x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Feţele tăcerii e un foarte bun Buzura"

0
Autor: Ana Maria Vulpescu 20 Mar 2011 - 20:41
/Ionel Cucu

157312-ana-maria-bpt-iorgulescu.jpg

Miercuri, 23 martie apare cel de-al doilea volum al romanului Feţele tăcerii, de Augustin Buzura. Despre impactul romanului şi despre rolul său în literatura română contemporană am stat de vorbă cu prefaţatorul acestei ediţii, eseistul, criticul şi istoricul literar Mircea Iorgulescu.

 

● Vă amintiţi cum aţi întâmpinat debutul lui Augustin Buzura? Dar momentul când i-aţi spus Gusti prima oară?

 Cu entuziasm l-am întâmpinat, dar era vorba despre debutul lui în roman, cu Absenţii, carte apărută în 1970. Debutul editorial, care avusese loc în 1963 cu un volum de povestiri, i l-am ratat, din motive independente de voinţa mea. La acea dată eram student, cred că în anul II (pe vremea aceea studiile universitare durau cinci ani),  nici nu-mi trecea prin cap să recenzez o carte şi să mă duc aşa, hodoronc-tronc, la vreo revistă să mă publice. Nu mă simţeam apt şi nici nu ardeam de dorinţa de a-mi vedea numele tipărit. Nici reviste nu erau prea multe – două săptămânale,  Gazeta literară şi  Luceafărul, şi un lunar, Viaţa Românească, toate trei cu tiraje îndestulătoare însă, editate de Uniunea Scriitorilor. Mai era şi Contemporanul, tot săptămânal, un "magazin cultural” cu o sută de mii de exemplare tiraj, care avea o pagină literară şi unde  G.Călinescu oficia pe-a-ntâia în chip de mare preot supravieţuitor al naufragiului limbii române scrise eşuat printre barbari.

Revistele au început să se înmulţească după august 1964, cînd, la 20 de ani după ceea ce în limbajul oficial din  epocă se numea "Eliberarea de sub jugul fascist”, regimul a procedat la o liberalizare controlată, inclusiv pe plan cultural. Atunci, din august 1964, au început să apară, cum li se spunea, "reviste regionale de cultură”, printre cele dintâi au fost Ramuri la Craiova şi Ateneu la Bacău. Dar asta e o altă istorie, este chiar istorie!, rămâne să o scrie cine se va încumeta.

Nu mă consideram, aşadar, în 1963 valid pentru a încerca să fac publicistică literară şi, de fapt, până pe la 24-25 de ani proiectul meu fusese să fac istorie literară. Asta nu însemna că nu dădeam atenţie actualităţii, dimpotrivă, eram la curent cu tot ce se petrecea în literatura "la zi”. Eram student căminist, pe atunci camerele căminelor studenţeşti aveau dimensiuni de dormitoare de şantier (în anul I fusesem 19 într-o încăpere, în al doilea 10, în al treilea 8 etc.). Întâmplarea făcuse să ne "selectăm” oarecum natural şi câţiva, nu puţini, să rămânem împreună ani de-a rândul, să împărţim casa şi masa, uneori la propriu. În acest "grup”,  dacă îi pot spune aşa, erau, între alţii, viitorul critic şi istoric literar Laurenţiu Ulici, viitorul  slavist şi medievist Dan Horia Mazilu, viitorul scriitor şi jurnalist ploieştean Ioan Groşescu, încă un ploieştean, Mircea Croitoru, care avea să ajungă unul dintre cei mai buni tehnoredactori de publicaţii culturale din România.

Cum şi Ulici, care era născut la Buzău şi avea să se dea mai târziu maramureşean, era de fapt prin formaţie tot ploieştean, îmi dau acum seama că nucleul dur din ploieşteni era constituit. Cum, necum, formam un fel de cerc "underground”  de lecturi şi discuţii, iar cărţile nou apărute erau prioritare. Când, în 1966, am terminat facultatea, în materie de literatură contemporană eram ieşiţi înarmaţi ca Atena din capul lui Zeus. Ştiam tot despre tot – sau măcar aşa credeam.

