Deşi a debutat cu două sincope (Teatrul din Silistra, ce era invitat cu “Năpasta” de I.L. Caragiale, dar a fost desfiinţat, iar cel din Ruse nici măcar nu şi-a motivat neparticiparea.), Gala teatrelor dunărene, aflată la a XIII-a ediţie, s-a constituit într-o sărbătoare a teatrului românesc. Ea a fost marcată de recitalurile a doi titani: Mircea Albulescu şi Dorel Vişan şi de spectacolul “Domnişoara Iulia” de A. Strindberg, a prestigiosului teatru vienez Pygmalion. Au mai participat teatrele din Brăila, Galaţi şi, bineînţeles, Giurgiu, care au adus în repertoriu numai autori români (dovadă certă că directorul Mircea M. Ionescu se ţine de cuvânt.): I.L. Caragiale, Tudor Muşatescu, Eugen Ionescu şi Doru Moţoc. Între regizori i-am remarcat pe Dan Tudor, Geirun Tino, Mihai Bisericanu, mircea Marin, Emil Gaju, Vili Nicolov, Phillip Kaplan, între actori pe Adriana Trandafir, Magda Catone şi Marius Bodochi, iar dramaturgii au fost reprezentaţi de Dinu Grigorescu, Lucia Verona, Mircea M. Ionescu şi Doru Moţoc.
Festivalul giurgiuvean a fost încununat de premierea câştigătorilor concursului “Dramaturgie în doi”, iniţiat cu acest prilej. Au primit trofeele: Ion Bogdan Martin, Carmen Dominte şi Mirel buzdugan. Publicul giurgiuvean? Am văzut săli pline şi asta spune tot.
Peste o asemenea reuşită, sprijinită substanţial de Consiliul Judeţean, de Primărie şi de sponsori locali, s-a profilat şi o nedorită umbră: imensa tristeţe a actorilor giurgiuveni disponibilizaţi, rămaşi fără o minimă garanţie a zilei de mâine, la dispoziţia modestului buget al teatrului local.