C(RAMPE) - LUIZA LUPU
Am vazut iar, dintr-un soi de masochism pe care nu pot sa mi-l inteleg, emisiunea aia de pe Prima teve, cu niste vanatori care, practic, vaneaza, ucigand, practic, ani-male salbatice, practic. Care este. Si era acolo un nene care incerca sa demonstreze lumii intregi cum vanatoarea este un sport, nu este, chiar asa, practica de a ucide animale in natura. Deci, e sambata, e frumos afara, iti iei prietenii de-o aripa si-i tarasti dupa tine prin natura frumoasa, care, iata, a revenit la viata, dupa iarna cea grea si friguroasa.
Dupa ce-ti incarci frumos arma, te-apuci si tragi pe sus, pe jos sau pe unde-ti vine, ca-n desene animate. Prietenii vanatorii spun ca asta e de-a dreptuâ un sport. Deci, e un sport, da? Deci, da? Deci, da?
Pe urma, imaginati-va, doamnelor si domnilor, ce greu e s-apesi pe tragaci! Cine-si imagina ca apasatuâ pe tragaci se face-asa, oricum, era un narod care traia din carti. Adica, nu, stati sa va bag o metafora d-aia misto, care "isi lua seva din carti".
O alta miscare care defineste vanatoarea ca sport e aia cand te-apleci dupa animalul insangerat. Aplecatuâ e o chestie care actioneaza grupe importante de muschi. D-aia, cand te-apleci faci muschi, iar daca faci chestia asta in mod repetat, iti dai seama ca te transformi intr-un si mai pachet de muschi!
Acum ati inteles si dumneavoastra ce efort considerabil presupune dusul la gura al furculitei, mestecatul, inghititul si dusul la gura al paharului cu vin... Unu-doi si unu si doi, inc-o data, haideti, baietii, unu, doi... asa, bravo, haideti c-am terminat pe ziua de azi. V-astept data aviatoare cu un nou set de exercitii. V-am pupat! Mac-mac!