Vom fi vorbit şi despre acest nou prozator de la Cluj, Buzura, atunci, în 1963? Sunt convins că da, chiar dacă nu am nici o amintire despre asta.

Cum nu am nici despre locul, data şi împrejurările în care am făcut cunoştinţă cu Augustin Buzura. Presupun că va fi fost la Bucureşti, după apariţia Absenţilor, prin 1971 aşadar, poate la redacţia României literare, unde el va fi venit să mulţumească pentru apariţia celor vreo trei pagini de revistă dedicate romanului. Un eveniment Absenţii, un eveniment şi aceste pagini, intitulate  "Cinci critici despre o carte”. Era o lansare fără precedent şi care nu s-a mai repetat. Cred că a stârnit multe invidii în lumea literară. Şi pentru mine această masă rotundă a fost un eveniment, chiar o consacrare: eram cel mai tânăr şi cel mai puţin cunoscut dintre cei cinci.

Când am început să ne spunem pe numele mic şi să ne tutuim, iarăşi habar n-am. Probabil destul de repede după "momentul Absenţii” şi fără prea multe salamalecuri. Ne spunem însă pe numele mic în spaţiul privat, nu în cel public, suntem amândoi de modă veche. Obiceiul de a te tutui şi de a-ţi spune pe numele mic în spaţiul public este de un prost gust fioros. Ştiu însă că s-a generalizat în România.

   

● Ce a însemnat romanul Feţele tăcerii la apariţie, în 1974? Ce semnificaţie poate avea Feţele tăcerii astăzi, după aproape patru decenii, pentru alte generaţii de cititori?

 Atunci a fost un eveniment literar şi deopotrivă politic; de ce, am încercat să explic în prefaţă. Azi e o carte intrată în patrimoniul literaturii române, dar e o carte de citit, o carte care se citeşte, o carte vie,  nu un obiect de muzeu.

 

● Feţele tăcerii. Istorie? Politică? Literatură?

 Toate laolaltă, dar sub cupola literaturii. Feţele tăcerii e un roman, nici mai mult, nici mai puţin decât atât. Nici manifest politic, nici scriere politică subversivă, nici dizertaţie istorică; dar ce-ar mai fi literatura dacă nu ar avea un "fond” istoric şi politic?!

 

● Spuneţi în studiul introductiv la aceasta editie definitivă a romanului: «Feţele tăcerii este şi un roman despre posibilitatea sau imposibilitatea revoltei în spaţiul românesc». Titlul însuşi trimite la un univers care îndura istoria, nu o pune în discuţie. De ce nu sunt românii un popor de «oameni revoltaţi?»

 Vast subiect! Nu cred totuşi că există popoare de oameni revoltaţi şi popoare etern condamnate la supuşenie. Şi-apoi, în istoria românească există cel puţin un moment de amplă manifestare a spiritului de revoltă, mă gândesc la 1848. Ar mai fi putut fi, poate, şi atât de puţin cunoscuta mişcare sindicalistă şi socialistă de până în primul război mondial, dar a fost discreditată şi chiar asasinată de revoluţia bolşevică din Rusia. După decembrie 1989, modelul «paşoptist» a fost evocat de câţiva intelectuali, dar cei, puţini totuşi, care au făcut-o  au fost repede marginalizaţi, priviţi ca nişte caraghioşi. A te referi în alţi termeni decât de pamflet ieftin  la vechea mişcare socialistă echivalează cu o autoexcludere din noua «lume bună», «lumea bună» postcomunistă, cea pe care cuvinte ca «social», «egalitate» o facă să vadă roşu şi să simtă nevoia irepresibilă de a pune mâna pe revolver.

