Cu mască, fără mască: Lipitoarea

Demult se credea că drenarea sîngelui cu lipitori are efect în orice boală. Or fi fost ele folosite de Hipocrate, Pirogov şi Botkin, dar ei nu cunoşteau lipitoarea despre care îndrănesc să vorbesc în acest colţ de ziar.

Demult se credea că drenarea sîngelui cu lipitori are efect în orice boală. Or fi fost ele folosite de Hipocrate, Pirogov şi Botkin, dar ei nu cunoşteau lipitoarea despre care îndrănesc să vorbesc în acest colţ de ziar.


Lipitoarea pe care o cunosc eu este unică. Lipitoarea pe care vreau să o prezint este inconfundabilă şi atotştiutoare. E drept că pînă să înţeleg că este lipitoare a trecut mult timp. Nu am ştiut de la început dacă am sau nu de a face cu această specie. Existau semne, e adevărat, prin care o puteam recunoaşte, dar deja era prea tîrziu. Era cu o secundă înainte să mă atace. Ochii îi deveniseră complet umezi, lacrimi de crocodil curgeau nestingherite, vocea îi devenise blajină şi m-am lăsat păcălită. Cruda lipitoare atît a aşteptat, să mă vadă cu garda jos. M-a înşfăcat, mi-a sărit la beregată, s-a folosit de ventuzele ei şi a supt tot. La început timid, pe urmă cu tot mai multă înverşunare. Dar de ce să mi se pară ciudat un astfel de comportament într-o lume dusă pînă la extrema negativă, care şi-a pierdut frumuseţile şi-n care sufletul nu are valoare şi nici forme? Pentru că valorile pe care le preţuiam s-au diminuat atît de repede din cauza lipitorii acesteia încît nici nu mai ştiu dacă au existat sau nu vreodată. Viaţa alături de această lipitoare m-a secătuit, m-a lăsat fără vlagă. Am încercat să o ignor, dar am sfîrşit prin a-i declara război total, ajungînd uneori la o violenţă majoră. Sincer, nu cred în dispariţia ei, deşi o doresc din tot sufletul. Mă străduiesc din răsputeri să mă obişnuiesc cu prezenţa ei , la orice oră din zi şi din noapte, încercînd să o înving fără să mă rănesc, dar lipitoarea de care scriu eu a ucis tot echilibrul vieţii mele lăuntrice. Fără păreri de rău. A supt fără milă tot ce i-a stat în cale…  De la dragostea pe care i-o dăruisem fără pretenţii de răsplată pînă la umilinţa  şi pierderea a tot ce înseamnă şi te poate face să te numeşti OM. S-a născut cu această calitate şi şi-a exersat-o de-a lungul vieţii. De lipitoare nu poţi scăpa nici măcar dacă o anihilezi fizic. Urmaşii lipitorii sunt şi mai hapsîni, mai dornici de sînge.

Medicii din antichitate, şi nu numai, foloseau lipitorile pentru a drena sîngele bolnavilor. Se pare că glandele salivare ale lipitorii elimină o substanţă ce împiedică coagularea sîngelui.  Majoritatea lipitorilor sunt parazite, asta însemnînd că lipitoarea noastră nu se ocupa cu nimic altceva decît cu rarefierea aerului pe care îl respiram eu, cu diminuarea alimentelor de care aveam nevoie să supravieţuiesc şi cu alungarea tuturor prietenilor buni din anturajul meu. Lîngă mine nu era loc decît pentru ea. Unele lipitori sunt capabile ca la o singură hrănire să preia o cantitate de sînge de cinci ori mai mare decît propria greutate, dar pot să spun cu certitudine că lipitoarea de care vorbim acum este mult, mult peste standardele obişnuite. Peste toate acestea se aşterne un semn mare de întrebare: cînd voi găsi puterea de a o smulge din trupul meu şi a încerca să adun rămăşiţele vieţii mele de pe jos?