Clisee sparte

Intr-un roman supercitit acum cativa ani, Paulo Coelho ne invita sa fim atenti la semne. "Semne"-le FITS de anul asta indica deschidere la tot ce e nou in materie de arte, la noi si aiurea.

PROVOCARE. Israelienii sau spectacolul-oximoron, cu amintiri uitate

De la folcloristul venit din alte vremuri, Grigore Lese, la tiganii pe care i-a facut celebri muzica zisa cu patima sutelor de ani de prigoana, de la prospetimea pieselor de la Green Hours "transplantate" in cluburile sibiene la "oamenii-burlan" ai trupei Theatre Rue Pietonne si de la "Hamlet" jucat de doi actori elvetieni in cheie comica la israelienii care au zguduit asistenta, jucand pe viata si pe moarte intr-o hala dezafectata dintr-o uzina, totul a insemnat o gura uriasa de aer proaspat si o invitatie la reconsiderarea unor clisee.

TRANSFIGURARE. Daca am enumera "Don Quixotte", romanul lui Cervantes, transformat intr-un superb one man show de Jacques Bourgaux, "Woyzeck"-ul lui Buchner si "Hamlet"-ul lui Shakespeare, piese transfigurate de sensibilitatea asiatica, dansul modern al olandezilor si australienilor, si tot n-am puncta suficient bombardamentul de semnificatii inainte de stagiunea care tocmai se va incheia. Nu va fi nici o letargie pe timpul verii, caci Festivalul International de Teatru de la Sibiu ne-a incarcat bateriile pentru multa vreme. Daca "Brand"-ul lui Ibsen a fost gazduit la Bucuresti de Biserica Lutherana, aici se joaca in Biserica Azilului, un lacas religios in ruina. "Tramvaiul numit Popescu" a avut parte de o stranie celebrare pe 1 Iunie: data la care s-a nascut regretatul autor, Cristian Popescu.

INFRIGURARE. Poate cea mai spectaculoasa reprezentatie a "Semne"-lor din acest an a fost aceea a israelienilor "Shlomi Center for Work and Creation": "Our Lifework Forgotten Memories". Hala uzinei mecanice Simerom, unde odinioara se produceau la cald piese reci, a produs acum o piesa incendiara care a dat fiori reci. Totul e o aventura. Participanti: actorii si spectatorii, care-s condusi prin intuneric catre un "ceva" intunecos. O incapere? Propriul trecut? O minte care-si neaga functia, refuzand sa-si aminteasca? Care-s actorii si care spectatorii? E un spectacol sau o alta realitate? Si daca-i spectacol, e poem, instalatie? Are granite? Spectatorii trec de multe ori dincolo. Dincolo de ce?