Atâta doar că unde nu e revoltă, nu e nici speranţă. Se vede asta şi în romanul lui Augustin Buzura. Foarte actual roman! Unde chiar există un «om revoltat», acesta fiind autorul însuşi. Buzura ar putea spune şi el, ca Nikos Kazantzakis, «Tot sufletul meu este un strigăt şi toată opera mea este interpretarea acestui strigăt», fiind însă de adăugat că la scriitorul român acest strigăt e unul de revoltă.

 

● S-a spus, dupa 1989, ca multe dintre cărţile din acea perioadă de deschidere culturală de la sfârşitul deceniului şapte şi începutul deceniului opt au fost publicate cu «voie de la poliţie». Aşa să fie?

 În sine, asta e o prostie veninoasă, ce nu ar merita decât o plictisită ridicare din umeri. Proşti ranchiunoşi există în toate vremurile, n-ai ce le face, totul e să fie ţinuţi la locul lor, nu să fie scoşi în frunte, deşi epocile de mari schimbări le sînt favorabile, îi scot la suprafaţă, ca la inundaţii gunoaiele. Mai nou, nici nu-i mai poţi spune unui prost că e prost, fiindcă nu e corect politic şi poţi fi acuzat, Doamne fereşte, de discriminare. Când am recitit acum Feţele tăcerii m-a şi pufnit râsul, deşi nu e un roman comic. M-a pufnit râsul fiindcă romanul începe cu răspunsul dat de un jurnalist şefului său, «eşti un tâmpit!», acela îi ceruse să-i spună adevărul. Adevărul aşa, în general…! Un tâmpit.

Această prostie  cu «voia de la poliţie» a luat însă forma şi proporţiile unor susţinute şi largi campanii mediatice de discreditare şi calomniere a celor mai importanţi scriitori români din  perioada postbelică şi de aruncare la pubelă a literaturii lor. Ca şi cum ar fi existat un interes anume pentru crearea unei imagini de pustiu cultural şi literar. Ca şi cum s-ar fi declanşat o vastă operaţiune de vandalizare a valorilor naţionale. Pentru că nu a fost doar o campanie mediatică, a fost şi una instituţională ce viza efecte de lungă durată. Mă gândesc la manualele şcolare, la epurarea marilor scriitori, la marginalizarea, dacă nu chiar eliminarea culturii umaniste în viaţa socială.

Aici, în Franţa, unde trăiesc, observ, prin comparaţie, că perspectiva literară asupra unei perioade istoriceşte întunecată, cum a fost cea a Ocupaţiei, este infinit mai inteligentă, ca să nu spun mai mult. Un singur exemplu, unul recent, citez dintr-un eseu de Dominique Fernandez apărut în 2008: «De fapt, perioada Ocupaţiei a fost o epocă fastă pentru literatura franceză. Acum şi-au dat capodoperele cei mai mari scriitori, publicate cât se poate de oficial: Claudel, Valéry, Montherlant, Mauriac, Giono, Saint-Exupéry, Aragon, Paulhan, Cocteau, Giraudoux, Simenon, Camus, Sartre». Imaginaţi-vă ce uriaş scandal ar provoca o constatare similară despre literatura română de pînă în 1989! Iar Ocupaţia în Franţa a durat patru ani, nu patruzeci, cât a ţinut regimul comunist din România, care nici nu a fost unul de ocupaţie pe toată această durată.   

 

● Ce ar trebui să înţeleagă astăzi dintr-un roman ca Feţele tăcerii un cititor mai puţin familiarizat cu cenzura, cu Securitatea, cu rezistenţa din munţi şi cu rezistenţa din cultură?

