O expoziţie delicată ca un buchet de anemone

Eveniment dedicat lui Ştefan Luchian, la Muzeul Naţional Cotroceni

O expoziţie delicată ca o floare proaspăt înflorită îţi oferă şansa să trăieşti câteva clipe sau poate mai multe înconjurat de cea mai pură frumuseţe. Aceea născută din mintea strălucită a celui supranumit “poetul plastic al florilor”- Ştefan Luchian.

Expoziţia ”Ştefan Luchian – univers artistic”, deschisă la Muzeul Naţional Cotroceni, în Spaţiile Medievale, este prilejuită de cei 145 de ani de la naşterea celui considerat “cel mai mare artist pictor, după Grigorescu”. .

Expoziţia, organizată la iniţiativa Muzeului Naţional Cotroceni (alături de alte 16 prestigioase instituţii din Bucureşti şi din ţară) cuprinde un număr de peste 100 de lucrări de o mare valoare patrimonială, evidenţiind în remarcabile uleiuri pe pânză şi carton, pasteluri, acuarele, cărbune, tuş şi creion întreaga tematică a creaţiei lui Ştefan Luchian: flori, peisaje, portrete, natură statică, nuduri. În expoziţie se află şi obiecte personale ale pictorului: şevalet, penel, cutia de culori, scaun, bască, alături de un bust al artistului, semnat de sculptorul Dimitrie Paciurea.
Printre lucrările ce sintetizează opera sa, şi care se regăsesc în cadrul expoziţiei amintim: Autoportret (acuarelă), Autoportret (u/c), Portretul lui Mihai Eminescu (cărbune), Trandafiri (pastel), Trandafiri albi (u/c), Anemone (pastel, 1905), Garoafe (u/c), Crizanteme în vas (pastel), Albăstrele (u/c), Maci şi spice în ulcică (u/p), Natură moartă – flori (u/p), Mere (u/p), Vişine (acuarelă 1902-1904), Femeie cu pălărie roşie şi voaletă (pastel), Roşior (Ofiţer român călare) u/p, Margine de crâng u/p, Peisaj (pastel), Car cu boi dejugaţi (pastel), Păstoriţa (u/c), Nud culcat în peisaj (acuarelă), Vara şi Toamna (schiţe pentru panouri decorative în vederea decorării casei lui Victor Antonescu, din anii 1900-0901) şi aşa mai departe.

Muzeul Naţional Cotroceni ne-a pus la dispoziţie câteva imagini cu lucrări ale minunatului pictor, prilej de bucurie, liniştire şi admiraţie.

Ştefan Luchian a avut o viaţă de roman, o viaţă de film. A fost o stea luminoasă şi delicată, dar, dureros destin, spre sfârşitul vieţii a suferit îngrozitor. Puţinele puteri pe care le mai avea le folosea pentru a picta, mai ales, flori. 

Ştefan Luchian s-a născut la 1 februarie 1868 la Ştefăneşti, în judeţul Botoşani, iar din 1873 s-a mutat împreună cu familia la Bucureşti, urmând clasele primare la Gimnaziul Sfântul Sava. Era un dăruit. Pictura a apărut în viaţa sa încă din primii ani de viaţă. Din 1885, Ştefan Luchian s-a înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1889. În toată această perioadă de formare, maestru i-a fost Nicolae Grigorescu. În 1889 a plecat la München, unde a studiat două semestre la Akademie der Bildenden Künste, după care, în 1890 a revenit în ţară, participând cu lucrări la expoziţia organizată la Ateneu de asociaţia Cercul Artisitic.

În cursul anului 1892 Ştefan Luchian a plecat la Paris, unde a cunoscut “pe viu” minunea impresionismului, a studiat la Academia Julian, lucrând cu W. Bouguereau şi Tony Robert-Fleury, fiind, evident, influenţat de pictorii impresionişti Edouard Manet şi Edgar Degas. În 1894 a expus opt lucrări la Expoziţia artiştilor în viaţă, deschisă în Bucureşti, la Ateneu, prilej cu care a fost premiat cu medalia a III-a. În februarie 1898 a deschis expoziţia Societăţii Ileana, unde a participat cu 20 de lucrări, pictura sa fiind întâmpinată elogios de critică, iar în cursul anului 1900 a participat cu două pasteluri la Expoziţia Universală de la Paris.

În cursul anilor 1901-1902 s-au manifestat primele semne ale bolii care l-a răpus - o afecţiune a măduvei spinării, maladie cunoscută sub numele de scleroză multiplă - care, după ameliorări trecătoare, alternând cu noi agravări, l-a lăsat infirm pentru tot restul vieţii. Luchian a continuat să picteze, participând la expoziţii personale şi de grup şi fondând, alături de alţi artişti, societatea Tinerimea artistică (1901), la ale cărei expoziţii anuale va participa în mod constant. Din 1909, Ştefan Luchian a fost ţintuit în fotoliu, reuşind totuşi să creeze opere nemuritoare.

Către sfârşitul vieţii nu mai putea ţine penelul cu degetele paralizate, punând pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. După ani de luptă cu boala şi de suferinţă, Ştefan Luchian s-a stins din viaţă la 28 iunie 1916. Avea numai 48 de ani.

Dramatica viaţă a lui Ştefan Luchian a fost transpusă în pelicula “Ştefan Luchian”, în anul 1981, în regia lui Nicolae Mărgineanu, avându-l în rol principal pe actorul Ion Caramitru. Un film care a surprins excelent personalitatea lui Ştefan Luchian, un tânăr talentat, un pictor român simţind înaintea altora ce însemna noua lume, noua pictură. Un film interesant, viu, ca un tablou impresionist.

Expoziţia “Ştefan Luchian – univers artistic” continuă proiectul iniţiat de Muzeul Naţional Cotroceni, legat de readucerea în atenţia marelui public a unor opere de o inestimabilă valoare, semnate de mari clasici ai picturii româneşti: Carol Popp de Szathmari, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Theodor Pallady, Rudolf Schweitzer Cumpăna, Iosif Iser.

Expoziţia va putea fi vizitată până la 31 august 2013, de marţi până duminică între orele 9:30 – 17:30.    
NR: Mulţumim Muzeului Naţional Cotroceni pentru informaţiile furnizate.