„Lecţia” lui Ionesco, pe idee de film mut

Un spectacol care stârneşte curiozitate ca idee regizorală este „Lecţia” de Eugène Ionesco, de la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila. Regia o semnează actorul Ciprian Nico­lăiasa, el interpretând şi rolul Profesorului din această farsă tragică.

Autorul montării a văzut piesa ionesciană ca pe un soi de film mut. La început, Servitoarea (Silvia Tariq) din casa Profesorului face o prezentare, exprimându-se prin gesturi şi mimică despre ceea ce se întâmplă, încercând-se astfel aducerea publicului în cadrul respectiv,  formulă folosită şi la finalul spectacolului. Fără să-şi propună ceva anume, Nicolăiasa a dorit pur şi simplu să pună în scenă „Lecţia”, fiind im­pulsionat de o ştire de la televizor: un doctor şi-a invitat pacienta la el acasă, a violat-o şi apoi a aruncat-o de la balcon.

Regizorul exclude orice obiect. Eleva (Flori Popa) vine la Profesor, fără cărţi, fără rechizite. Se mimează statul pe scaun, se mimează statul la masă, dar şi alte acţiuni din timpul spectacolului. De ce s-a oprit la această viziune regizorală? Pentru că, aşa cum ne-a mărturisit Nicolăiasa, „pornind de la ideea lui Ionesco, care spune: cuţitul poate să fie adevărat sau poate să fie mimat, dar totodată autorul spune că e masă, e scaun, sunt şi alte obiecte”, e mimat nu numai cuţitul, cu care e ucisă Eleva, ci şi restul. Şi atunci ponderea cade pe text, dar exerciţiul, pe alocuri, lasă de dorit.

Fără a da vreo „direcţie clară”, în ceea ce priveşte timpul acţiunii, regia încearcă dezvăluirea răului care stă în om. Tonul Profesorului e agresiv. În timpul lecţiei – partea de aritmetică –, Eleva e traumatizată, e violată, iar ea încearcă să se apere; în partea cu filologia comparată a limbilor neo-spaniole – ea e ucisă. Răul din om e redat prin chipuri acoperite, care ies din mobile (scenografia o semnează acelaşi Ciprian Nicolăiasa). Le poţi interpreta şi drept fantome, dacă ne gândim că în casa Profesorului sunt 39 de eleve moarte. Se introduce în scenă un fel de transă, îndeplinită cu sunet, lumini şi filmări. Nicolăiasa spune că şi el s-a simţit câteodată bântuit de anumite persoane care au fost în viaţa sa, dar au murit şi faţă de care, atunci când trăiau, poate nu s-a comportat aşa cum ar fi trebuit. La fel şi cu personajul său: omoară elevele şi ele îl bântuie tot timpul.

Textul este concentrat, spectacolul având în jur de 50 de minute.