 Schimbaţi ce e de schimbat, puneţi aceeaşi întrebare despre Cei trei muşchetari şi vedeţi ce iese! De ce ar avea un cititor de azi dificultăţi mai mari să înţeleagă ce erau Securitatea, rezistenţa din munţi şi miliţia aşa cum apar în romanul lui Augustin Buzura şi ce erau intrigile cardinalului Richelieu din romanul lui Dumas?! Cenzura şi rezistenţa prin cultură sunt însă realităţi exterioare romanului, ţin de contextul istoric. Le-am evocat în prefaţă atât cât am crezut că era nevoie pentru plasarea cărţii în ambianţa în care a fost scrisă şi a apărut. Aş fi făcut-o pentru oricare dintre cărţile importante ale acelor ani, ani în care, încă o dată, şi foarte apăsat spus, s-a scris o mare literatură. Aici aş avea de făcut o remarcă, anume că «rezistenţa prin cultură» nu a fost atât una a creatorilor, a fost în primul rând a cititorilor de cărţi şi reviste, a fost a publicului care mergea la teatre şi la concerte, a fost a tinerilor care ascultau, cum puteau şi pe ce căi puteau, muzică occidentală, ferindu-se, conştient sau instinctiv, de ceea ce stupida maşinărie de  propagandă ceauşistă fabrica sub eticheta de  «cultură».

 

● Scriaţi undeva că în romanele lui Buzura, «Florile răului românesc din anii comunismului sunt înfăţişate în toată sumbra lor psihopatologie». Ce ne aşteaptă la capătul acestui drum spre «rădacinile răului»?

 Pentru cei care au mai citit cărţi de Augustin Buzura sau îi citesc editorialele din revista Cultura,  e o reîntâlnire. Spus ca despre marile mărci de vinuri, Feţele tăcerii e un foarte bun Buzura.  Pentru cei care vor fi la prima lectură a unui roman al lui va fi, sper, descoperirea unui scriitor şi a teritoriului lui literar.   

Citeşte mai multe despre:   arte,   biblioteca pentru toţi

 



Mai multe titluri din categorie

Muzeul Parfumului la Noaptea Muzeelor

Muzeul Parfumului la Noaptea Muzeelor
Galerie Foto În București, 50 de muzee, galerii de artă, colecții, creativi, instituții publice de cultură și asociații, institute culturale, universități, coruri naționale, rezidențe, opere, festivaluri, expoziții...

Piesa anului 2019, premiată de UNITER, pe scena TNB! One Woman show de excepție, cu Florentina Țilea!

Piesa anului 2019, premiată de UNITER, pe scena TNB!  One Woman show de excepție, cu Florentina Țilea!
Galerie Foto ”Hai, să vorbim despre viață!” de Ana Sorina Corneanu, desemnată Cea mai bună piesă a anului 2019, la Concursul de Dramaturgie organizat de UNITER, este viitoarea premieră a Teatrului Național “I....

MARIANA NICOLESCO. La o aniversare Darclée

MARIANA NICOLESCO. La o aniversare Darclée
De un sfert de veac Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto ce poartă numele legendarei soprane Hariclea Darclée, născută la Brăila, sunt acele manifestări extraordinare inspirate şi coordonate de o...

„FEMEI OBIȘNUITE” din 2 iulie în cinematografe

„FEMEI OBIȘNUITE” din 2 iulie în cinematografe
Galerie Foto „Femei obișnuite/ Simple Women”, debutul în lungmetraj al regizoarei italiene Chiara Malta, co-produs de Ada Solomon și cu actrița americană de origine română Elina Löwensohn în distribuție, va fi lansat pe...

Vânzări spectaculoase de bilete pentru UNTOLD 2021

Vânzări spectaculoase de bilete pentru UNTOLD 2021
Într-o singură zi au fost vândute peste 11.000 de bilete pentru festivalul UNTOLD. Acesta se va desfășura în perioada 9-12 septembrie 2021. "Venim din nou cu super veşti. Anul 2021 se anunţă a fi unul magic...

