Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Repet, a fost un „Faust” de excepţie, ca orice lucru care îşi ia libertatea de a diferi de alte lucruri din categoria lui. Cristian Mihăilescu a avut viziunea unei regii senzaţionale, folosindu-se de un ecran mare (opt metri înălţime şi şase metri lăţime) pe care au fost proiectate imagini ce i-au conferit operei o altă dimensiune.
„Faust a existat! S-a numit Johannes Georg Faust, alchimist şi astrolog. Viaţa şi cercetările lui au născut legende – spune regizorul. Goethe şi Gounod sunt două dintre «victimele» acestor legende, scriind, fiecare, câte o capodoperă... FAUST. După mine, bătrânul savant descoperă elixirul tinereţii în ultimele clipe ale vieţii. Orice decoperire însă are un preţ. Preţul plătit de Faust este pactul cu Mefisto, pactul cu diavolul. Margareta reprezintă miza operei, tinereţea însăşi, victimă, dar şi mântuire (ca Violetta din Traviata). Mi-am dorit un spectacol ce trece lesne hotarul părelnic dintre real şi ireal. Ca orice descoperire. Sau ca în viaţă!”. Regizorul, care nu întâmplător este şi directorul Operei Braşov la cât de bun gospodar este, merită felicitări sincere. Şi nu doar el, ci şi întreaga echipă merită aplauze la scenă deschisă! Pe toţi „premianţii” îi voi enumera în ordine alfabetică, aşa cum au fost distribuiţi: Liviu Iftene – Faust; Dan Popescu – Mefisto; Anda Pop – Margareta; Alexandru Aghenie – Valentin; Cristian Fieraru – Wagner; Gabriela Hazarian – Siebel; Cristina Roşu – Martha; Corul, Orchestra şi Baletul Operei Braşov.
„Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor”, spunea Constantin Brâncuşi. Pot să declar, băzându-mă pe ceea ce am văzut, că regizorul Cristian Mihăilescu s-a apropiat de sensul real al lucrurilor. Mi-a dăruit un „Faust” pe care îl voi ţine minte toată viaţa. Da, iubesc pe acela care doreşte imposibilul...
