Despre un top 100

Topul realizat de VH1 a trimis la plimbare industrializarea sunetului si a demonstrat ca o tanti care canta pe bune e mai respectabila decat una care face aerobic pe scena. La sfarsitul saptamanii trecute, VH1 a realizat un top al celor mai bune o suta de voci pop si rock din toate timpurile. Criteriile - audienta, incasarile si, bineinteles, calitatea interpretarii. Se poate spune ca telespectatorul cu pasiuni si orgolii a avut ce incasa de la acest top: Bob Dylan - undeva in jur de locul 40, Axl Rose (Guns N’ Roses) - ceva mai sus, dar nu foarte, Bruce Springsteen - jos, Steve Tyler (Aerosmith) - un piculet mai sus. Pe Louis Armstrong, telespectatorul l-a gasit undeva in jur de locul 30. Pe Sam Cooke, in schimb, de care nu stiu cine ce mai stie, telespectatorul nauc l-a gasit undeva foarte aproape de top 10, la fel pe Barry White (locul 13, parca).

In schimb, cocotata pe locul 10, plangacioasa de C...line Dion. Ceva mai sus, Mariah Carrey, o sclifosita a muzicii pop, ale carei talente nu le contesta totusi nimeni, chiar daca in ultima vreme, mai mult decat muzica face sport. Nina Simone - o surpriza extrem de agreabila, dar pe care nimeni nu si-ar fi imaginat-o printre primele zece voci ale tuturor timpurilor. Jos, dar jos de tot in top 10, telespectatorul enervat de criteriile astea de balamuc l-a gasit pe Bono. Maical Gecsan, marele mega-super-hiper-star, se fataia undeva sub locul cinci (daca cineva a pariat pe Prince, ei bine, a pierdut). La sfarsit, surpriza surprizelor, Elvis pe locul al doilea si, tan-tane, pe locul intai, vocea vocilor, stabilita in functie de audienta si incasari, tinandu-se insa cont si de calitatea interpretarii, nimeni alta decat Aretha Franklin.

Mai mult decat un motiv de iritari inutile, topul realizat de VH1 a reasezat valorile la locul lor, le-a reconfirmat, a mai tras o dunga peste ele, le-a ingrosat, ca sa se vada mai bine de la distanta. A trimis la plimbare industrializarea sunetului si a demonstrat ca o tanti care canta pe bune e mai respectabila decat una care face aerobic pe scena. In ultima instanta, topul realizat de VH1 i-a calmat pe toti cei care chiraiau elitist ca traiesc intr-o lume mercantila, in care pana si arta se face la banca. Reconfirmarea, facuta de VH1, a valorilor in muzica pop si rock e discutabila din mai multe puncte de vedere, unul dintre acelea fiind dominatia enervanta a limbii engleze, care se intinde peste noi ca o carpa peste o mamaliga inerta si neputincioasa. In alta ordine de idei, ma intreb cumva malitios cum ar arata un top al vocilor de la noi. Al vocilor din toate timpurile, adica.