Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Piaţa Universităţii din Capitală… Am fost la faţa locului ca să vedem ce cărţi mai cumpără bucureştenii. Ţintă auxiliară: se mai vând sau nu albumele omagiale?
Piaţa Universităţii din Capitală… Am fost la faţa locului ca să vedem ce cărţi mai cumpără bucureştenii. Ţintă auxiliară: se mai vând sau nu albumele omagiale?
În Piaţa Universităţii, cultura şi porumbeii sunt liberi, în stradă, în frig sau caniculă, alături de studenţi, alături de cei ce vor să cumpere o carte cu miros de praf cultivat. Am vorbit cu mai mulţi anticari, achizitori, oameni care de zeci de ani au învăţat să cunoască lumea prin prisma literelor.
Ce şi cât mai citesc românii? Scot bani din buzunar pentru setea lor de cunoaştere? Au fost unele dintre întrebările la care s-a răspuns solidar. “Bucureştiul are un public care citeşte de toate, nici nu cred că există vreo ţară sau vreun oraş pe lumea asta care să facă altfel. Se cumpără cărţi când se face reclamă unui anumit volum şi lumea e curioasă; vara oamenii preferă volumele cu conţinut facil, de dragoste, de aventură, aşa, ca pentru vacanţe, iar în perioada examenelor atât elevii, cât şi studenţii caută documentaţie specifică, pentru lucrări de licenţă sau teze de doctorat, examene… De asemenea, colecţionarii, specialiştii ne bat cel mai mult pragul. Când apare ceva nou în domeniul pe care îl caută, vin şi ne întreabă dacă avem volumul respectiv”, ne-a spus domnul Corneliu Gosav, unul dintre achizitorii de carte cu care am vorbit.
CÂT DESPRE CEAUŞESCU… Cel puţin aici, în centrul universitar al
Bucureştiului, românii nu regretă secera şi ciocanul. Nici nu vor să-şi
amintească. Cu toată inflaţia, corupţia şi defulările verbale asupra
prezentului. Domnul Dan Petre Popa, secretarul asociaţiei “Cartea Veche” ne-a
spus câteva cuvinte despre carte în general şi despre preţurile albumelor
omagiale ale lui Ceauşescu. “S-a scris la un moment dat că un album omagial cu
Ceauşescu s-ar vinde cu mii de euro. Noi am stat şi şase luni cu ele fără să
se vândă. Costau 500 de mii de lei vechi cel mare, iar cel mic cam 300 de mii.
Am fost nevoiţi să micşorăm până şi aceste preţuri, pentru că nimeni nu dădea
aceşti bani. E adevărat, în perioada anilor ’90-’93, adică imediat după
Revoluţie, pentru că subiectul era «cald», albumele costau în jur de 100, 200
de euro”, ne-a declarat cel care îi reprezintă pe buchiniştii de la
Universitate.
CULTURA NU E OBLIGATORIE. Numărul cititorilor a scăzut în ultimii cinci ani, este părerea unanimă a buchiniştilor. “Cultura se face pe bani şi nu este obligatorie”, zice mândru Ioan Cloşca, un anticar care practică această meserie de peste 30 de ani. Cultura se şi vinde pe bani. Destul de puţini. Ne-am dat seama de asta pentru că pe parcursul celor câteva ore petrecute înconjuraţi de “literatură”, mai mulţi oameni veneau să vândă cărţi decât să cumpere, iar concluzia… vorbeşte de la sine.
gabriela.boeriu@jurnalul.ro
