Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A devenit cunoscută lumii datorită lui Michael Flatley, coregraful şi dansatorul „lord” din „Lord of the Dance”. În 1999 s-a născut „Rhythm of the dance”, iar Doireann Carney a încetat colaborarea cu Michael Flatley. Ea s-a dedicat meseriei de coregraf, preocupându-se permanent să aducă noi forme de dans, să adauge varietate.
Pe scurt: să arate ceea ce poate oferi dansul irlandez. „Rhythm of the Dance” se află, începând din 21 februarie, în turneu prin România. Primul oraş: Timişoara. Pe 22 februarie va veni la rând Arad, apoi Târgu-Mureş – pe 23 februarie; urmează Cluj – pe 24 februarie; Braşov – pe 25 februarie, Bucureşti – pe 26 februarie (la Sala Palatului, începând cu ora 19:30) şi Constanţa – pe 27 februarie.
• Jurnalul Naţional: Mata Hari spunea că dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt. Dumneavoastră cum aţi putea exprima în cuvinte ceea ce aţi făcut pe scenă ca dansator, iar acum în calitate de coregraf?
Doireann Carney: Ca dansatoare, am fost destul de norocoasă că m-am născut cu abilitatea de a auzi muzica şi de a crea ritmuri; dar magia intervine când ne sincronizăm ca dansatori – precum o formaţie muzicală – folosindu-ne picioarele ca pe nişte instrumente! În ipostaza de coregrafă am vrut să aduc noi forme de dans, să adaug varietate dar, în acelaşi timp, să arăt ceea ce dansul irlandez poate oferi.
• Aţi împărţit scena cu Arnold Schwarzenegger şi Mohammed Ali, în anul 2004, la deschiderea Jocurilor Olimpice. Încercaţi să vă amintiţi acel moment memorabil....
Ce mi s-a părut inedit la acest eveniment a fost faptul că am avut parte de divertisment în aceeaşi măsură în care l-am oferit – parcă toată lumea din public avea câte un aparat foto. Când ne-am aliniat toţi cei 100 de dansatori, am fost învăluiţi de o mare de blitz-uri. La finalul reprezentaţiei s-au auzit uralele de neuitat ale publicului – River Dance îşi făcuse încă o dată treaba.
• Cum v-aţi descoperit pasiunea de a juca golf?
Tatăl meu joacă golf şi l-am urmărit de foarte multe ori pe măsură ce am crescut. Dar am fost „contaminată” cu adevărat după ce am început turneul River Dance în America, unde jucam golf în fiecare săptămână, în alt oraş. Cu timpul, jocul meu s-a îmbunătăţit – şi asta e problema acestui joc – întotdeauna poţi ridica ştacheta. În apropierea turneelor, cinci zile pe săptămână sunt pentru joc şi antrenament. Îmi place să joc cu persoane care se concentrează asupra jocului, când vine vorba de loviturile lor, şi pot trece peste loviturile ratate (şi peste cele bune), văzându-şi în continuare de joc! Până la urmă, tot ceea ce contează este să te simţi bine; sunt multe alte lucruri în viaţă din cauza cărora ne stresăm.
• Cât credeţi că va mai exista „Rhythm of the Dance”?
Atâta timp cât „Rhythm of the Dance” se poate reinventa, ori de câte ori este necesar... Cine ştie când va fi linia de sosire?!
• Ce banc sau proverb irlandez ne puteţi împărtăşi?
„Ni fhanann trá le fear mall” – Fluxul nu-l aşteaptă pe omul încet.
• Ce aţi auzit despre România? Aţi auzit de Dansul Căluşarilor?
Ţin minte meciul de fotbal din optimile Campionatului Mondial din 1990, Irlanda – România, care s-a decis la penalty-uri! Dansul Căluşarilor are anumite asemănări cu dansul irlandez, dar totuşi arată cât de structurată este forma noastră de dans, nu atât de liberă precum Dansul Căluşarilor!
• Aţi fost la vreun spectacol susţinut de „Lord of the Dance”, după 1999?
Da, în Las Vegas, în anul 2004.
