A venit o data cu alfabetizarea precoce, datorata mamei mele. Pe la vreo 5-6 ani." Daca la varsta aceea traia in atmosfera basmelor, la 8 ani deja era unul dintre "Cei trei muschetari" ai lui Alexandre Dumas, traia pasiunea marinarilor lui Radu Tudoran din "Toate panzele sus" si aventurile personajelor lui Jules Vernes. Actiunile, viata personajelor il faceau sa-si doreasca de-acolo, din Fagaras, de pe malul Oltului, sa fie un mare navigator. In timp, au venit lecturile de substanta. Micul explorator a vrut sa fie printul din "Razboi si pace" sau "Geniul pustiu" eminescian. "Fiecare varsta a avut modelul ei. Lecturile au creat incet, incet certitudini de valori care s-au cristalizat pe la 17-18 ani. Mi-am pastrat valorile, bucuriile si ipostazierea mea in lume de pe la 17 ani." Anii copilariei si ai adolescentei au fost marcati de competitia cu sine insusi. Citea orice, citea la gramada, pana nu a mai avut ce sa-i mai ceara bibliotecarei din Fagaras.

BIBLIOTECA-ESENTA. Brusc, si-a dat seama ca nu mai are resurse, pentru ca perioada 1945-1960 a fost una sterila, cand nu se mai tiparea nimic bun, nici macar clasicii. Romania era proletcultista! Dar, dupa aproape 20 de ani de maculatura, au inceput sa apara traduceri torentiale. "Si-atunci, ne-am aruncat, o generatie intreaga, in literatura anilor ’50-’60. Am citit cartile existentialistilor, romanele lui Marquez, Camus, am descoperit literatura rusa. Abia cand am citit Sestov l-am descoperit pe Dostoievski." Din acel moment, toti banii tanarului Radu Anton Roman s-au dus pe carti.

MOSTENIRE. A avut doua biblioteci si pe amandoua le-a pierdut. Una a mostenit-o de la parinti. A plecat de la Fagaras si nu a ajuns niciodata la Bucuresti. Nu a aflat nici pana astazi care a fost destinul ei. Cert este ca acolo zaceau carti interzise in sistemul comunist. Crede ca soferul care cara biblioteca ori a ratacit adresa, ori a avut un accident de masina. Dar daca au ajuns la Securitate? E o intrebare care ramane suspendata in incapere si se evapora in ritmul secundelor care se scurg. Cea de-a doua biblioteca a pierdut-o la inundatiile din Bucurestiul anului 1975. Reprezenta tot ce un om a putut sa stranga timp de aproape un deceniu. Numai capodopere, care meritau in schimbul banilor dati un meniu mai restrans. Imediat, vine consolarea. "Poate e mai bine asa." De ce? "E adevarat ca biblioteca poate fi un muzeu la care te intorci permanent, dar cartile nu trebuie transformate in obiecte decorative." Pana la urma, cate carti reciteste un om intr-o viata? Scrierile care transcend timpul, care se impun ca valori valabile. Si pe acelea le are. "Datoria unui om care deschide o carte este sa o comunice mai departe", vine concluzia.

CONVIETUIREA CULTURALA. Radu Anton Roman are astazi doua biblioteci: una sentimentala si una a valorilor. Cea sentimentala ii apartine sotiei sale, Ileana. E plina de tomurile si obiectele primite de la prieteni. Au incarcatura afectiva care le permite sa nu fie aruncate la gunoi, desi ar merita-o din plin. Cealalta biblioteca, "valoroasa", raspunde orizontului de asteptari ale stapanului ei. Acolo sunt scriitorii sud-americani - Marquez, Llosa etc. - , acolo sunt "siberiacii", scriitorii rusi care au revolutionat literatura din perioada sovietica - Soljenitin, Pasternak etc. - acolo e Homer, acolo e lumea valorilor durabile. Acolo sunt cartile la care se reintoarce permanent: "Un secol de singuratate", "Razboi si pace", "Odiseea" sau romanele lui Dostoievski. "De cate ori recitesc «Crima si pedeapsa» sau «Idiotul» nu inteleg cum am putut sa le ignor la 16 ani, sa le descopar la 30 si sa le ador la 50."

KITSCH UND KULTUR. Volumele lui Radu Anton Roman, si cele sentimentale, si cele valoroase, sunt insotite de diverse obiecte discutabile din punct de vedere artistic. Invariabil, cand privesti catre partea valoroasa a bibliotecii te intampina o halba de bere, iar cand indrepti privirea spre partea sentimentala te intampina diverse "jucarii" ale postmodernismului implicat in advertising. Spune ca nu ar trebui sa blamam kitsch-ul cu atata usurinta. "In momentul in care alegi obiectul respectiv, nu conteaza ca e caraghios, ca e de prost gust, ca nu are nici o valoare. Important e ca tie iti place." Bucuria de a te impodobi, adaosul la fiinta ta au o valoare mai mare decat autentificarea acelui obiect ca arta. Poate asa se explica si succesul unor autori contemporani care nu au legatura cu esenta, ci cu marketingul.

CARTI

"In mine este un adolescent care citeste si astazi romanele de capa si spada, in mine este o persoana care citeste eseuri si, pe masura puterilor, filozofie, un om de teatru care citeste teatru si critica teatrala, un revuist care-si baga nasul la in revistele culturale, un cititor de romane devotat si autor de carti. Iubesc prea multe ca sa fiu fidel uneia singure", declara Radu Anton Roman.