Martor cu voie

Astept de multa vreme sa scriu despre domnul acesta si aveam nevoie de o ocazie in care sa-l puteti urmari la o simpla apasare de buton.

Ne-am intalnit cu cateva luni in urma la un interviu pentru o revista glossy si, pentru ca am descoperit ca impartim aceeasi zi de nastere, mi s-a parut ca avem cateva lucruri in comun. Asa ca am devenit martor voit al carierei sale si-am pus un pariu pe munca lui: cred ca va fi unul dintre actorii cei mai indragiti-buni-faimosi din Romania.

As putea paria pe chipul lui atipic si pe capacitatea sa de tranformare in fata camerei de luat vederi sau pe scena. Mi-a povestit chiar el ca transformarile sunt atat de mari incat nu e recunoscut pe strada. Si mi s-a intamplat sa trec pe langa el si sa ma prind de unde il cunosc la multe minute distanta, chiar daca il vazusem pe scena in cateva piese, dar si aproape de mine in conversatii amicale.

As putea paria pe puterea lui de munca si pe dorinta de a reusi. In vara juca in 13 piese simultan si alerga dintr-un teatru in altul, intr-o cursa nebuneasca. "Fara munca nu se obtine nimic, am invatat-o indirect de la parintii mei, pentru ca nu mi-au spus-o cu cuvintele astea", mi-a zis intr-o discutie lunga in care eu am incercat sa ma plimb prin mintea si sufletul lui (atat cat m-a lasat), ca sa-l prezint cititorilor revistei respective.

As putea paria pe talentul lui, dar au pariat altii inainte si l-au distribuit in roluri grele, ba chiar l-au luat in calcul pentru premii. As putea paria la fel de bine pe emotiile pe care stie sa le exprime atat de bine pe scena ca un echilibru al faptului ca e prea timid ca sa le exprime in viata de zi cu zi. Tot asa cum as putea paria ca dupa rolul asta de pe micile ecrane (care n-are dialogurile cele mai stralucite si nici ritmul cel mai bun al povestirii, dar il arata intr-o ipostaza care place, mai ales, femeilor) o sa primeasca altele, din ce in ce mai ciudate si mai greu de performat. "Mi se pare ca oamenii frumosi sunt... nicicum. Personajele ciudate, ale caror suflete ascund multe lucruri, acelea sunt frumoase", zicea acum cateva luni.

Dar nu acesta e pariul meu. Cred ca va fi unul dintre cei mai indragiti-buni-faimosi actori romani pentru ca va invata sa traiasca relaxat, fara sa se mai ascunda in munca; pentru ca va invata sa se bucure de oamenii pe care-i intalneste la fel de tare cum se bucura de drumul pe care-l face singur, de la teatru catre casa, dupa o seara in care i-a iesit rolul cum si-a dorit. Pentru ca va imparti cu ceilalti bucuriile si succesele si va continua sa raspunda cand e intrebat de necunoscuti daca e baiatul ala de la televizor: "Nu, doar seman cu el." Dar va raspunde asa din bun-simt, nu din timiditate.

E pariul pe care o sa-l verific la fiecare inceput de octombrie, cand impartim o zi de nastere. Duminica asta cand va uitati la Martor fara voie, spuneti-i la multi ani lui Marius Manole. O sa se rusineze cand va afla de urari, tot asa cum i se va intampla si dupa ce va fi citit randurile astea. Nu si-a vindecat inca timiditatea si nu se simte confortabil in fata laudelor si a felicitarilor.