Ispita. Sa privesti de aproape

Daca-ti zambeste poti alege sa tii - sau nu - garda sus... Nu poti sa stii daca nu-ti va ataca iubitul(a), cum nu poti sa stii daca nu te va ademeni pe tine. Toata lumea si-o imagineaza cu valuri ce abia acopera forme ademenitoare si, in ciuda pericolului, toti vor sa o vada cat mai de aproape. E ISPITA. Julia Roberts e vulgara, rea si isi inseala barbatul. Natalie Portman, frumusica din Leon sau Razboiul Stelelor, e consolarea barbatului inselat. Iata o super stire de pagina mondena, dar nu e reala, ci e parte dintr-un film in care Julia are rolul principal. Cu o restrictie de varsta (14 ani), o distributie soc si un titlu romanesc care are conotatii sexuale (titlul original e Closer - in traducere, mai aproape), filmul "Ispita" va fi vedeta in acest sfarsit de saptamana. Sa ne uitam mai de aproape.

Cu ani in urma, pe insula Cape Hatteras, in largul coastei din Carolina de Nord, traiau oameni care isi castigau existenta ispitind capitanii corabiilor care treceau pe langa tarmul lor. Se numeau demolatori si procedau in felul urmator. Ieseau noaptea, cand corabiile care cautau o trecere in jurul insulei se apropiau de coasta, si legau o lumina de capul unui cal batran. Apoi plimbau calul inainte si inapoi, in sus si in jos. Corabiile care cautau un drum spre coasta vedeau lumina miscandu-se, se gandeau ca e a unei alte corabii care a gasit drumul, isi orientau drumul dupa ea si esuau pe bancurile de nisip. Era o afacere foarte profitabila. Chiar si astazi, turistilor care viziteaza Nag’s Head (Capul Calului, asa se numeste acum satul) li se arata case construite din epavele acelor corabii. Demolatorii se apropiau de corabiile naufragiate si adunau pentru casele lor cheresteaua, uneltele si mobilierul. De-a lungul anilor, peste 2.300 de corabii au naufragiat in acea zona de coasta din cauza oamenilor care le dateau cailor sa poarte cate o lumina pe cap, ispitindu-i pe corabieri.

Uneori lucrurile stau in alta lumina. Pe un alt "cap de cal". Asa se intampla in filmul "Ispita" care e povestea a patru tineri frumosi ce formeaza doua cupluri. Printr-un joc al sortii si al ispitei, cuplurile se schimba intre ele, ca sa revina apoi la "forma" initiala. Sunt manati de dragostea la prima vedere, iar ispita actioneaza fara sa tina cont de faptul ca sunt barbati sau femei. Experienta e destructiva iar filmul nu judeca pe nimeni; prezinta faptele in forma bruta.

Sa privim dragostea la prima vedere ca pe o forma de ispita. E un raspuns prompt la semnalele ademenitoare, voluntare sau involuntare, ale unei persoane pe care n-ai mai intalnit-o. Un raspuns ambalat "publicitar" in concepte gen "body chemistry" sau "romantism perfect", ca sa se vanda bine in filme sau reclame. De fapt, cu lumina pe cap sau fara, cineva te ispiteste, te atrage si te indragostesti. Dar daca cel care crede in dragostea la prima vedere nu inceteaza niciodata sa "priveasca", chiar si dupa ce a descoperit o dragoste, si inca una?! si daca la punctul de start dragostea la prima vedere e o ispita, de ce sa nu fie ispitit mereu?!

Ispita e fata cealalta a monedei. Poate fi lumina pusa pe capul cuiva de soarta, cand dragostea e intamplatoare, sau, pur si simplu, stapanul/stapana capului isi lumineaza chipul ca sa te ademeneasca intr-o zi.

Nu ni se intampla oare ca in povestea oamenilor din Nag’s Head, sa demolam ce apartine altora ca sa ne construim case, emotii si amintiri? si prinsi de constructiile noastre mai apucam oare sa ne intrebam de ce cuvintele "ura", "gelozie", "frica", "anxietate", "neliniste", "spaima", "trufie" fac, in limba romana, acordul la feminin?

Ce reguli gramaticale fac ca ISPITA sa faca acordul intotdeauna la feminin cand si barbatii pot ispiti, tot asa cum pot uri sau "gelozi"? De ce un substantiv care denumeste un lucru abstract e cel mult neutru, daca nu e feminin?! Adica barbatii n-au emotii, n-au sentimente sau stari contradictorii?! Nu e important raspunsul "etimologic"; am vrut doar sa va ispitesc. Pare o ispita inocenta. Pare. Priviti-o de aproape. Closer.