„Xena: Prințesa războinică”, din iulie la TNT

„Xena: Prințesa războinică”, din iulie la TNT
Galerie Foto Producția americană „Xena: Prințesa războinică/ Xena: Warrior Princess”, cu Lucy Lawless în rol principal, se alătură, din luna iulie, serialelor clasice difuzate de...

Teatrul Apropo ridică pentru prima dată cortina, după o pauză de mai bine de un an

Teatrul Apropo ridică pentru prima dată cortina, după o pauză de mai bine de un an
Galerie Foto Teatrul Apropo ridică pentru prima dată cortina, după o pauză de mai bine de un an.  Pe 12 iunie, spectacolul 404 LOVE, jucat pentru prima oară cu public, deschide stagiunea din...

Documentarul „Copiii din canale”, un  proiect de artă participativă și incluziune comunitară, se filmează în luna iunie în București

Documentarul „Copiii din canale”, un  proiect de artă participativă și incluziune comunitară, se filmează în luna iunie în București
Galerie Foto Bradamante film, alături de o prestigioasă echipă internațională: Michela Scolari (scenarist/ producător/ regizor), Felix Maximilian (producător), Jerry Ying (producător), David Zuckerman (producător) și...

Începe One World Romania 14!

Începe One World Romania 14!
Galerie Foto Vineri 11 iunie începe a 14-a ediție a festivalului de film documentar și drepturile omului One World Romania. Aceasta va celebra femeile și lupta lor pentru a se afirma drept membri cu drepturi egale în societate,...

ARCUB, deschis de Noaptea Muzeelor cu vernisajul  expoziţiei interactive I, Human

ARCUB, deschis de Noaptea Muzeelor cu vernisajul  expoziţiei interactive I, Human
Galerie Foto Pe 12 iunie, începând cu ora 18.00 până la ora 24.00, ARCUB se alătură reţelei de spaţii culturale a Nopţii Muzeelor şi îşi deschide porţile sediului din Centrul istoric cu vernisajul expoziţiei I,...

Noaptea Muzeelor în Capitală. 52 de instituții de cultură își vor deschide porțile

Noaptea Muzeelor în Capitală. 52 de instituții de cultură își vor deschide porțile
În Noaptea Muzeelor în Bucureşti vor fi deschise publicului 51 de instituții de cultură, cu expoziții și experimente artistice, proiecţii, spectacole, ateliere, concerte, tururi interactive. Expoziţia...

Primul val de abonamente la Untold a fost epuizat

Primul val de abonamente la Untold a fost epuizat
Peste 11.000 de abonamente pentru ediția din acest an a festivalului Untold s-au vândut joi. Acestea se alătură celor peste 45.000 de abonamente vândute în 2020. În prima rundă de vânzare din acest an, care...

Radu Muntean revine la Cannes, cu noul lui film Întregalde

Radu Muntean revine la Cannes, cu noul lui film Întregalde
”Întregalde”, cel mai nou lungmetraj regizat de Radu Muntean (”Alice T.”, „Hârtia va fi albastră”, „Marţi, după Crăciun”) a fost selecționat în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs de la...

Noaptea Muzeelor 2021 la Muzeul Municipiului București

Noaptea Muzeelor 2021 la Muzeul Municipiului București
Muzeul Municipiului București vă invită să participați la Noaptea Muzeelor sâmbătă, 12 iunie 2021, de la ora 16.00 până la ora 22.00 (ultima intrare). Cu această ocazie specială, muzeele și casele memoriale ...

Steve Vai, celebrul chitarist american, confirmat la conferința  Mastering the Music Business din București

Steve Vai, celebrul chitarist american, confirmat la conferința  Mastering the Music Business din București
Veste bună pentru toți iubitorii de muzică și nu numai,  Steve Vai, celebrul chitarist american și multiplu laureat Grammy, va participa la cea de-a șasea ediție a conferinței Mastering the Music Business,...
Serviciul de email marketing furnizat de