Elena Ceauşescu. Confesiuni fără frontiere

de Violeta Năstăsescu
Editura Niculescu
A scrie o naraţiune în stil memorialistic pentru a relata un număr impresionant de episoade, întâmplări şi ipostaze petrecute cu mult timp în urmă, de-a lungul a două decenii, pe un fundal spaţial aproape planetar, nu este strădanie uşoară. Cu atât mai mult cu cât subiectul naraţiunii – Elena Ceauşescu – este unul intrat în memoria colectivă ca un personaj malefic, al cărui sfârşit crud şi nemilos a sporit tragismul unei vieţi trăită trufaş şi necugetat.

Violeta Năstăsescu, interpreta oficială a soţiei dictatorului comunist, reuşeşte acest dificil demers bazându-se pe o excelentă memorie, bun-simţ, tact, echilibru şi obiectivitate – atât de necesare unui narator care doreşte să trateze un asemenea subiect delicat sine ira et studio. Autoarea preferă să relateze cu puţine comentarii perso-
nale întâmplările şi situaţiile la care a fost martoră  şi să lase cititorului libertatea aprecierilor şi judecăţilor de valoare.

Este adevărat, pe de altă parte, că lumina pe care o aruncă asupra Elenei Ceauşescu şi a trăsăturilor ei psihotemperamentale, aşa cum a avut posibilitatea de a le cunoaşte, este cea a unei persoane care, îmbrăţişând cariera profesorală, a avut întotdeauna drept obiect al muncii materialul uman prin excelenţă.

Cu siguranţă cititorul va fi atras de conţinutul cărţii şi de forma în care este scrisă: un stil elegant, plin de distincţie şi vioiciune, dar fără emfază, din care se degajă când ironia fină, când hazul nestăpânit, când sarcasmul tăios şi când, în sfârşit, sentimentul de oroare sau neputinţă.

Toate acestea sunt doar câteva dintre însuşirile ce recomandă cartea Violetei Năstăsescu ca pe o lectură plăcută şi profitabilă pentru cei doritori să îşi întregească imaginea despre unul dintre mult discutatele şi straniile personaje ale istoriei noastre contemporane.