În întâmpinarea capodoperei

Opţiunea directorului general al Teatrului de Artă din Deva, Ioan Ardelean, făcută încă de la preluarea managementului, că ţine la calitate în tot ce va face în această instituţie, s-a confirmat în primul rând prin cooptarea ca director artistic a reputatului om de teatru Mc Ranin.

Cum a reuşit să atragă mai mulţi actori tineri şi foarte tineri, dar deosebit de talentaţi şi cum i-a mobilizat – în condiţiile vitrege ale unui buget de austeritate şi ale unei legislaţii ce descurajează tocmai componenta cea mai importantă a unei asemenea instituţii – rămâne secretul regizorului Mc Ranin.

După primul succes cu “Frida. Impresii”, autor Mc Ranin, premiera în ianuarie a.c., şi “Misterioasa pariziancă” de J. C. Carriere, regia Petrică Nicolae, cu premiera în februarie, actualul director artistic a optat pentru o piesă ce serveşte de minune demersului său estetic: “Deşteptarea primăverii” a Frank Wedekind (1864 – 1918), o reflectare artistică a lipsei de comunicare între generaţii, fenomen social ce s-a răsfrânt totdeauna negativ mai ales asupra tinerilor.

Pe rând, Wendla (Silvia Torok), Moritz (Andrei Brădean), Melchior (Emilian Mârnea) împreună cu ceilalţi actori - Diana Bulug, Mădălina Ciotea, Matei Şorop, George Dometi, Ingrid Robu, Amalia Huţan, Raluca Mara, Radu Pavel şi Carmen Păcurar aduc în scenă revelaţia adolescentină a sexualităţii proprii, a vieţii şi a morţii, materializată în şocuri resimţite, în lipsa protecţiei parentale, de fiecare la altă intensitate şi cu urmări dintre cele mai grave. În pofida acestora, regizorul tratează totul într-o manieră romantică, ce, în ultimă instanţă, îi este specifică.

Decorurile - concepute de acelaşi Mc Ranin împreună cu Alin Gavrilă -, duse până la esenţializare, evidenţiază prin contrast mesajul plin de tragism al textului dramaturgului german.

Coregrafia lui Hugo Wolf menţine cu eleganţă nivelul superior de expresie dramatică al întregului spectacol. Îndeosebi scena finală, în care învălmăşeala trupurilor tinere ca prelungire dincolo de moarte a conflictului şi lipsei de comunicare dintre generaţii, ridică mesajul dramatic al piesei la înălţimea unei tragedii antice. I se aliniază, şi partitura muzicală în linia clasică, ce vine nu numai să ilustreze trăirile personajelor, ci se insinuează ca prelungire a lor.

Aceste arte ale spectacolului împreună cu elementele tehnice (costume, machiaj, lumini, sunet) alături, bineînţeles, de jocul tinerilor actori, bazat pe sinceritate expresiei scenice nealterate de teatralism, compun estetic sinteza de expresie clasică în cheie modernă a spectacolului teatral la Mc Ranin.

Altfel spus, primăvara teatrală deveană s-a îmbogăţit cu un spectacol ce, suntem siguri, va fi de referinţă şi va atrage publicul local, mult prea încercat de o aşteptare nemeritat de lungă a adevăratului act artistic.

Evenimentul de la teatrul devean are deplină semnificaţie în plan cultural şi numai dacă ne gândim că, în acelaşi timp, în alte oraşe se desfiinţează teatre!