Falsificatorii

Peste 120 de opere de artă extrem de rare, printre care şi “Faun” al lui Paul Gauguin sau “Prinţesa Amarna”, au fost falsificate timp de 17 ani de clanul Greenhalgh şi vândute marilor instituţii şi galerii de artă din lume.

GREENHALGH - Afacerea care a scandalizat lumea artei

Peste 120 de opere de artă extrem de rare, printre care şi “Faun” al lui Paul Gauguin sau “Prinţesa Amarna”, au fost falsificate timp de 17 ani de clanul Greenhalgh şi vândute marilor instituţii şi galerii de artă din lume.

 
Shaun Greenhalgh, în vârstă de 47 de ani, a reuşit să păcălească industria artei printr-o serie de falsificări spectaculoase, care n-au trezit nici o bănuială din 1989 până anul trecut. Ajutat de fratele mai mare şi de părinţii săi, George (84 de ani) şi Olive (85 de ani) – “capii” operaţiunilor de vânzare – Shaun şi-a vândut reproducerile muzeelor, caselor de licitaţii şi colecţionarilor privaţi, strângând astfel o avere de peste un miliard de dolari. Alertată de către British Museum, poliţia britanică a pus capăt întregii afaceri printr-un mandat de percheziţie. Cei trei au fost condamnaţi în noiembrie 2007. Shaun Greenhald a primit patru ani şi opt luni de închisoare, mama sa doi ani cu suspendare, iar tatăl său aşteaptă încă verdictul.

AMARNA. Specialitatea acestui trio de falsificatori, aparent liniştiţi, era de a găsi opere rare şi foarte vechi, puţin documentate sau fără fotografii, pierdute în negura vremii. În afară de “Prinţesa Amarna”, care a costat Bolton Museum o avere, o reproducere “Risley Park Lanx” – farfurie de argint descoperită de nişte muncitori pe câmpul Derbyshire în 1729, considerată a fi cea mai veche piesă romană de metal din Anglia – a păcălit ochiul vigilent al criticilor de artă ai British Museum. Un vas de argint din sec. X, care conţine o relicvă a crucii Ierusalimului, un tablou Samuel Peploe, 40 de schiţe ale lui Thomas Moran, tabloul “The meeting House” al lui LS Lowry, o gâscă sculptată a Barbarei Hepworth şi o lucrare a lui Brâncuşi se regăsesc pe lista numeroasă a infractorilor.

ROLURI. Shaun era “artistul”, însă întreaga familie făcea parte din elaborata afacere. Locuind într-o căsuţă modestă din Bromley Cross, Bolton, octogenarii George şi Olive ademeneau potenţialii clienţi, în timp ce fratele mai mare, George Jr, se ocupa de partea financiară. Alţi membri ai familiei erau folosiţi în diverse tranzacţii pentru a legitima autenticitatea obiectelor de artă. De pildă, tatăl lui Olive, care deţinea o galerie de artă şi era pe vremuri cunoscut ca unul dintre cei mai aprigi şi mai buni licitatori, sau un strămoş care se pare că a lucrat pentru primarul din Bolton şi a primit din partea acestuia un tablou de Thomas Moran.

CU MIGALĂ! Shaun Greenhalgh a părăsit şcoala la 16 ani, fără a avea vreo calificare. Autodidact, influenţat de slujba sa ca negustor de obiecte de antichitate, Shaun îşi fabrica falsurile din fotografii, schiţe, cărţi şi cataloage de artă. Lucrările sale nu constau doar în picturi pe pânză, ci şi în schiţe, sculpturi moderne şi antice, busturi, statuete, basoreliefuri şi lucrări din metal, investind permanent în diverse materiale, care să-l ajute la autenticitatea falsurilor sale. În plus, meticulozitatea cu care se documenta asupra provenienţei şi istoriei obiectelor falsificate, pentru a le demonstra apartenenţa (de exemplu, scrisori false de la autorii în cauză), făcea din Shaun un redutabil maestru farsor. Datorită timidităţii sale conturate, mama sa, Olive, era cea care dădea telefoanele, în timp ce tatăl său se întâlnea cu potenţialii clienţi. Ţintuit într-un scaun cu rotile, cu o figură ce impunea respect şi încredere, George convingea cu uşurinţă victimele interesate.

TUN! În 1999, familia Greenhalgh a început unul dintre cele mai ambiţioase proiecte: “Prinţesa Amarna”. Aceştia au cumpărat un catalog datând din anul 1892, în care erau listate obiectele licitaţiei care a avut loc la reşedinţa contelui Egremont al 4-lea, în Silverstone Park, Devon. Printre expuneri se regăseau opt figuri egiptene, printre care şi prinţesa Amarna. Statueta de 0,5 m, realizată în anul 1350 dintr-un alabastru magnific, o reprezintă pe una dintre fiicele faraonului Akhenaten şi a reginei Nefertiti, mama prinţului Tutankamon. În 2002 George a abordat Bolton Museum pentru a vinde creaţia, pretinzând că Amarna face parte din “colecţia uitată” a bunicului său, achiziţionată la licitaţia din Silverstone Park. Prefăcându-se că nu-i cunoaşte adevărata valoare, acesta i-a furnizat scrisorile falsificate de Shaun, care demonstrau că artefactul se găsea în sânul familiei de peste 100 de ani. După ce a consultat experţi ai British Museum şi ai casei de licitaţii Christie’s, Bolton Museum a cumpărat “Prinţesa Amarna” pentru suma de 863.000 de dolari. Institutul de Artă din Chicago a căzut şi el pradă escrocheriei clanului Greenhalgh, care a cumpărat sculptura din ceramică a artistului francez Paul Gauguin, “The Faun”, de la un colecţionar privat din Londra.

Modeşti

Familia Greenhalgh nu făcea uz de banii câştigaţi şi nici nu trăia pe picior mare, motiv pentru care scopul escrocheriei este pe cât de confuz, pe atât de controversat. Şarlatanii trăiau extrem de decent, urme ale acestei modestii regăsindu-se într-un televizor foarte vechi şi o canapea mâncată de molii. Computer, nici gând! În pofida dispreţului pentru bani, Greenhalghii aveau totuşi un oarecare interes. Când contul lor din bancă s-a umflat substanţial, ei au continuat şirul lung de fraude. Motivul principal are însă o determinantă psihologică. Se pare că Shaun Greenhalgh nu a fost motivat în speţă de profit, ci de frustrarea acumulată în urma nerecunoaşterii valorii sale ca artist. Această ură generală a devenit o nevoie obsesivă de a sfida şi dizgraţia lumea artei.