Cartea de sambata - Deja-vu necrutator

Bridget Jones: La limita ratiunii (Polirom 2006). De Helen Fielding. Bridget: tanjeste nedisimulat dupa adoratie, o slujba de invidiat, o silueta asemenea si o familie normala - in sensul in care propria mama nu bananaie prin tari exotice dupa iubiti cu muschi.

Bridget Jones: La limita ratiunii (Polirom 2006). De Helen Fielding. Bridget: tanjeste nedisimulat dupa adoratie, o slujba de invidiat, o silueta asemenea si o familie normala - in sensul in care propria mama nu bananaie prin tari exotice dupa iubiti cu muschi. Fireste, daca toate acestea i-ar cadea-n poala precum perele malaiete, intreaga comunitate de cititoare nefericite ar fi crunt saracite de acuta senzatie de deja-vu care te izbeste aprig dupa ceafa cand dai de nelinistile eroinei - cum ar fi cele 300 grame in plus care s-au asezat confortabil pe solduri din pricina excesului de ciocolata cauzat de vederea iubitului agitandu-se amuzat prin preajma fufei eterne care pune gheara pe orice barbat, zornaindu-i hahaituri cristaline la ureche, in vreme ce mintea iubitei oficiale urzeste cel putin 100 de scenarii in care fufa sucombeaza in accidente cumplite. Desigur, cateva zile la zdup n-ar fi de dorit ca "d...já-vu" pentru nimeni, dar daca de-acolo te recupereaza victorios iubitul bogat si amorezat, s-ar putea sa devina o necesitate pentru fiecare... Nu in ultimul rand, Bridget dezvaluie si cateva ponturi esentiale pentru o viata minunata: "Ce vor barbatii, cum simt si ce gandesc ei?", cum sa cauti iubirea pe care o doresti si cum sa gaseti iubirea pe care o doresti fara sa o cauti sau cum sa afli ca doresti iubirea pe care n-ai cautat-o... cum sa fii singura si, culmea!, fericita, sau cum sa te porti ca Buddha in cazul in care acesta ar fi avut o partenera...