Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum 74 de ani, în ultima zi a lui ianuarie, s-a născut Marin Moraru. Deci, azi e ziua acestui iubit actor şi dorim să-i urăm sănătate şi bucurii. Să i se întoarcă bucuriile aduse românilor de domnia sa pe scenele de teatru, pe ecranele cinematografelor, pe micul ecran sau pe calea undelor radiofonice. Bucuriile aduse întotdeauna publicului, bucurii care i-au "însănătoşit" pe români în momente de restrişte, căci arta e un leac al sufletului ce trebuie administrat zilnic, fie şi câte puţin. Acest bucureştean s-a înfrăţit cu arta teatrală atunci când a intrat, în 1957, la institut şi din 1961, când a absolvit Facultatea de Teatru, este în slujba culturii. Rolul pentru examenul de diplomă a fost Agamiţă Dandanache, în piesa "O scrisoare pierdută" de Caragiale, şi într-o jumătate de secol s-a aflat în pielea multor personaje, realizând zeci şi zeci de chipuri memorabile în spectacole precum "Chiriţa în provincie", "Ocolul pământului", "Troilus şi Cresida", "Umbra", "Nepotul lui Rameau", "Trei fraţi gemeni din Veneţia", "Leonce şi Lena", "Azilul de noapte" şi multe, multe altele realizate pe diverse scene bucureştene. A jucat şi în vreo 30 de filme.
Marin Moraru este un actor modest, poate prea modest. Foarte rar vorbeşte despre sine. Au vorbit mult, şi mai vorbesc, cronicarii. Acum câţiva ani, criticul Florica Ichim spunea că Marin Moraru este "un fenomen extraordinar (…), un actor la care talentul curge" şi că nu l-a prins niciodată, cu exigenţa sa de "critic zdravăn şi dur", făcând "cabotinării ieftine" sau "minţind pe scenă". Ni-l dorim mereu aşa!
